922 matches
-
Pe dealuri de iubire și de dor / Ascultă-ți simțurile care cheamă / Să reaprinzi tăciunii de amor // Chiar de-i sădi fire de fericire / Fie în piatră sau pământ arid / Vei intui - cuprinsă de uimire / Că dragostea nu-i sentiment sordid // Nu contempla fantome în oglindă / Privește-n zbor de pasăre măiastră / Lasă iubitul tău să te surprindă / Cu serenadele de la fereastră” (Nu-i prea târziu). De aici rezultă că pentru poet, dragostea e un sentiment sacru și nu-și permite
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
prins la copiat. Nu am perceput dacă sunt politicieni sau evadați de la balamuc. Pe peretele meu virtual, ca o dovadă de violență și prostie, tot felul de agramați, semidocți, vuvuzele ale galeriilor, pensionari visându-se în cârciumi jegoase din cartiere sordide, înjură. Fără argumente, fără rușine. Proletculți cu legitimație de facebook. Haite dezlănțuite. Cei care-l adulau ieri pe Băse îl vor sfâșia mâine pe Ponta sau Johannis. La ce popor avem m-aș bucura să iasă handicapatul de neamț. Doamne
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
Ce am putea face aici? Printr-o simplă întrebare mi-ai dat și răspunsul. Vom merge imediat și cumpărând cele de trebuință vom umple locul de lumină. Vom cumpăra untdelemn cât va trebui și vom lumina acest loc întunecos și sordid, unde Domnul a binevoit a se sălășlui cu trupul. Muso avea însă unele îndoieli, pe care magistrul le observă tocmai din atitudinea și comportamentul său stângaci. -Îți înțeleg slăbiciunea Genarius. Nu poți crede că fiul lui Dumnezeu s-ar putea
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
sălășlui cu trupul. Muso avea însă unele îndoieli, pe care magistrul le observă tocmai din atitudinea și comportamentul său stângaci. -Îți înțeleg slăbiciunea Genarius. Nu poți crede că fiul lui Dumnezeu s-ar putea sălășlui tocmai aici în acest lăcaș sordid și nepotrivt cu statura Sa și care nu spune nimic nimănui. Acest loc a fost, după cum se vede, dat uitării la scurt timp după ce Fiul lui Dumnezeu s-a sălășluit întru el. Dacă n-a fost primit cu bucurie de
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
care asociază prezența ortodoxiei prin demnitarii săi cu gusturile eclectice ale noului îmbogățit. Tulburarea resimțită aici reapare la vederea unei capitale care fascinează și deranjează. Bucureștiul zăpăcește vizitatorul cu contrastele sale și este o enigmă prin eclectismul său. Mahalaua sărăcăcioasă, sordidă și plină de noroaie, înseamnă pentru un francez ca Paul Morand prezența Orientului, însă a unui Orient redus aici la starea de negativ al Occidentului: "Mahalaua este regatul ruinelor, este Orientul care nu-și îngroapă cadavrele, care nu-și mătură
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Nu-i bagă nimeni în seamă. În schimb, dacă sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge. Și atunci vine și momentul interogației: care-s bolnavii? internații ăștia în halate vineții, evadați o oră pe poarta spitalelor? sau noi, ăștilalți, externații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mixaj inspirat în filmul lui Liiceanu, din '91, unde îl vedeam filmat, pentru prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intre sub tramvai, el o prinde de mînă, fata se zbate, o înșfacă de păr și-o tîrăște pe lîngă zid. Cine m-a pus s-o iau pe-aici, mi-am făgăduit să nu mai dau peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai văd tîrîndu-se unul pe altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Unde-i minunatul Craiu? Unde-s zăpezile? Unde-s măștile de Tîrpești? Unde-s anii? Cît e ceasul? La frizerie. Sînt clientul constant al frizeriței de la ușă, primul scaun de la ușă,, în salonul ăsta anulînd, cu eleganța lui modernă, încăperile sordide dintr-un Iași al anilor de avînt și..., spelunci înghețate, mirosind otrăvitor a landîș. Frizerița mea? O Mahalia Jackson încă tînără, agilă și expeditivă, cu o verbozitate năucitoare. În surdină, evident, doar pentru urechile mele, hapsîne de noutăți mundane. Taică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
