3,003 matches
-
în preambulul Recviem-ului pentru victimele Sighetului, cei douăzeci de ani de când există Memorialul: un miracol. După ce directorul Filarmonicii, Andrei Dimitriu, gazda lansării de carte și a concertului din seara de 15 mai de la Ateneu, a elogiat succesul unei întreprinderi solitare, girate de Ana Blandiana și Romulus Rusan, dar cu o incredibilă forță de a aduna oamenii și de a-i face să-și aducă aminte, răspunsul a fost normal era să nu reușim. De fapt, nici măcar supraviețuirea miraculoasă a unui
Aniversarea unui miracol by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/3594_a_4919]
-
Negrici. Colaboratorii permanenți ai revistei, Gabriel Dimisianu și Gheorghe Grigurcu publică pagini interesante din Jurnalele lor. Iată ce notează la un moment dat faimosul locuitor al „amarului târg” despre un alt târg de care este legat biografic: „În preumblările mele solitare pe ulițele Tîrgu-Cărbuneștilor (încă o zonă cu preponderență rurală, țărănimea reprezentînd cel puțin trei sferturi din mentalitatea, graiul, manierele localnicilor), prind inevitabil frînturi de conversație. Am constatat că cele mai multe se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
orice fel de ordine. Condiția indispensabilă a funcționării spiritului este o formă specială de dezechilibru. Nu te refugiezi în Carpați ca să te rupi de lume, ci ca s-o cucerești de la distanță. Tot ce e fecund în om e anormal. Solitarii sunt cuceritori virtuali. Nu fugi de ceilalți ca să treci neobservat, ci ca să te pui în valoare. În România, Noica a jucat rolul unui cuceritor. Solitudinea lui n-a reprezentat o abdicare, ci un triumf. Am fost totdeauna mirat că spirite
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
tot timpul legătura cu marele deportat prin scrisori, până la anul 407, când această uriașă personalitate bisericească s-a prăbușit sub povara celor mai cumplite chinuri și suferințe fizice și morale 41. Deși de temperament ascetic, Ioan n-a fost un solitar, un mizantrop. Acuzat cu răutate că ceartă, că bate și că nu e sociabil, era de fapt un păstor și un părinte comunicativ, afabil, blând, jertfelnic, devotat credincioșilor cu toată afecțiunea și capacitatea sa de a le face bine. Îi
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
control sau de putere - că trambuline pentru viitoarele cicluri electorale. Cicliștii știu că pe velodrom, pentru a câștiga, concurentul cel mai valoros stă în trena colegilor, pentru a nu lua vântul în piept, de-a lungul întregii curse. Rareori, concurenții solitari câștiga. De aceea, este atât de importantă lecția lui Esop...".
Năstase: Partidele din USL, tot mai divizate. Ce riscă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34060_a_35385]
-
Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
câteva din cele mai importante cărți de etnologie și folclor. Deși Ovidiu Bârlea este unul din cei mai mari folcloriști români, cu o operă de proporții hasdeiene, n-a fost și nu este apreciat după merit. A avut o existență solitară, dramatică, a muncit cu o tenacitate specific „moțească” - pentru că era originar din țara Moților, din Bârleștii Mogoșului, apropiați de Bucium-Șasa, locul unde a preoțit Ion Agârbiceanu și a fost dascăl Ion Pop Reteganul, locul unde s-au petrecut întâmplările din
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
ideologia anti(post)modernă a autorului i-a făcut pe unii comentatori să-l supraevalueze, iar pe alții să-l subevalueze, din rațiuni deopotrivă extraliterare. Un lucru e cert: miza sa este una transliterară. Pe de altă parte, ca și solitarul Guénon (și spre deosebire de Julius Evola), Stanca nu-și transformă „revolta împotriva lumii moderne” în program politic, preferînd asceza individuală a scrisului și a meditației. Impopular mai curînd prin idei și atitudine decît prin rețeta narativă, polemică și eseizantă, scriitorul nu
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
înființării unei asemenea case. Pesemne inspirat de ideea Școlii Traducătorilor din Toledo, dar și din rațiuni mult mai practice. În Germania anilor ’60-’70 exista deja o pleiadă importantă de traducători, dar, cum bine se știe, activitatea lor era una solitară, aproape necunoscută. Și totuși... lucrurile funcționau. Cum? Cu ajutorul unor liste. Existau liste cu nume importante de traducători profesioniști din diverse limbi și nenumărate domenii, căci existau și asemenea departajări, pe domenii. Astfel, dacă un arhitect căuta o carte de specialitate
