38,408 matches
-
cîteva luni. Sînt ultimele luni înaintea sinuciderii lui Celan. Sînt acele luni în care se petrec întîlniri decisive, cu locuri, cu oameni, cu sinele. Sînt acele luni în care viața îți mai dăruiește ceva. Își scriu aproape zilnic, cu un soi de frenezie tulburătoare, bine temperată, uneori, de cuvinte. Și ce nu se spune pare la fel de important ca și ce se spune. Sînt cîteva rînduri, uneori, alteori sînt scrisori lungi, în care dau buzna sentimentele, tensiunea lor, acumulările unor vieți, unor
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
oră un brand care impune cartea. În concurența acestor edituri, la care aș adăuga succesele de casă ale editurilor Compania "Curtea Veche" și Albatros, cel care iese treptat în cîștig e scriitorul autohton, care nu mai e privit ca un soi de povară obligatorie de editurile noastre. Ceea ce nu exclude competiția. De fapt, scriitorul român care vrea să rămînă pe piață va trebui să accepte că nu ajunge să scrie cărți "geniale", ci și cărți care să-și găsească audiență. Sînt
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
sînt cumva culese din România, dar e ca și cum ai face... cum să zic... ai face o mîncare de cartofi, cu cartofi din România, o faci în Franța cu cartofi din Franța, o faci în Anglia cu cartofi din Anglia... - Dar soiuri diferite. - Poate că soiuri diferite, dar pînă la urmă tot cartofi rămîn și pînă la urmă gustul nu este chiar atît de...Adică cum să spun... Consumatorii de film intră în rezonanță cu filmele mele, indiferent de unde ar veni ei
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
România, dar e ca și cum ai face... cum să zic... ai face o mîncare de cartofi, cu cartofi din România, o faci în Franța cu cartofi din Franța, o faci în Anglia cu cartofi din Anglia... - Dar soiuri diferite. - Poate că soiuri diferite, dar pînă la urmă tot cartofi rămîn și pînă la urmă gustul nu este chiar atît de...Adică cum să spun... Consumatorii de film intră în rezonanță cu filmele mele, indiferent de unde ar veni ei. Adică la Cannes n-
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine. La capătul călătoriei, îmi regăseam tovarășii de petrecere și, fără nici un comentariu, ca un străin, îmi reluam locul
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
de satrap, ci unui bine organizat sistem. Nu e o poveste care să nu se mai fi spus. Un "călău" (mărunt, totuși...) care face pe "victima". De-am cita (și citi..) doar Fețele tăcerii, originalitatea situației se risipește într-un soi de "consolare": se poate și mai perfid. Doar că prozele lui Alexandru Vlad nu au vreo pretenție de "exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
sub două pături de plastic, așezate ordonat de mine, una peste alta. Un sfîrșit de mai trist, umed, friguros, care se vîră și surescită toate disperările lumii. Un tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferența celor care le mențin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuțiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
nu-i știam clar, dar îi intuiam, coordonatele crimei și încercam să aflăm mai mult despre Holocaust, despre ce s-a întîmplat într-un spațiu al morții, al exterminării, despre ce simțeau sau ce visau oamenii acolo. Era și un soi de fugă față de realitatea în care eram condamnați să existăm. Fuga prin citit, prin dialog, prin vis, evadarea în lumi, în spirit. N-am să uit un pasaj din Mai este oare acesta un om? al lui Primo Levi, tradus
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
avea patru perforări și era dreptunghiulară, ea impunându-se ca standard care dăinuie și azi. Pentru posteritate, cei doi Lumičre au pierdut partida, ei utilizând o singură perforație circulară pe fiecare parte. Totuși, cinematograful lor era ceva mai avansat: un soi de gheară metalică manevra filmul cadru cu cadru, fiecare fiind ținut într-un mod stabil în fața proiectorului. Ceea ce prezenta Edison erau "înscenări", în timp ce Lumičrii prezentau "realitatea", aceasta depășindu-și, din punct de vedere al succesului la public, predecesoarea. De aici