opresiune și defulîndu-se brusc și necontrolat în momentul prăbușirii sistemului. După 1990, mizeriile au putut fi, în sfîrșit, arătate și numite, numai că terapia și-a depășit prescripția, efectul ei secundar fiind, iată, întîrzierea într-o convalescență urîtă. Apetitul pentru sordid a găsit în presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi, pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după ce-ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de himere. Și totuși, din cînd în cînd, cîte un randevu extrem de reușit între cele două... regnuri e posibil. Și de dorit. 12 februarie Prin anii '60, Mărgărit nu mai bea, era văzut zilnic la Traian (nu intra în crîșme sordide, era un patrician civilizat al spiritului), bînd cafele după cafele. Și fumînd. Și dialogînd. Cu cine? Și, mai ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă: moda cerșitului la vedere, fără teamă. Ne-am zis că rufosul cerșind pe trotuar, în poziție patmasana, și mișcîndu-se ore întregi ca un metronom dereglat era doar o sordidă modă. O găselniță cerșetorească pentru sensibilizarea trecătorului. N-a fost așa. Mai la tot pasul întîlnim și acum jalnicul metronom, făcîndu-ne, pentru o clipă, să credem că ne-am afla în nu știu care cotlon din lumea a treia. Eronat. Cerșetoria e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiecare dată, pe treptele unei străvechi și superbe fîntîni ornamentale, același tandem de cloșarzi, făcîndu-și monetarul zilei. Nedezmințit consistent. Număratul banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera mai văzusem așa ceva: amestec de sordid și de veselă demență. O singură dată am urmărit scena în care cei doi erau politicos (mde, politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească locul deliciilor. Polițaii noștri n-au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încăperile, generoase arhitectural, celor două segmente de pinacotecă fondatoare, universală și națională, dar nebeneficiind, ca în cazul Capitalei, de o regîndire muzeală strictă. Mai mult, deteriorările progresive ale construcției întrețin de o bună bucată de vreme un aer de nemeritată sordidă patină. Ceva însă se arată din ce în ce mai pregnant probator pentru relieful în continuă primenire al artelor ieșene. De vreo treizeci de ani, într-un spațiu destinat cu totul altor activități, a fost improvizată (iarăși improvizație) o galerie de artă care, împotriva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie la Oxford, iat-o acum, într-un amurg de neimaginat, băbuță cu minte rătăcită, alături de nu mai puțin celebrul ei soț, John Bayley, condamnat, prin dragoste, să-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă un Bartender's, da? Da. Filmul. Contrapunct dramatic al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor producție ce se vrea racordată la tonusul internațional al momentului la incintele respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o reținere structurală pentru spațiile expoziționale improvizate, fiind convins că holurile mai mult sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria piele ceva ce alți semeni de-ai lor, năpăstuiții soartei, îndurau ca atare. Numai că și pentru aceștia din urmă zdupul nu era o Jilavă sordidă ci, după cum se vede chiar în operetă, un veritabil hotel, fie el și doar de patru stele. Ei, bine, domnul Dieter Bohmdorfer, ministrul austriac al Justiției, negociază acum cu autoritățile române un plan de finanțare a unei închisori în România
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ei bine, cînd a apărut chiar domnul, un fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă oripilase, încît... Și mai avea domnul Lăzărescu și un lipom cît un cartof sub perciunul stîng... Și mai semăna totul cu promiscuitatea veselă din mai toate peliculele ce se toarnă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar un resort compensatoriu? E vorba, de pildă, despre Barbey d’Aurevilly sau Baudelaire sau Théophile Gautier. Cam În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli prin cartiere și medii sordide. După ce cariera politică Îi e curmată prin lovitura de stat din decembrie 1851, Sue se retrage În Savoia, În acea vreme teritoriu italian, unde Își găsește sfârșitul. Dar până atunci oferă spectacol după spectacol, cu o desăvârșită artă a jocului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
căsătorește În 1884, fără vreo pasiune, cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aer tragic de vagabonzi eterni. Sau am plâns uneori / Prin spitale pline de condamnați la moarte și la tristețe.” După 1980, reportajele lui D. din „Flacăra” atrag tot mai mult cititorii. Un talent amintind de F. Brunea-Fox, exersat prin mahalalele sordide ale Bucureștiului în plină devastare arhitecturală, prin metroul cu cerșetori, prin creșe fără omenie ș.a.m.d. În același timp, apare dramaturgul D. cu a sa Insomnie. Îndrăgostiții de la ora nouă seara (1985), pusă în scenă la Teatrul „Nottara” de
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
se integra social, adoptă „minciuna” ca mod al izolării de lume. Se instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]