1,605 matches
-
Nu a putut mânca nimic. A făcut duș cu apă rece și s-a lungit pe pat cu ochii ațintiți pe tavan, înfășurat într-un prosop mare și moale de baie Nu a avut parte de prea multă odihnă. Sunetul soneriei i-a risipit noianul de gânduri asupra cărora medita atent. A aruncat neglijent prosopul, a îmbrăcat la repezeală pantalonii scurți și un halat ușor de vară înainte de a deschide ușa... După mai bine de o săptămână de la ultima lor întâlnire
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
optă pentru o baie reconfortantă. Apa era fierbinte și se simțea bine. După baie va căuta o carte de aventuri și va citi până când somnul i se va insinua sub gene ca o jinduită și binemeritată recompensă. Telefonul! Nu, e soneria. Se înfășoară rapid cu un cearceaf și ia papucii roșii de plajă. Dacă cel de la ușă sună și dispare? Deschide ușa atât de rapid încât bietul poștaș când îl văzu apărând așa de brusc în fața lui, în alb de sus
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
cu ochii albaștri poate neînțelegând ironia din glasul lui Constantin îi înapoie legitimația. -Puteți intra! Constantin observa că înainte de ai invită să intre în cabinetul primarului secretara își strecura mâna stângă sub birou. „Cred că l-a anunțat printr-o sonerie” gândi. Din instinct dori să ciocăne în ușă, dar această eră capitonata cu piele. Apasă clanță de alama lustruita și pășiră în imensul birou. Primarul se află la biroul așezat în formă de Ț în fața unei mese lungi. Acesta se
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
bun?!” și el le răspunsese cu bucurie și cu vocea parcă schimbată, mai catifelată, pentru că nu mai era puternicul și autoritarul comandant de poliție, ci redevenise acel tati blînd care își iubea fetițele. Cînd, a doua zi dis de dimineață, soneria i-a trezit pe amîndoi din acel somn dulce, în care dormiseră îmbrățișați cu patimă, el a sărutat-o pe buze și i-a zis că este o curvuliță perfectă și apetisantă, iar ea i-a șoptit fericită: “Și tu
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
clipa, trăind romanul postmodern al povestitorului demers” în căutarea timpului pierdut“. Prin fluxul memoriei afective, autorul își subordonează relatarea Timpului, infinit ca Autocrator ce-și măsoară prezența în țăcănitul tastelor calculatorului, în pașii musafirului drag, ce-I răscolește memoria, în soneria ce-l aduce la realitatea clipei cu întrebarea asupra “secerișului “. Alte modalități care deconspiră o conștiință trează, un ochi atent, un spirit critic, o atitudine justițiară o constituie diferitele pagini de publicații evocate, carnete de însemnări, jurnale, emisiuni radiofonice ori
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
buzunare o monedă, pe care ne-o ceda galant, ca să putem intra. Celebră a rămas și confuzia cu checul (sau cake-ul). În timp ce, împreună cu prietena mea învățam de zor pentru lecția cu titlul „De que color es...?”, a sunat Amadeo la sonerie. Când i-am deschis ușa, ne gândeam la răspunsul pe tema gamei coloristice a obiectelor înconjurătoare. Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
pe mine, tocmai astăzi când mi-a căzut o lucrare dentară și văd toate lucrurile duble?! Dragă domnule Sebastian, Am primit mesajul pentru care rămân recunoscătoare. A sosit într-un moment mai puțin fast al vieții mele mărunte, împărțită între soneria deșteptătorului, condică și grija de a nu mă întoarce acasă cu sacoșa goală.Teroarea cămării stă permanent ca o sabie a lui Damocles deasupra capului meu. Ne-am dorit o libertate la care, iată, am ajuns dar trăim mai rău
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
Ți-a arătat panoul acela cu tot felul de butoane, manete și lumini ce seamănă cu un tablou de bord? -Da! - Acolo în camera ei, e interfonul conectat la poarta, de la stradă! Afară la stradă există un mic ecran, lângă sonerie. Ea dacă ridică interfonul, se deschide, la ea în cameră, ecran ce pare un televizor și vede orice se întâmplă pe stradă, pe toată aria proprietății sale și chiar mai departe. Astfel, vede cine trece pe stradă, cine sună și