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
orb" în românește, ar fi îmbrățișat franceza jurându-și să fie clarvăzător. Totul indică, de altfel, că acest anotimp rău l-a vaccinat împotriva tentațiilor gregarității sau ale fervorii. Cu vârsta va deveni - și aceasta va fi măreția lui - un soi de stilist zen, un dandy al vidului, față de care înșiși stoicii ar trece drept niște cheflii incurabili. Literatura? Cariera lui de om de litere? De toate acestea își bătea joc. Scria din pură terapie, promițându-și în fiecare zi să
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
cinema "Studio", care nu e tocmai un multiplex gigant. Celor care nu au avut bafta acreditărilor soarta le-a rezervat o surpriză, de genul biletelor puse în vânzare cu cinci minute înaintea începerii filmului. Probabil că e vorba de un soi de outdoor advertising la propriu: ținem oamenii în fața cinematografului, ca să facem reclamă festivalului. Pe bune, nu era nevoie. Trec peste numărul enorm de invitații distribuite la deschiderea festivalului, prin intermediul cărora s-a umplut Sala Palatului cu oameni care, majoritatea, habar
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Cesar pentru că la modă e corectitudinea politică, iar Europa trebuie să se arate deschisă, dacă nu la granițe, măcar la minte. Nu l-a păcălit însă pe acela de la Berlin unde a pierdut Ursul de aur, câștigând în schimb un soi de premii minore, pe post de consolare: "Premiul juriului ecumenic" și cel acordat de ghilda germană a cinematografelor care difuzează filme de artă. Sau așa ceva. Firește, țin cu juriul berlinez, pelicula n-ar fi meritat nici atât. Oricum, ideea e că
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
mijloacelor de propagare. Volume remarcabile apărute în ultimii ani au fost editate în condiții inacceptabile, și totuși acceptate. Tirajele jalnice, achiziția hârtiei sau obținerea subvenției de către autorul însuși, rețelele de inexistentă difuzare: toate acestea pot transforma o carte într-un soi de mort viu, o apariție spectrală, care dispare pe măsură ce apare... Cronicarul literar se transformă atunci, de voie-de nevoie, într-un detectiv, desfășurând o laborioasă investigație ca preludiu al lecturii propriu-zise. După îndelungi, zadarnice căutări prin librării și numeroase telefoane date
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
Webern, de tipul variațiunilor de structură (alcătuiri condensate și stilizate), a preluat, discriminatoriu și discreționar, cortegiul de forme și genuri ticluit de zbenguiala gamelor și arpegiilor. Dar poate că absența unor genuri și forme tipice vine și din eludarea acelui soi de bipolaritate (coincidentia oppositorum) ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
călătoare. Și o colecționară de bune purtări. Cam stereotipe, faptele ei frumoase par făcute după carte, doar că exemplarul din Usages du monde e prea vechi. Purtarea Lisei e, altfel spus, mai puțin cucernică decît riguros "corectă". Este și un soi de moștenire de familie, de la străbunicii intrați în istorie ca vizionari, părinți ai curselor cu diligența în America. Însă moda diligențelor a adus cu ea și tîlhăriile la drumul mare, semn că încurcate sînt, de cînd lumea, cărările binelui. Nimerită
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
Târziu o gustă, în America precum în România, ca pe untura de pește. Rea la gust, nesuferită, ți se dă cu lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
după apariția acelui articol, regretatul Sergiu Cunescu a dezavuat public operațuinea realizată de Alexandru Athanasiu. Mi s-a mai întîmplat să fiu turnat la directorul revistei, care n-a dat curs mesajelor prin care i se aduceau la cunoștință tot soiul de grave deformări sau mistificări ale adevărului pe care le-aș fi comis. Mi s-a întîmplat să fiu atacat și la persoană, pe un site, de la adăpostul anonimatului. Cu ocazia aceea am descoperit că atacurilor anonime nu le poți
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