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
a cafea filtrul de la Athénée-Palace, am ancorat până la urmă în acest nobil local. Știu că la Iași ești un desăvârșit ciuhurez, că nu vezi pe nimeni, și că te-ai sălbătici cu desăvârșire dacă n-ai cultiva măcar acasă, vițul solitar aș zice al cafelei, pe carele știu că îl consumi la căldurica conjugalității. Aci, în paranteză, lipsa de cafea stăruie, și nu este ca la voi, abundența de cutii transoceanice. Noi, însă, cei împătimiți, continuăm a „mitocosi?” prin infame localuri
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
Imaginația romancierului nu face dificultăți cititorului. Cred că e de prisos să citez și scena freudian-erotică dintre mamă și fiu. Freud este, de altfel, maestrul și inspiratorul scribului erotoman. Panorama obscenă a viciilor, filmul abject al perversiunilor sexuale, al năravurilor solitare, al spurcăciunilor "oedipiene" se desfășoară fără omisiuni, mai cu seamă în romanul Incognito, o adevărată spovedanie psihanalitică a slăbiciunilor secrete, a metehnelor atavice ale autorului. De prisos să mai spun că întâmplarea de mai sus, pe plaja de nisip, e
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
acesta, devenit, pentru moment, centrul lumii”, un „tărâm, fericit al culturalismului”, definit de un Gabriel Liiceanu ca „idee profană a mântuirii prin cărțile citite și scrise”. O trimitere la Harold Bloom, din care se citează frumoasa sintagmă a „confruntării individului solitar și liber cu măreția, într-o vreme de nou conformism al „corectitudinii politice”, rotunjește sugestiv imaginea acestui spațiu privilegiat în felul său, apărat de încrederea încăpățânată în valorile edificatoare ale culturii. Astfel de rostiri pot apărea ciudate la ora la
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
elecție, la obsesia condiției umane, construindu-și meditațiile filozofice într-un limbaj epurat, esențial, de un dramatism în continuă creștere. Philippide devine poet excepțional cîștigînd un pariu dificil: acela de a scrie o operă poetică monocordă, intensă, fără divertisment; merge solitar pe un drum izolat, căutînd perfecțiunea într-o întreprindere monoică. Evident că o astfel de poezie era condamnată de la început să nu aibă decît un număr infim de cititori: elitismul instinctiv al autorului a avut ultimul cuvînt. Din moment ce doar puțini
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
instinctiv al autorului a avut ultimul cuvînt. Din moment ce doar puțini oameni îl puteau înțelege, Philippide n-a scris decît pentru aceștia. Poetul a nutrit o antipatie tenace față de poezia contemporană lui, față de însemnele modernități în general: ele îi apăreau acestui solitar drept consecință a unei arte facile și populare, destinată a-i distra pe cei mulți. Această aprehensiune prezentă încă de la debut a mers accentuîndu-se, pentru a atinge în marile volume (Visuri în vuietul vremii - 1939 și Monolog în Babilon - 1967
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea maladivă și caracterul exclusivist al solitarului romancier, care nu îi permiteau tânărului Proust frecventarea lucrărilor vreunei fraternități regulare serioase, domeniu pentru care el a arătat însă un viu interes. De exemplu, despre preocuparea lui Proust în chestiunea masonică depun mărturie numeroase voci auctoriale, înflăcărate de ceea ce
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
unul al taților rămași singuri, fiecare cu singurătatea sa. Chiar dacă în viața lui Maciek există o femeie care îi va dărui primul său copil, ea este mai degrabă o umbră prinsă fugar în rama peliculei. În fața provocării, Maciek este la fel de solitar ca și bunicul său, care privește fără să clipească, cu demnitate silențioasă finalul ciudat și trist al propriei vieți. Și mai este și bicicleta însoțită de o anecdotă semnificativă, bicicleta copilăriei lui Pawel, bicicletă încredințată lui Maciek pentru viitorul său
