636 matches
-
deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul inofensiv al exegezelor de texte numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică a
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
scandal și ridicol". Mița, "electrica ploieșteancă", după cum o gratulează musiu Năică, trezește amintirea "faimoaselor doctrine" esoterice ale veacului galant", mai cu seamă cea a mesmerismului. Iar Mitică, faimosul Mitică, epicentrul epicii caragialiene, ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat, întrucît, lipsit de caracter, nu este nici bun nici rău, capabil de mici potlogării și, totuși, oarecum cinstit; e, cum ar spune, mucalit, nenea Iancu, "nici prea-prea, nici foarte-foarte"". Belșugul acestor
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
în ultimă instanță, adică să aibă dreptate". Adversarii lui Maiorescu sunt compătimiți pentru că, aduși în perimetrul dezbaterii raționale, adică "în condițiile impuse de Maiorescu, n-au nicio șansă, pierind de tăișul logicii". Bruscat încă o dată pentru că a manifestat interes față de sofiștii greci, Protagoras, Gorgias și Predicos, promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e acuzat nemijlocit de "minciună", în virtutea unei însemnări de jurnal din
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii europene, în făcut, în artificial, și mai cu seamă într-un fel de amoralitate care-i permite jocul cu atitudini contradictorii. Eugen Ionescu e citit în paralel cu textele marilor sofiști și ceea ce noi percepem astăzi la suprafață ca fiind gestica teribilistă a tînărului nonconformist e raportat la o întreagă tradiție filosofică: "Componentele manierist-sofistice din opera lui Ionescu sînt de două feluri: în primul rînd, Ionescu are o afinitate profundă (și
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
tînărului nonconformist e raportat la o întreagă tradiție filosofică: "Componentele manierist-sofistice din opera lui Ionescu sînt de două feluri: în primul rînd, Ionescu are o afinitate profundă (și dramatică!) cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-o construcție coerentă a căreie cheie de boltă e manierismul sofist. În capitolul care urmează, fundalul filosofic al operei și al atitudinilor lui Eugen Ionescu e pus în contextul generației '27. Operația nu e neapărat originală, dar autoarea îi dă o claritate periculos de convingătoare. Rezumînd, lucrurile ar sta în felul
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța acordată subiectivității, de iluziile și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți ceilalți Ionescu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
volumul Otras inquisiciones din 1952. Borges mărturisește că după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele sale, în texte din diverse literaturi și din diverse epoci”. De pildă în paradoxul „contra mișcării” ilustrat de sofistul Zenon prin competiția dintre Ahile și broasca țestoasă, descoperă „primele personaje kafkiene” și „forma” problemei din Castelul. Un alt text borgesian, El milagro secreto, din 1943 și publicat în volumul Ficciones, în 1944, ficționalizează, prin introducerea fantasticului ca timp subiectiv
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
meritele individuale, bariera lingvistică și culturală le interzice accesul la condiția de universalitate. ,Fama nu are încă trâmbițe pentru noi", constata melancolic, dar și cu o anume speranță în viitorul ce va să vină, ,mesianicul pozitiv" Kogălniceanu. Pentru scepticul și sofistul Ionescu, drumul parcurs apare mai degrabă ca o tristă mascaradă ,constructivă": De o sută de ani - ați observat? - se pun neîntrerupt bazele culturii românești. Cred că a venit timpul primei cărămizi.". Criticul urmărește cu atenție distributivă închegarea și evidențierea complexelor
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
Diverse tipologii la modă defilează nonșalant într-o lume ce se iluzionează, obsedată de ceea ce Gaston Bachelard va numi "simplexe de superioritate". Printre favoriți, ateul : "Ateismul veacului al XVIII-lea se vrea cugetător, căutător al adevărului. Era pus pe argumentare, sofist, declamator și mai cu seamă neobrăzat. Însă nu avea nici pe departe sfruntarea, mojicia soldățoilor Imperiului și a regicizilor apostați din 1793". În această lume a dezamăgirii și a tupeului fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e mai degrabă un discipol al lui Eugen Ionescu, decât al lui Constantin Noica), lansând câteodată teze inacceptabile logic și moral. Cum să susții că principiile sunt "ideile semidocților, singura lor înălțime accesibilă", sau că "pentru oamenii cu
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