articol de opinie despre voturile unora dintre alegătorii vîrstnici, Mircea Mihăieș a fost amendat în urma cererii unei organizații care veghează împotriva discriminării. O organizație care se pare că n-a auzit de Corneliu Vadim Tudor sau de alții, de același soi. Și mai nou însă, Mircea Mihăieș e acuzat în nume propriu de un tînăr, Bogdan Suceavă, printr-o scrisoare deschisă pe internet, că ar insulta intelectualitatea română din diaspora care e adepta ideilor corectitudinii politice. Mă rog, se mai întîmplă
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele/ florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar/ fi atins, ar fi putut să o înfioreze" (poemul perfectei claustrofobii). Din aceeași, pesemne, pornire bulimică a îngurgitării întregului (un soi de enciclopedism moral sugerează un numitor comun al poemelor) se înscriu și notele deviante ale motivului erotic: fetișismul ("primul s-a îndrăgostit de o cabină telefonică/ un sticlar cu oborajii umflați tocmai o suna pe iubita/ lui din Obcini cînd
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
pe geam peste o oră, timp în care am intrat în burta orașului și a istoriei recente. Reparațiile la terasamentul de cale ferată, sudurile vizibile în silueta podurilor nu sînt definitive, par mai degrabă cîrpeli utile pentru revenirea într-un soi de normalitate grăbită, necesară. Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Mi s-a părut că văd un oraș oprit pe loc, într-o modernitate desuetă. Am simțit și admirație, și vină. Am simțit că nu avem dreptul să uităm
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de primitivism la limita animalității creează un efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială, care se plimbă dintr-un cerc în altul, care ajunge la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
la noi și se întoarce, înmulțită, înapoi, la actori. Spațiul acesta strînge energia și emoțiile, amplificînd, iarăși, tensiunea. Gîndul regizorului Tompa Gabor și a colaboratoarei lui, scenografa Carmencita Brojboiu mi se pare una din cheile majore ale spectacolului. Într-un soi de intimitate, în acest amfiteatru grecesc în miniatură, simțindu-ne umerii și respirația, atît de aproape unii de alții, ne simțim și complicitatea, de multe ori prezentă în noi, în imediatul existenței. De aceea, Corul am găsit că devine aici
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
lui Alexandru Tocilescu de la Teatrul Mic din motive de spaime interioare. Am amînat să văd O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu pentru simplul motiv că nu m-am simțit pregătită pentru o astfel de întîlnire. Pentru că intrasem într-un soi de conflict cu titlul, care mi se părea necuviincios ales. O zi din viața lui Ivan Denisovici a lui Soljenițîn îmi părea departe de parafrazări... Totuși, am fost și noi prizonieri într-un fel de lagăr, nu ca cel din
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
Ortega Y Gasset amîndoi printre scriitorii preocupați în feluri diferite de reacțiile maselor, pălesc în fața realității. Acestea fiind zise, aș adăuga că întîlnim din cînd în cînd în experiența noastră de zi cu zi și reversul kitsch-ului conformist, un soi de originalitate voită, deghizînd de fapt proasta creștere, brutalitatea, ingratitudinea, pornirile antisociale. La urma urmelor, mai toate formulele de politețe, de atenție mai mult sau mai puțin simulată față de semeni conțin un element de kitsch, de edulcorare superficială a relațiilor
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
trecut, intitulat Cum a devenit țara asta o țară de escroci, ați cerut scriitorilor suedezi să se mobilizeze pentru a scrie despre cultura crimei economice care a prins rădăcini în Suedia. În România, nu știu dacă știți, corupția este un soi de sport național pe care guvernul "social-democrat" l-a ridicat pe culmile măiestriei. Nu credeți că orice exemplu de corupție european (în speță corupția din blonda Suedie) devine un alibi pentru corupția autohtonă? Se poate stabili o "ierarhie a corupției
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]