1,275 matches
-
un azil de bătrâni. Mâna dreaptă a lui Domnu, Titina este o memorialistă fixată la stadiul fericirii alături de acesta. Ceea ce nu exclude observații pertinente legate de faza coborâtoare a vieții lui Francisco, deja părăsit de Isabel (slăbiciune fizică, labilitate, panica solitudinii). Cu toate acestea, Domnu va fi pentru ea omul providențial, sub puterea căruia s-a simțit utilă și eficientă, în calitate de slugă credincioasă, complice și posesivă a stăpânului. Unealtă tăcută și săritoare în acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dan Brown), despre viitorul creștinismului (al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre fertilizarea in vitro, eutanasie sau dispariția de cadavre nerevendicate și menite traficului de organe, despre operația, recoltarea și traficul de ovule căreia i se supusese și Luminița pentru a face rost de bani, despre un presupus ambasador
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
individualism negativ care lasă prea puțin loc formelor colective. Această diminuare a efortului colectiv de afirmare a clasei contribuie de altfel la diminuarea existenței sale reale. O categorie precum cea a "exclușilor" confirmă această dezagregare de clasă și trimite la solitudinea individualismului negativ. În timp ce, pe de altă parte, burghezul se manifestă, mai clar ca niciodată, în calitatea sa de clasă dominantă. În aceste schițe de analiză a evoluției raporturilor de clasă în societatea franceză transpare nevoia de a lua în considerare
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
constelația simbolică a muntelui (un fel de centru paradisiac al universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem numi Blocul Armonia. A fi singur Fie că soarta ți-a fost potrivnică și ai rămas fără tovarășul de viață, fie că încă din tinerețe ai optat pentru solitudine, opinia cvasi-generală este că viața de unul singur reprezintă o abatere de la normalitate și-i dezavuată social și moral. Nevoia de comunicare, ca trebuință vitală pentru ființa umană, nu poate fi suplinită nici de vizionarea emisiunilor tv, nici de lectura
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și izolare de societate. Cei atinși de aripa morbidă a singurătății au nevoie de ajutor medical și psihologic pentru a-și păstra sănătatea mentală și sufletească, pentru a ieși din sfera nenorocirilor care îi pândesc. O persoană care trăiește în solitudine este expusă viciilor, pericolului de a fi racolată de propovăduitorii unor secte religioase oculte, este predispusă la o boală psihică și înclinată să cadă victimă unor indivizi situați la periferia societății și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe o aprecia ca pe nimic mai periculos iar Th. Gautier o caracteriza ca fiind cea mai rea tovarășă atunci când cauți ușurare și uitare. Soluția? Credem că cea mai bună este abandonarea solitudinii chiar cu asumarea riscului de a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și relele ei, este de preferat singurătății, persoanele aflate în această situație trebuie să depășească
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și relele ei, este de preferat singurătății, persoanele aflate în această situație trebuie să depășească reticențele și să pună capăt solitudinii. În finalul acestui eseu - o atenționare și un îndemn: Cine cu singurătatea s-a-nsoțit, Să consulte un medic, negreșit. Postfață Vasile Fetescu - la ora profundelor acorduri Ars longa, vita brevis - aforism enunțat de Hipocrate care, în limba lui Ovidiu - înseamnă arta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
urmă ape sărate care ne scăldă și astăzi Europa Orientală și Asia Centrală: Marea Aral, Marea Caspică și Marea Neagră, care reprezintă cel mai important rest al ei. Și totuși geologia i-a rezervat Mării Negre un destin fericit, ferind-o de spectrul solitudinii absolute în care și-a trăit soarta Marea Sarmatică. Prăbușirea Bosforului a unit Marea Neagră cu Marea Mediterană și, implicit, a legat-o de apele oceanului planetar (dând sens politic și comercial pământurilor noastre). d. Plăsmuirea reliefului Dacă ar fi să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din mijlocul pământurilor 20. Sămânța civilizației greco romane a încolțit și pe meleagurile noastre. Totuși, deși, geografic, se afla în Balcani, teritoriul geto dacilor avea să se situeze, istoric, la periferia acestei lumi. Nu a însemnat că, pe fondul acestei solitudini, ținuturile noastre au devenit un spațiu ermetic, perfect închis de Dunăre, fără a cunoaște influențele sociale, culturale și economice ale acelor vremii. Și nici nu putea să se întâmple astfel, atât timp cât, la fel ca în neolitic, izolarea naturală nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de Puterile Centrale 27. e. Cortina izolării Oricât am identifica fire care ne-au legat de ghemul civilizației europene, trebuie să acceptăm că o cortină grea și veche s-a lăsat în acest ungher de lume. Sub acoperirea ei, întunericul solitudinii a sporit din cauza particularităților geografice ale plaiului mioritic. Oglindirea în istorie a acestui spațiu a însemnat, într-o măsură importantă, imaginea izolării noastre în raport cu lumea din afară și chiar în înăuntrul propriilor ținuturi. În interiorul spațiului românesc, relieful a ridicat multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au înțeles niște realități geografice simple. Pentru imperiile expansioniste provenite din stepă, spațiul românesc nu era decât un fund de sac, legat la gură între Dunăre și Carpați. Izolarea a dictat ritmul evoluției societății românești, marcând durabil caracterul nostru excepțional. Solitudinea a însemnat nu doar tristețe, ci și bucurie. Suntem niște supraviețuitori miraculoși în vremurile tulburi care au curs ca un torent necruțător pe aceste meleaguri. Sub greutatea izolării s-au prăbușit cumplite silnicii și împărății odioase. g. Roza vânturilor După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sicilian de la maestru, acestea contribuind la constituirea unor nuclee tematice ce vor fi, la rândul lor, analizate în paralel. Tot aici se vor detalia contextele în care sunt utilizați termenii comuni cu mare frecvență de apariție (morte moarte, amore iubire, solitudine singurătate etc.). Metodologia analizei ține de sfera criticii tematice, ramura a cercetărilor literare intrată la sfârșitul secolului XX într-un con de umbră, dar care continuă totuși să fie foarte prezenta printr-o serie de practici tematice, cărora utilizatorii nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acestă fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare aflate pe poziții fundamental antagonice cu poezia sau poetica recanatezului deoarece (admițând dificultatea de a aborda
