931 matches
-
Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXIII, în PSB, vol. 2, p. 92) „... Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe niște oi sau ca pe niște vite, ca să pierim și să dispărem apoi fără urmă”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXI, în PSB, vol. 2, p. 499) „... noi, oamenii, îndrăgim pe de-o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și o existență conștientă. Și știm foarte bine că Dumnezeu n-ar fi creat o astfel de ființă și n-ar fi prevăzut-o cu toate condițiile de supraviețuire, dacă El n-ar fi dorit continuarea acestei existențe”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XIII, în PSB, vol. 2, p. 507) 116 „Dacă omul n-ar putea supraviețui (după moartea trupească — n.n.), totul ar fi zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu și nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XV, în PSB, vol. 2, p. 509) „Cum poți să te iubești pe tine însuți, dacă nu iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1., în PSB, vol. 4, p. 347-348) „Nu numai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
porțile ferecate ale împărăției lui Zalmoxis. Pentru fiecare dac, orice sacrificiu, chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță spre pieptul străpuns de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și asistă indiferent la înfrângerile dezastruoase pe care troienii le administrează luptătorilor achei. Vanitatea lui Achille este atât de mare, încât nici umilințele confraților săi pe câmpul de luptă, nici rugămințile pe care Aiax, Ulyse și Phoenix veniți într-o solie i le adresează, nici făgăduirea unor daruri și onoruri strălucite nu-l determină să renunțe la hotărârea luată. Mai mult chiar, amenință că a doua zi la lua drumul mării cu trupele sale și se va întoarce la căminul său
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Apuseni, grup care s-a remarcat prin puternica propagandă anticomunistă. Varietatea tematică prezentă În aceste manifeste este centrată pe noțiunile de patrie, etnicitate, credință, libertate, tradiție contrapuse bolșevismului, ateismului, comunismului, toate comprimate Într-o expresivitate și o retorică mobilizatoare, activatoare: „Solie către frați români”, „Dorul românilor din sclavia bolșevică”, „Rușii - dușmanii dreptății și pământului românesc”, „Stalin - anticristul evangheliilor”, „Noi nu vrem bolșevism”, „Țărani români, ne poruncesc strămoșii!”, „Neamul și țăranii una sunt!”, „Armatele creștine, soli ai libertății” etc.45. Jurămintele luptătorilor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
următoarele montări ale dramei: de la examenul de licență pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, în 1970, până la spectacolul de inaugurare a Studioului '74 la Teatrul Giulești, chiar în anul 1974 (spectacol cu viață lungă, adaptat ulterior pentru televiziune, dar și "solie culturală" în întreaga lume), și apoi până la filmul Năpasta din 1982. Nu mai puțin îndrăgostit de film (ale cărui porți i-au fost deschise de teatru), regizorul Alexa Visarion s-a lăsat vrăjit de exprimarea lucrurilor absente, cu patima ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de înțelegere și acceptare reciprocă înseamnă, pentru medievalitatea secolului al XVII-lea, nu doar tratate și negocieri complicate, ci și păstrarea unor contacte concrete între oficialități. Scrisorile politice sînt, de aceea, obiecte sacre, apărate cu prețul vieții și duse de solii numeroase, vreme de luni și luni de zile, pe căi nesfîrșite și necunoscute. Se poate spune că, prin funcția sa, demnitarul politic responsabil cu ambasada unui împărat în țară străină unifică, traversîndu-le la modul propriu, ținuturile disparate. Nicolae Milescu Spătarul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
preacurvia fetelor oferite de codoși venețienilor instalați la Blaherne, trădarea nobililor bizantini pentru a li se cruța viața. Sfârșitul este iminent. Occidentul tace. Basileul se retrage sub tirul veștilor de sfârșit, încredințându-și viața și orașul Atotputernicului Dumnezeu. Nu acceptă solia de armistițiu a lui Mehmet. Lipsit de capacitatea concilierii, preferă moartea alternativei vieții în surghiun ce i se oferă. Ultima întrunire în catedrala Sf. Sofia închide cartea și viața deja pierdută a Bizanțului. Erau de față basileul și ierarhii săi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
chemarea căpitanilor 3000 de oameni, iar nobilimea să plătească 50 de dinari (art. 1); darea să se adune în mâinile căpitanilor (art. 2); căpitanii să aibă autoritatea "quam olim Vojvodae, pro tempore constituti fuere" (art. 4); să fie trimisă o solie la regina Isabella și la stările Ungariei pentru a făgădui fidelitate (art. 5); să fie trimiși soli la voievozii Moldovei și Țării Românești, pentru a recomanda prietenia Transilvaniei (art. 6); obligația întregii țări de a se ridica la luptă la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis (Editura Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura Junimea, Iași, 1971), Poemul de purpură și alte poeme (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
