992 matches
-
prima parte a poemului, poeta dovedește că a avut încredere în viață, în bogăția de fapte cu înaltă semnificație a realității. Dar încrederea s-a oprit la mijlocul drumului (...). «Torba» se leagă de vis, de basmul real care ține deschiși ochii somnoroși ai copilului de 6 ani. Dar și în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
peste tot, pe tot cuprinsul firii, Măreața dictatură-a fericirii...! Da, cifrele ne spun că, negreșit, Tot ce visăm va fi îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm, coloană ne-ntreruptă, Sub steagul comuniștilor, la luptă! Tovarăși, așadar să facem suma: Am fost puternici ieri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ei își înălță în aer perechea, iar rochia ridicată dezvălui niște coapse foarte pline, de o impudoare sănătoasă și agresivă. Omul de viață care-i conducea izbi cu pumnul în portiera unei mașini mari, Mercedes, de unde se ivi un bărbat somnoros, șoferul sau bodyguardul, care-i întinse un aparat de fotografiat. Era în bucuria lor de a trăi ceva fără îndoială legitim și totodată obscen. Nu izbuteam să delimitez cele două aspecte. Îți pândeam reacția, dar tu mergeai fără să spui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ceasul cu greutăți, căruia mama ta îi ridica adesea lanțul de teamă ca nodul să nu oprească mersul timpului. Mama ta murise când aveai trei ani și jumătate. Singura amintire rămasă de la ea era ziua aceea de iarnă, cu acrobația somnoroasă a fulgilor de zăpadă, cu pădurea ațipită sub omăt și cu lacul pe care nimeni n-avea curajul să-l traverseze pe gheața prea fragilă, care începuse să acopere ca un covor oglinda brună a apei. Iar în mijlocul acestui calm
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dealuri, dulci-mpădurite, ascunse jumătate în pământ” și „jumătate în văzduh”, săgetat de păsări odată cu care zboară „cu vuiet mare”, „tot mai sus”, biserici fără acoperișe, dar cu aripi de șindrilă, străbătut și de „pleoapele plopului (...) duse de vânt”, cutreierat de „somnoroase și indiferente mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
noi/Vom fi toți cocoși vioi! Cocoșul (bate din aripi) : Trei cocoși frumoși ! În curte intră Ana Ana: Bravo! Bravo! Puii se agită de bucurie Cocoșul: Ana?! Ana: Eu, Moțatule. Bine v-am găsit. Dar unde sunt ceilalți ? Apare Miki, somnoroasă, cu mers leneș Miki: Ce-i gălăgia asta de m-ați trezit din somn ? Cocoșul: A venit Ana ! (puii se agită bucuroși într-un fel de salut) Miki: Ana ?! Ana, prietena mea ? Ana: Eu, Miki...( Miki îi sare în brațe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
căldările cu apă, de intrase omul în boale. Duminică, fiind zi de târg, s-a dus Grigore Crețu la Lespezi ș-a plătit cinstit ovreicii datoria. Și cum a făcut așa n-a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca apa luată în pumn : nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sau de la zilele de naștere, Întotdeauna venea un moment În care ochiul lui Milton umplea ecranul. Așa că acum, când Încerc rapid să-mi schițez anii de Început, ce-mi apare cel mai clar este exact asta: orbita Întunecată a ochiului somnoros, de urs, al tatălui meu. O notă postmodernă În cinematografia noastră domestică, indicând meșteșugul, atrăgând atenția la mecanică. (Și lăsându-mi mie moștenire estetica.) Ochiul lui Milton ne privea. Clipea. Un ochi mare cât al lui Hristos Pantocrator din biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lecția. Veni până În fața mea. Cu o mutră serioasă, mă luă de după gât. Efectele speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un semn de exclamare pe cer - toate se scufundă În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
convine Liviei. Într-o zi..., începe ezitant, când îl durea grozav o măsea, omul acesta... Insistă: — Zău nu știu cine e, dar l-a învățat să prepare o poțiune magică. — Pentru dureri de dinți? întreabă tulburat Augustus, uitând să mai facă pe somnorosul. Nu-i vine să-și creadă urechilor. Pe Jupiter! I se cere să con damne un om pentru un leac contra durerilor de dinți! — Stai că nu e tot, sare Livia. Se apleacă asupra lui și coboară vocea: — L-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă mișcarea și întreabă somnoroasă: — S-a întâmplat ceva? — Nimic, domina, murmură pierdut, printre picăturile de su doare ce-i țâșnesc din toți porii. O contemplă în tăcere, cu sufletul opărit. Domina, așa îi spune și el, la fel ca toți ceilalți membri ai fa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. El din patu-i o ridică și pe pieptul lui și-o pune, Inima-i svîcnește tare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pe veci pierduto, vecinic adorato! {EminescuOpI 121} FREAMĂT DE CODRU Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atît de multe In? elesuri. Cucu-ntreabă: " Unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape, Somnul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde lin, case castanii se înghesuiau unele în altele și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și făcându-și datoria, le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orice. O să v-aducă fata meniul. Fata Îl aduse. John se trezi. Meniul era scris cu cerneală pe un carton așezat pe un stativ de lemn. — Uite, au Speiserkarte, Îi spusei lui John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era frică să dorm, pentru că știam că sufletul n-o să mă părăsească decât pe Întuneric. Așa că, desigur, În multe nopți eram pe undeva unde puteam să țin lumina aprinsă, și atunci dormeam, pentru că eram mai mereu obosit și adesea foarte somnoros. Și sunt sigur că de multe ori am adormit fără să-mi dau seama - dar niciodată n-am adormit intenționat, și-n noaptea de care zic ascultam viermii de mătase. Noaptea poți să-i auzi foarte clar cum mănâncă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bunicul, nu se știe cum, nu se știe când (s-ar putea să fie ăsta un mare secret de-al lui) le-a răsădit demult, tare demult, aici, în grădină, ca să le țină tovărășie, să le dea căldură și ocrotire somnoroșilor castraveți, copiii răsfățați ai gliei. Aceștia se ascund sub vrejuri ca sub niște umbrele verzi, ori de câte ori lumina soarelui e prea puternică și le stânjenește odihna cea dulce. Iar frații lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]