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
-o admirativ, cu multă dragoste, dar și cu amărăciune. Nu putea să nu se gândească la ce va urma. „Ce se va întâmpla cu acest copil? Ce vor face cu ea...? Doamne, Dumnezeule!” Emanuela se cutremură ca scuturată de friguri. Soneria de la ușă o făcu să tresară. O luă pe Daniela în brațe și merse să deschidă. În fața ușii, cu sticla de lapte într-o mână și cu Cristina lângă ea, aștepta Simona. - Iată că vecina mea are oaspeți! Da’ ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
noi cu câti ceva, știi cî doamna-i trup șî suflet pentru fatî! Gândești-ti cum ti scoți, ci-i spui sî ti creadî... Acestea fiind spuse, cei doi au pornit către apartamentul Emanuelei. Ajunși în fața ușii, în timp ce Costel apăsa soneria, Ioana și-a luat o mină supărată iar ochii îi jucau în lacrimi... - Săr’mâna, doamnî! zise Costel de cum deschise ușa Emanuela. - Săr’mâna...! îngăimă printre lacrimi și Ioana. - Bună seara! le răspunse Emanuela, punând accentul pe „seara”. Ce are
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
pe Iuliana. - Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia, aproape alergând, fiind alarmată de colega ei prin soneria de pe hol. Iuliana a înțeles situația de urgență. S-a ridicat, a băut două înghițituri de apă și s-a apropiat de fratele ei. A examinat aparatele. Totul era ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
milițianul care a ascultat convorbirea, nu i-a venit să creadă urechilor cele auzite. A crezut că este o glumă. Datorită Securității, care monitoriza totul, crimele se întâmplau foarte rar și erau aspru pedepsite de lege. .................................................................................................................. La ușă se auzi soneria și apoi niște bătăi puternice în ușă. Ly deschise ușa. Erau doi bărbați îmbrăcați în costume sobre și elegante. - Suntem de la Securitate, domnii Făcăleț și Codeață. Vă rugăm să vă faceți urgent bagajul. Avem sarcina de a vă însoți până la
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
spunea să le lase afară. Cum naiba să scape de ele? Și când s-a dus hotărâtă să se culce cu el avea emoții, dar atunci guverna asupra minții sale alcoolul consumat, nu rațiunea. Se auzi în toată curtea liceului soneria care chema concurenții la întrecere. Condurache împreună cu elevele sale urcară treptele și intrară în liceu, apoi se îndreptară spre sala unde se va ține concursul olimpic de matematică pentru clasa a XII - a. În acea zi erau organizate probele pentru
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
cauză. O apelă imediat pe doamna profesor doctor Maria Popa - prietena și principala sa colaboratoare - și discutară împreună anumite date, mai bine de o oră, după care o invitară pe Doina Avram, asistenta șefă. În timp ce puneau la punct ultimele detalii, soneria puternică a telefonului de pe birou le-a făcut pe toate trei să tresară puternic. Au început să râdă de sperietura ce le învăluise pe toate. Doina Avram a fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
greață și amețeală. A tras sertarul de la noptiera cu medicamente, situată lângă pat, a luat o pastilă, sorbind cu greu apă din pahar, apoi s-a culcat la loc. A dormit până în jurul orei 14.30, când a trezit-o soneria de la ușă. Nu realiza ce se întâmplă. Amețită, se dădu jos din pat. Încă o durea capul îngrozitor. Probabil că și această trezire bruscă, cauzată de sonerie, i-a accentuat durerea. Drumul spre ușă i-a fost întrerupt brusc de
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