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut foarte bine să devină un dezastru avea să se transforme, în cazul lui Alexandru Dragomir, într-una dintre cele mai fascinante aventuri ale filozofiei din istoria culturii române: filozofia ca gîndire solitară pură, ca solilocviu infinit, ca bucurie de a gîndi pentru tine tot ce te înconjoară. Pentru aceasta, Dragomir a trebuit să îndeplinească o singură condiție: să facă din clandestinitatea culturală o profesiune de credință. Condiția aceasta a îndeplinit-o atît
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
cer, privim regatele norilor cum apar și dispar de pe hartă în timp ce fiara e acolo unele cuvinte pe care mi le aduci ofrandă mă fac să gâfâi și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade scrie, de fapt, despre sine, anticipînd profetic, în 1831, și propriul destin, de ființă condamnată la exil, în circumstanțele unei lumi ieșite din țîțîni, a cărei evoluție întru progres se intensifica vizibil
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
după cum recunoaște Bezdomnîi însuși) este Maestrul. Datorită acestei inițieri, Bezdomnîi redescoperă valorile și principiile adevărate ale existenței: moartea, ucenicia, prietenia, filozofia. Nu este de mirare, de aceea, că, în finalul romanului, după ce a devenit ucenicul Maestrului, Ivan Bezdomnîi este melancolicul, solitarul și profundul profesor de filozofie Ponîrev. Făptura sa a fost atât de zguduită din temelii, încât și la fostul său nume a trebuit să renunțe. Satana l-a făcut să iasă din starea de lobotomizat al regimului comunist, iar Maestrul
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
în artificiu, drept care nu ezită a recicla cîteva ,poze" omologate. Una din ele e o ,poză" romantică. Chiar dacă e, cu mai mult ori mai puțină discreție, un căutător al surprizei, poetul se dovedește, în fond, nu altcineva decît tradiționalul visător solitar, cu regim nocturn, încîlcit în firele inextricabile ale cunoașterii de sine: ,O casă pustie iarna,/ o casă pustie indiferent de anotimp,/ pe malul fluviului, o hardughie în fond/ în care un bărbat singur stă și fumează pînă noaptea tîrziu/ privind
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
tribulațiile pe care o asemenea patimă le poate implica. Și cum a citi o carte este prin excelență un act al singurătății, și cum orice lucru pe care ajungi să-l faci mereu de unul singur are ceva din natura solitară a unui viciu, lectura este forma perfectă pe care o poate lua un viciu atunci cînd este practicat de ființa unui intelectual. Și, ca orice viciu, lectura are cîteva trăsături distincte: repetiția, dependența și rafinamentul. Să le luăm pe rînd
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
Nedelcovici nu e pe de-a-ntregul nici "anacronic", nici "atipic". Căci năzuița imperioasă a ființei d-sale lăuntrice către "perfecțiune", de acea "curiozitate" benefic umană care-l situează în conexiune cu diacronia și cu tipologiile ei, între care cea a solitarului. "Anacronicul" și "atipicul" e nevoit a se confrunta cu istoria tocmai pentru a-și asigura - dar nu în chip absolut, căci ar fi cu neputință - libertatea de conștiință în unicat: "Am rămas un métčque, un vagabond, un nomad, un călător
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
vagabond, un nomad, un călător care încearcă să scape din această nouă formă de barbarie modernă dominată de teroarea banului, a reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă) și a despiritualizării existenței. Nu-mi rămîne decît o acțiune solitară și donquijotescă - demolator de impostură și trișerie - în care să caut supranaturalul în artă și naturalul în cunoaștere, conștiință și devenire". Cu toate că-n fiecare zi repetă "de zece ori": Nu vorbi. Nu lua Cuvîntul!", scriitorul e pus în situația de-
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
istoricitate: "Dar pînă atunci să nu depunem armele. Să strîngem mărturiile, documentele și arhivele astfel încît cei care vor veni după noi să aibă posibilitatea să le transforme într-un fapt istoric". Cel ce lansează un asemenea îndemn, oricît de "solitar" și de "donquijotesc" s-ar simți, e unul din combatanții pe frontul unui ideal, unul din "protestatarii", unul din "nonconformiștii" cu fața îndreptată spre infinitul devenirii. Pe versantul autohton al acestei istorii în curs al cărei vates involuntar devine, Bujor
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]