5,168 matches
-
abenaki, și te gratulează. zeița chuang-mu nu se poate abține și mănâncă de îndată un ouț de furnică albă umplut cu maioneză frecată din ouțe crude de furnică albă, se linge pe buze și își drege vocea bucuroasă. ak pukuh soarbe din paharul cu vin din vița sfințită a pietrei muntelui-vânăt-de-la-apus și ochii îi strălucesc într-un diamant. tu îi tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde trebuia să apară comandantul. Căpitanul aștepta -smirnă - în mijlocul platoului. Nu se auzea nici musca. Deodată, în ușa corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață ocupa tot spațiul ușii. S-a oprit pentru o clipă și ne-a sorbit din priviri... A coborât apoi treaptă cu treaptă... Parcă le număra... O comandă scurtă: „Batalion! Drepți! Pentru onor prezentați arm’! Apoi, cu un pas de defilare de care - drept să spun - îmi era dor, căpitanul a pornit în întâmpinarea comandantului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a deschis vorba: Măi Petrache! Nu știu cum să ți spun, da’ lumea asta nu are ochi decât pentru mine. Se uită ca la un popă tuns. Cum să nu se uite? Unii nu te-au văzut de dinainte de război... Altele... Te sorb din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-o apucat strechea, măi Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o știi!” Până una-alta, eu te sfătuiesc să te mai gândești la ce ți-am spus. Ai timp până în ianuarie. Altfel... Căpitanul și-a încheiat brusc discursul și s-a ridicat, gata de plecare. Milițianul, care până atunci a sorbit - pur și simplu - cuvintele căpitanului, s-a ridicat vioi. Zâmbetul tâmp îi trăda gândul: „Aha! Al nostru-i! Nu scapă el de mâna partidului!”... Căpitanul - fără a mai sta pe gânduri - a ieșit, uitând să salute... Costăchel a rămas în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu. Ia dă încoace hârtia ceea, să văd ce bucurie mi-o trimis aiștia! Măriucă! Cheamă-l pe Petrache! Spunei că o primit o scrisorică! Costăchel a desfăcut hârtia și a început să citească pe îndelete. În acest timp, Măcriș sorbea cu evlavie din ulcica aburindă... Ce scrisoare am primit, Costache feciorule? Ascultă aici tată: „Întrucât nu ați predat la timp cotele datorate statului, sunteți obligați ca într-o săptămână să predați următoarele cantități... ” Când Costăchel a terminat de citit, Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
limba engleză: Good morning! Toți, într-un singur glas, răspunseră: Goood morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au așezat cuminți în bănci. Simona le privi chipurile. Cei șaizeci de ochi-scântei îi apărură frumoși, inteligenți, respectuoși, avizi să soarbă primele cuvinte ale noii lor profesoare de limba engleză. Îi învălui cu căldură, grupându-i într-un singur buchet. Numele meu e Simona Deleanu. În acest an, eu voi fi profesoara voastră de limba engleză. Dar mai întâi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cum este el ?! Când avem oaspeți, trebuie să verifice și să guste totul, pentru a da verdictul final. În timp ce mergeam spre bucătărie, și nu așa, oricum, ci atrași ca un magnet de mirosul ce venea dintr-acolomama ne vorbea și ne sorbea din ochii albaștri ca cerul În zilele senine de vară, ochi Încă Înlăcrimați ... În care strălucea o nețărmurită bucurie. Bună seara! Bucuroși de oaspeți? Te avertizăm ... că avem o foame de lup - și mai Înainte de a ne Înfrupta din minunatele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar ascultam. Mă simțeam atât de mică alături de acele persoane! Aș fi ascultat toată noaptea, atât de mult se bucura sufletul meu. Mă simțeam ca o persoană însetată care dăduse de izvor și se bucura de apa pe care o sorbea cu nesaț. Cred că petrecuserăm câteva ore bune în această atmosferă. Ne-am ridicat toți de la masă, am mulțumit și ne-am despărțit. În drum spre casă, o sumedenie de întrebări nu-și aflau locul în capul meu. O întrebam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care pe undeva mă ungeau totuși, la inimă. 11 noiembrie 2009, Sydney Ne așezăm toți trei pe canapea, eu de o parte, Silvia de partea cealaltă, Mihai în mijloc. Silvia se uită galeș la Mihai prin paharul de coniac în timp ce soarbe haiducește din el. Mă interesează la această cină să aflu cât mai multe despre Australia, impresii de la fața locului, nu dintr-un ghid turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar. Aveam să aflu spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor trei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul era de fapt foc viu care, o dată turnat în sânge, avea darul de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
inima la loc. Grație celor audiați mai înainte, la care se adăugară cei cinci nerăbdători, acum se afla pe locul 15. Oricum, era altceva! Când intră în biroul președintelui, noaptea trăsese deja draperiile ei de catifea la ferestre. Acesta tocmai sorbea dintr-un pahar cu apă, încălzit și el de problematica acelei zile. îi oferi un scaun și-l întrebă direct: - Ei, tinere!? Vișinel ținu să rezume în câteva cuvinte situația, din care acesta înțelese dorința tânărului. După ce se gândi câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
picioare (am și sângerat!), adevărata hemoragie se producea În adâncul sufletului meu. Încercam să fiu discret cu manifestarea sentimentelor, cel mai nepăsător individ În prezența ei, dar când credeam că nu mă vedea nimeni, când mă știam la adăpost, o sorbeam din ochi, mângâindu-i cu privirea fiecare părticică a trupului-i zeiesc. Dar vă jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am mai văzut o flașneta!... Unde Dumnezeu mi-am rătăcit chibriturile? Sorb. O cafea nu tocmai reușită. Chiar amară. Zăresc printre vrafurile de cărți un mic album de familie, cu poze. E un album foarte vechi, cu copertele groase, maronii. Două fotografii se desprind din interior și-mi cad pe genunchi. Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]