pe când cel lipsit de o cetate (natural sau prin accident) se află fie mai presus, fie mai prejos de om...' După cum arată Vasile Muscă în introducerea la ediția de față, teoria caracterului natural al statului e una polemică, îndreptată împotriva sofiștilor (care vedeau în stat rezultatul unei convenții) și a cinicilor cosmopoliți. Cu un surâs în colțul buzei întâmpină omul modern întîlnirea planului politic și a celui etic în teoria aristotelică despre stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
a corobora cele spuse de Platon despre Socrate cu alte mărturii din epocă, istoricul francez Paul Ismard ajunge, în studiul lui intitulat Evenimentul Socrate, la concluzii cel puțin ciudate. Mărturiile cu pricina sunt datorate lui Xenofon, discipol al lui Socrate, sofistului Polycrates și oratorului Lysias. Din capul locului, Ismard își declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
formării spirituale și intelectuale, afinitățile și selecțiile literare ale viitorului celebru dramaturg, îmbogățește firul călăuzitor al cărții scrise de Marie-France Ionesco, care urmează a fi depănat după cele șase teme gândite, așa cum am precizat deja, de Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
Ionescu. Iată cum fibra vechimii se racordează la curenții înnoitori ai găndirii interbelice. De altfel Alexandru Paleologu are cuvinte de comprehensiune și prețuire la adresa mult hulitului "filosof-mit", conform formulei lui G. Călinescu: "Despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom' le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae " le-am cam citit pe toate, poate că-n unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
ai găndirii interbelice. De altfel Alexandru Paleologu are cuvinte de comprehensiune și prețuire la adresa mult hulitului "filosof-mit", conform formulei lui G. Călinescu: "Despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom' le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae " le-am cam citit pe toate, poate că-n unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze " odată scoase din contextul imediat și puse
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Alexandru Paleologu are cuvinte de comprehensiune și prețuire la adresa mult hulitului "filosof-mit", conform formulei lui G. Călinescu: "Despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom' le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae " le-am cam citit pe toate, poate că-n unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze " odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui mediu excesiv politizat
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
comentează europarlamentarul. Consemnând faptul că Gigi Becali nu "a omorât pe nimeni. Nu a tâlhărit și nu a violat", Bodu se întreabă retoric: "Dar de când Codul Penal se reduce la omor, tâlhărie și viol? (...) Iar dacă am aplica argumentul mult sofist că și alții fac la fel sau că au furat mai mult și nu au pățit nimic (e adevărat, nu toți, dar din ce în ce mai mulți) am ajunge să nu mai condamnat pe nimeni că “de ce să fie ăla primul"? De ce nu
Bodu, despre Becali: Jiji e ca și terminat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78541_a_79866]
-
astăzi; 4) fiindcă îți crește pofta să fii conservator într-o lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
ceea ce făceau, arhitecții “au contribuit la o transformare a mentalității publice... așa încât comunitatea din care ei făceau parte a ajuns să fie tot mai bine pregătită să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale ce
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
dizgrațioși, stînd cu mintea spînzurată de abstracții sterile. În schimb, Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul acesta a adus o boare de duh într-un mausoleu de concepte moarte, scutind filosofia de un deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un detaliu desprins din fișele lui Băncilă: Nae își ținea cursurile stînd pe scaun
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
fi reținute exclusiv pe seama acestuia este exact ceea ce dă identitate lucrării și transcende nevoilor didactice cu evidente deschideri spre estetică și retorică asemenea cunoscuților Hippias, Protagoras ori Gorgias. Lucrarea, cât se poate de bine structurată, nu putea să evite problema sofiștilor și a perceperii lor de la Platon și Aristotel până la Kant și filosofii moderni; avem în vedere capitolele consacrate sofisticii sau manierismului modern, respingerilor aristotelice (susținute de o bogată addenda), structurate la rândul lor pe sofisme ale limbajului și sofisme materiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au făcut oamenilor) și ce era pentru mentalitatea creștină (Verbul ca principiu creator), precizări generice în a căror zare a fost concepută lucrarea. în ce privește sofismul, opiniile nu sunt împărțite, dar exprimarea lor poartă în unele definiții atitudinea de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]