941 matches
-
nu ne mai victimizăm atâta! -, căci nu e tocmai locul potrivit. Cum o arată și titlul cărții (conținutul unui pachet primit de acasă), mediul surprins în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare continuitate între cotidian și vis, în sensul că proiecta asupra cotidianului o dimensiune de vis, cred că din fire. Cele mai banale clipe erau scoase din regimul ordinar
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
autoarei. Le avem azi și în versiune românească. Ridicate pe suport biografic, aceste romane refac punțile cu lumea lăsată în urmă de autoare, evocată și în poeziile de început. Este lumea bucureșteană a periferiilor, pasionată, vitală, patetică, uneori crudă, alteori sordidă. Relieful fantastic al întâmplărilor aduce sugestia că există un sens ascuns al lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei Melinescu , din care au
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
de societate pentru a face existența acceptabilă. Redusă la funcțiile elementare și la acele denumiri ale organelor absente din dicționare, viața își pierde sensul și misterul, iar oficianții sinistrelor ritualuri de după, cu vitalitatea lor animalică, produc un adevăr neplăcut și sordid, care nu te ajută nici să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
păcat, ci din oboseală (La cules de îngeri, 42) Dar, în ciuda momentelor descurajatoare, obligația de a spune adevărul este prezentă în fiecare nuvelă, fiecare dintre acestea încheindu-se cu emoționante epifanii prin intermediul cărora ni se înfățișează o realitate pe cât de sordidă în prezent, pe atât de frumoasă în trecut. De aici putem intui o a doua interpretare a titlului oximoronic în care timpul viitor și cel prezent se îmbină pentru a neutraliza situația actuală sub semnul tiraniei. În majoritatea acestor nuvele
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
romanului e, de la o propoziție la alta, și în această ordine: reușit-dezamăgitor-reușit? De ce, după ce fură un telefon celular, Rafael îi răspunde, așa de calm, păgubitului? De ce se recomandă Nemuritorul? De ce adoarme, apoi? De ce i se strigă în receptor: "răspunde, mortule"? Sordid, dramă, încredere inconștientă și în special scriitură. Nu sunt un fanatic al topurilor, nici măcar un practicant ocazional al lor. Îmi e destul de incomod, deci, să afirm că proaspătul roman al celui care a scris Proorocii Ierusalimului este cea mai rafinată
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală, o jenă a complicității îl fac să se foiască-n scaun. Bariere, între scenă și sală
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări și complexe tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge să afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
orașul cu pricina. „Varșovia în care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima o plăsmuiesc este, de cele mai multe ori, una imundă, precum cea a Crailor de Curtea Veche, o lume a contrastelor în care promiscuitatea sordidă se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
rațiunii". Aflăm, din spusele martorului, că Mișu mai dăduse probe de frică electrizantă și că într-un rînd amenințat cu bătaia "s-a bolnăvit la gălbinare" care "i-a trecut (numai) cu cîrmîz și cu acrituri". Învăluită în acest amestec sordid de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
de panopticum", înfricoșătoare, dar reală, clară și stranie ,ca în fundurile de mare". Bineînțeles că autorul, ajungând la realism, îl îngroașă - din necesități demonstrative - naturalist. Pentru a-i spulbera Poeziei aura, o echivalează și o conotează fiziologic, cu amănunte aproape sordide. E tot o formă de poetizare, însă ŕ rebours. În destructurările și demistificările operate, tânărul Geo Dumitrescu pune o mare îndemânare formală și un vizibil talent... poetic. Căci, altfel, textul (antologic) s-ar fi redus la o simplă și vulgară
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
pe-atunci, n-o să vă vină să credeți, stimată doamnă, ce era aici: un salon cu oglinzi venețiene, un pian Blütner, și chiar o mică scenă de teatru! * ... Povestea casei ar putea fi o sursă de inspirație mai bună decît sordidul nostru cotidian, căruia, îi acordați prea multă atenție, după umila mea părere! Chiar nu v-a trecut prin minte să scrieți un roman istoric? S-ar vinde bine și cenzura e mai puțin atentă la astfel de subiecte. Imaginați-vă
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare continuitate între cotidian și vis, în sensul că proiecta asupra cotidianului o dimensiune de vis, cred că din fire. Cele mai banale clipe erau scoase din regimul ordinar
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar și literaturii rusului Daniil Harms, ale cărei ingrediente de sadism suav
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
cască în fața ta orificii de plăcere înfricoșătoare un cap ras ca o planetă plină de cratere vorbesc de toate cele să mi te scot din minte și exact ceea ce-ți opun mi te aduce ca un lasou în taverna sordidă în mijlocul privirilor moi și galbene între acele buze care-și aruncă cuvintele de la unele la altele atît de perfect cum intră pistonul în sertăraș mirele și miereasa copilul rimbaud e gata să se deschidă dureros să plătească să plătească să
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
mai veche de două decenii și jumătate (cât au trecut de la prăbușirea comunismului și apariția memorialelor foștilor deținuți politici). Există însă o întreagă pleiadă de scriitori care au cochetat cu închisoarea. Slavici, Arghezi sau Bogza sunt numai vârfurile acestui aisberg sordid. Pașoptiștii, se știe, dar se trece repede cu vederea, au avut parte de numeroase experiențe de gen (chiar dacă adeseori acestea au fost deturnate blând sub forma „surghiunului” mănăstiresc). Chiar începuturile literaturii noastre sunt marcate de un astfel de caz: tragica
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
poate să însemne, ce poate simți un artist care își dedică ore întregi dintr-o zi, poate ziua întreagă, unei petale de floare. Petală după petală - iată o trecere a timpului atît de diferită de shakepeareana ei măsurare în zile sordide, mult mai apropiată nouă, europenilor. Întrebarea pe care mi-am pus-o eu vizitînd expoziția Școlii Shanghai este, desigur, aproape fără răspuns. E întrebarea pe care și-o pun adeseori antropologii (cei lucizi și serioși) cînd studiază o cultură străină
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Peste zi îmi plăcea să intru în holul marilor hoteluri, Hilton, Sheraton, să mă cufund în brațele voluptuoase ale unui fotoliu elegant, să fumez o țigară și să privesc luxul prin ceața fumului. Noaptea, însă, ne refugiam în cele mai sordide hoteluri. Odată, la München, într-un astfel de hotel, pe la miezul nopții am auzit niște bubuieli puternice, cu pumnul în ușă, și o voce de bărbat beat a început să profereze o ploaie de insulte (de genul feminin) și de
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
personaje și excursuri diverse. Chiar dacă cititorul nu reține vreunul, e convins de sinceritatea brută a memorialistului, aparent alergic la ficționalizări: „Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
soarta evreilor de acolo nu îi e prea familiară), Ariel vrea să revină pe pământul natal, dar nu pentru a fi polonez, ci european. Până atunci mediul familiar lui este un mall sărăcăcios care conține o cornucopie de etnii. E sordid, dar nu lipsit de umor și de situații luate parcă din Moličre. Drama identității protagonistului și a reperelor care o definesc însă nu se estompează. Nu e un film care să îți propună o perspectivă nemaivăzută, ci unul care îți
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu și pînză de casă" (Ceasuri joase, fisurate, sonore). Străduindu-se a
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]