la loc. A dormit până în jurul orei 14.30, când a trezit-o soneria de la ușă. Nu realiza ce se întâmplă. Amețită, se dădu jos din pat. Încă o durea capul îngrozitor. Probabil că și această trezire bruscă, cauzată de sonerie, i-a accentuat durerea. Drumul spre ușă i-a fost întrerupt brusc de un puseu de greață, care a obligat-o să-și schimbe direcția. S-a îndreptat, cât de repede a putut, către baie, neînțelegând ce se petrece cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
nu au elevi implicați în acest concurs. Mai depindeau multe și de către echipele de supraveghere. Știa că au existat suspiciuni în alți ani că anumiți elevi ar fi primit fițuici în timpul testului scris, lucru ce nu s-a dovedit niciodată. Soneria suna strident intrarea la cursuri. Din cancelarie se auzea destul de deslușit forfota de pe hol, cum elevii se grăbesc spre clase. Imediat și profesorii începură să se ridice de pe scaune și să se îndrepte spre ușa cancelariei. Sebastian mai zăbăvi câteva
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
aerul că-s grabnice, că nu suportă amânare. Poate, își zicea, Marieta, dezvăluind adevărul despre starea ei, fusese lăsată în pace, fiică-sa renunțând la ideea de a o scoate din casa ei... Nici nu-și încheie gândul, că auzi soneria telefonului. Numărul apărea pe afișajul receptorului ca NECUNOSCUT. Și, deși era devreme pentru șarade, Mira se duse cu gândul la mătuși-sa. Răspunzând, auzi vocea Marietei slabă, de parcă era de peste mări și țări... Sunase de la un telefon public aflat pe
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Bubă. Motanul încremenise lângă scaunul ei, tăcând expresiv, îndemnând-o, parcă, să i se dedice exclusiv lui. Așa și făcu Mira. Nici nu realiză că timpul se scursese, atât de prinsă fusese în definitivarea celor consemnate despre Bubă. De aceea, soneria telefonului o surprinse, crezând că e încă noapte. Aș! Era dimineață. Cadranul pendulei, animat parcă, îi zâmbi cu limbile-i înspre lateral, lămurind-o că e trecut de opt! Vocea apelantă se dovedi necunoscută. Totuși, pe ea o căuta. Era
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
piață cu fructul oprit în mână. Mi-a fost însă teamă să mușc din el, așa că l-am aruncat în primul coș de gunoi ce mi-a ieșit în cale... ........................................... Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am văzut-o pe Ea, La Femme en Noir, Doamna în Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
întâlnire cu filozoful, în ultimele zile ale vieții sale: „În vara lui ’94 m-am dus, ca de obicei atunci când mă aflam la Paris, să-l iau pe Cioran la o plimbare în grădina Luxembourg. Pentru că nu răspundea nimeni la sonerie, l-am căutat pe librarul din colț ca să-l întreb dacă știe ceva de maestru. Mi-a spus trist că Cioran e bolnav și a fost internat la spital...”. Darul cel mai prețios al filozofului intrase în haos, luciditatea apărând
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
ca ele să-i fie expuse doar pe băncuța din Piazza San Carlo, când mergea acolo să picteze, cum procedează de obicei pictorii amatori, ci și prin expoziții, dacă avea vânzare după cum se lăuda, de mii de euro. Se auzi soneria de la ușă. Era desigur David. Săracul este singurul care se mai gândește la afacerile noastre, gândi Adriana. Odată cu plecarea în excursie se detașase cu totul de ele, ca și când ar fi fost o persoană fără de serviciu. - Bună, Adriana! Ești gata? - Da
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353972_a_355301]
-
FIU OM !... Zău că am să fac și eu așa. Am să îi rog să mă lase să beau și eu cafeaua în pauza mare, să le povestesc colegilor de cancelarie ce lucruri minunate fac. Mai este încă o oră. Soneria dă semnalul de intrare în clasă. Ce mă enervează zgomotul ăsta metalic! De ce s-a înlocuit clopoțelul cu acest semnal sonor din buton?! Copiii se ceartă... care să fie primul la rând, dar... odată ce au pătruns pe hol, aleargă și
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]