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
metodele literare tradiționale, semăna cu opera antecesorului prin căutarea încrâncenata a formulei, a cuvântului care să sugereze durerea umană.176 Nu în ultimul rând singurătatea funciară a poeților ermetici și izolarea lor le reflectau pe cele ale romanticului. Conștienți de solitudinea dezolanta și de incapacitatea omului de a descifra lumea, scriitorii mai noi au încercat să se salveze căutând să transpună în vers puritatea începuturilor sau recreând, prin ficțiunea visului și amintirii, tărâmurile originare.177 Recursul lor constant la Leopardi, din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe tonuri acute date de conștiință zădărniciei zilei de mâine, de suferință și de singurătate, starea psihică precară a poetului a rămas, în toată această perioadă, neschimbată 246. Unii prieteni au văzut ceva leopardian în tristețea adâncă, în durerea și solitudinea lui. Disperarea să a fost, firește, diferită de cea a antecesorului romantic: ea nu atingea coardă extremă a nihilismul deoarece era absorbita, în mod straniu și aparent contrar firii sale, de un martiriu de tip religios, îndurat de cel care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cadrul categoriei sale gramaticale dacă nu ar fi fost devansat de numele pământ (98). Cu toate că nu regăsim în versurile poetului nostru cuvintele ermo și romito singuratic, nu putem să nu remarcam frecvență adjectivului sinonim solo-singur (22 apariții) și a substantivului solitudine singurătate din aceeași familie lexicala (12).265 Cu toate că este dificilă cuantificarea exactă a atenției cu care Salvatore Quasimodo a urmărit tehnică leopardiană a cuvântului vag, există o mare probabilitate că folosirea frecvență a cuvintelor leopardiene vagi, poetice să țină de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poemului Ginestra, conștientizase necesitatea solidarizării tuturor oamenilor împotriva acestei forțe malefice covârșitoare. Spre deosebire de viziunea otocentescă totalizatoare, cea a poeților de secol XX alunecă pe un versant subiectiv. Fiind un dat acceptat ce ținea mai degrabă de universul intim al fiecăruia, solitudinea lor autoconfesivă nu genera revoltă și putea fi uneori utilizată că zid de apărare ridicat în jurul propriei liniști și slăbiciuni.373 Deși creionat în tonuri mai domoale decât cele romantice, sentimentul amintit, în ipostaza să din Și pe data e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a tâlmaci, dat fiind că a știut să îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine însuși.437 Autorii noștri găseau în singurătatea și suferința latinului o asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
singurătatea pe de o parte a lui Leopardi, pe de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în incipitul articolului Leopardi cititor al Georgicelor reda cuvintele lui Quasimodo referitoare la solitudine, văzută drept caracteristică fundamentală a personalității vergiliene. Antologia Georgicelor (1942) face parte din seria celor mai bune file de traducere din literatura italiană, după cele de Foscolo și Leopardi, afirmă Bronislav Blinski.439 În ele poetul traducător a reînnoit poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vântului. S-a observat că în poezia Vânt la Tìndari epitetul ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vânt adânc vento profondo. Prin acesta creatorul ermetic a introdus în propria creație cunoscută epifanie sonoră leopardiană a vântului prin desiș. Solitudinea eului care ascultă ritmurile propriei interiorități, dar și experiența cu totul singulară, în urma căreia ființă depășește limitele spațiului și timpului, pășind într-o lume a armoniei, au confirmat, prin netăgăduita asemănare cu Infinitul, faptul ca poetul ermetic reformulase în propriul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la tua scienza esatta persuasa allo sterminio, / senza amore, senza Cristo. Hai ucciso ancoră, / come sempre, come uccisero i padri, come uccisero / gli animali che ți videro per la prima volta. Colore di pioggia e di ferro: Dicevi: morte, silenzio, solitudine; / come amore, vită. Parole / delle nostre provvisorie immagini. Lettera alla madre: Șo che non stai bene, che vivi, / come tutte le madri dei poeți, povera / e giusta nella misura d'amore / per i figli lontani. Ah, gentile morte, / non toccare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
terra. Varvàra Alexandrovna: Non ho paura della morte / come non ho avuto timore della vită. / O penso che sia un altro qui disteso. / Forse, se non ricordo amore, pietà, la terra / che sgretola la natură inseparabile, îl livido / suono della solitudine, posso cădere dalla vită. Lungo l'Isar: Mă dove battono / i tuoi tamburi, amore? (...) e io penso a te che ascolti (...) residui / di meditazioni dentro îl mio corpo / e îl rumore della morte nel suo arco / continuo e la mia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
con molti sogni nei pugni / stretti nel petto. Ancoră dell'inferno: Poi a noi morți / voi morți direte nuove tavole / della legge. Nell'antico linguaggio / altri segni, profili di pugnali. Notizia di cronaca: È necessario salvare gli stimoli / civili, la solitudine allegra / della caverna, antichissimi / latini. Balestrieri toscani: Ero con te, amore, i colpi / sul bersaglio, nello stacco / della luce meridiana, la noia / dell'attesa per quei servi dell'antica / guerra, ci dissero che l'uomo non muore, / è un soldato
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]