secolului al XVIII-lea. 4. "Ca un iubitori de învățături și socotitoriu credinței ceii direapte, în mijlocul altor cărți..." Erudiți și mecena Astfel îl vede pe Udriște Năsturel Mitropolitul Varlaam, care se "întâmpla", în 1644, la curtea lui Matei Basarab, în solie de pace din partea lui Vasile Lupu. Splendidă imagine de istorie culturală a perioadei, surprinzând detaliile efervescentelor schimburi de idei din întâlnirile erudiților vremii, si, cu precădere, dialogul între doi mari cărturari, unul din Moldova, celălalt din Țara Românească, vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru a-i sluji și a asculta de el. Sacrificiul mesagerului este o altă practică rituală a geto-dacilor, amintită de Herodot: „La fiecare patru ani aruncă sorții și Întotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sorțul Îl trimit cu solie la Zamolxis, Încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful În sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare, Îl leagănă
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Stoico Bucșanu au trimis scrisorile noastre la Istanbul. Era să-mi pierd capul. Am plătit o sută de mii de taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu să-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și toate astea prin Stoico Bucșanu care ține legătura cu toți grecii din București. Ieri seară s-a întors Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spusese că de la Viena se trimiseseră scrisori către București ca să se știe care este situația în Europa, Șerban Vodă a sărit din jilț, urlând: „Nu se poate! Cine a pus mâna pe scrisori? Care-i trădătorul? De ce n-ai oprit solia? Dacă dau turcii peste noi, nemților nu le mai stă capul să ne ajute. Am rămas descoperiți”. Își aduse aminte că atunci chiar s-a speriat de cum i se umflaseră domnitorului vinele la tâmple. A încercat să-l liniștească, făcând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirați spre Brâncoveanu, acesta le făcu semn să iasă pe sală unde, abia șoptit, le povesti parte din cele petrecute seara și din cele ce avusese în gând să facă doamna Maria. — Domnul s-a simțit încolțit, că el trimisese solia de închinare către nemți tocmai când ei îl anunțaseră că au război cu francezii și nu-i pot fi de ajutor dacă dau turcii. Știam că Ludovic a atacat Palatinatul, spuse sec Constantin stolnicul, dar în scrisorile pe care le-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sec Constantin stolnicul, dar în scrisorile pe care le-am primit eu, și pot să vi le arăt, scrie că și lui vodă i s-a scris despre asta. — Bine și atunci de ce l-ai lăsat, neică Dinule, să trimită solia? Am pus la popreală pe toți cei care trebuiau să răspândească zvonul că l ați fi ucis domniile voastre. Trebuie să se hotărască repede totul în divanul mare, să nu ne găsească turcii dezbinați. Acum merg iute acasă. Prinseră a bate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mă gândeam să-l trimitem pe vărul nostru Pârvu Cantacuzino capuchehaie la Istanbul, așa cum era și în vremea răposatului, să ducă darul nostru către sultan. Să-l însoțească Preda Brătășanu. Să-și aleagă soți pe cine vor ei, așa ca solia să fie vrednică de țară. La seraschier să plece marele spătar Caramanlău, că se cuvine la mai-marele oștilor turcești să plece maimarele oastei noastre. Să-l însoțească Socol și Vergu, că știu turcește mai bine ca românește. Mihalcea Șătraru să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și acum de unde o fi avut puterea să râdă. Se ridicase și se îndreptă spre peretele în care era zidit dulăpiorul cu aur. — Măria ta, prietenia e scumpă, dar și eu îți sunt credincios. Vestea că au pornit boierii cu solie și daruri la sultan a plecat din casa beizadelelor, de la văduva lui Șerban Vodă, iar răvașul de răspuns vine de la oamenii lui Ieghen Pașa bosniacul, care vrea să pună stăpânire pe cetățile de la Dunăre. Ieghen Pașa nu are cunoștință de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caută beizadea Ștefan să ți dea hârtie. Să fii gata de drum. Vreau de Paști să fii la Odrii și să te întorci cum afli că a plecat de acolo imbrohorul împărătesc. Îl prinzi din urmă, numeri câți călăreți are solia, afli pe unde intră în țară... — Pe la Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la București. Vodă oftă din greu. — Când te întorci să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea pe un cer albastru închis și un vânt ușor aducea dinspre livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]