1,263 matches
-
piloților. În primele zile ale [[Operațiunea Barbarossa|Operațiunii Barbarossa]] [[Luftwaffe]] a distrus 2.000 avioane sovietice, cele mai multe dintre ele pe teren, cu o pierdere de doar 35 de avioane (din care 15 nu în timpul luptelor). Aeronavele principale ale Forțelor Aeriene Sovietice în timpul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] au fost [[Iliușin Îl-2]] „Șturmovik”, monoplan blindat de atac la sol din seria de avioane de vânătoare cu un singur motor proiectat de [[Aleksandr Sergheevici Yakovlev]], serie începută cu [[Yak-1]] și trioul de
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
toate timpurile, cu cele patru variante principale (Yak-1, Yak-3, Yak-7 și Yak-9), avioanele de vânătoare Yak fiind cele mai numeroase, cu un total de 36.716 de avioane, cele două tipuri principale împreună reprezentând aproximativ jumătate din puterea Forțelor Aeriene Sovietice pentru cea mai mare parte a [[al Doilea Război Mondial|Marelui Război pentru Apărare a Patriei]]. Yak-1 a avut un design modern în 1940 și mai era loc pentru dezvoltare, spre deosebire de [[Messerschmitt Bf 109]] proiectat în [[1935]], care la acea
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Marelui Război pentru Apărare a Patriei]]. Yak-1 a avut un design modern în 1940 și mai era loc pentru dezvoltare, spre deosebire de [[Messerschmitt Bf 109]] proiectat în [[1935]], care la acea oră era o construcție matură. [[Yak-9]] a adus Forțele Aeriene Sovietice la paritate cu [[Luftwaffe]], în cele din urmă permițându-i să obțină până în 1944 superioritate, când mulți piloți al Luftwaffe evitau în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
și dacoromânii constituiau masa principală a populației teritoriului între Dunărea de Jos și Nistru” și că „țării vechi și noi ai Rusiei” se tem să recunoască acest lucru și obligă prin forță moldovenii să se rusifice. Autoritățile țariste, spre deosebire de cele sovietice, preferau ca marea masă a poporului, țărănimea, necunoscătoare multe decenii (din 1812) de limbă rusă, să rămână în ignoranță, decât să i se deschidă școli primare în propria-i limbă. Autoritățile țariste au ridicat o cortină de fier la granița
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția liberală din 1923 și regimul democratic parlamentar (au permis funcționarea normală a partidelor politice, care fuseseră oficial dizolvate sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care făceau parte câte un reprezentant american, britanic și sovietic. Cu toate acestea, din cauza ocupării militare a țării de către sovietici și a Acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
germană a avut o contribuție extrem de importantă la distrugerea tancurilor sovietice. S-a remarcat asul aviației germane, Hans-Ulrich Rudel, care a pilotat personal un Junkers Ju 87 dotat cu tun antitanc. Luptele duse au slăbit în așa hal forțele blindate sovietice încât continuarea atacului în Romania nu mai era posibil. În trei zile de lupte, trupele germane au oprit Armata Roșie și au distrus peste 350 de tancuri sovietice. Sursele sovietice fac puține referiri la această bătălie. Istoricul "David Glantz" a
Bătălia de la Târgu Frumos () [Corola-website/Science/306822_a_308151]
-
românesc a rămas fără sprijinul acestor divizii de elită, având în rezervă doar Divizia 1 blindate a generalului Radu Korne. Divizia 1 va lupta la 20 august 1944 la Scobâlțeni, unde a reușit să oprească pentru numai o zi blindatele sovietice, după care se va retrage spre sud. Linia frontului a fost împânzită cu mii de mine antiinfanterie și antitanc. La zeci de ani după război încă se mai găsesc mine și muniție neexplodate în Moldova.
Bătălia de la Târgu Frumos () [Corola-website/Science/306822_a_308151]
-
Odesa, iar în 1873 - calea ferată spre Chișinău. Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea orașului. În 1918 Basarabia s-a unit România, iar Nistrului din nou i-a revenit rolul de frontieră. În perioada 1929-1940 Tiraspolul este capitala Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În această perioadă, în Tiraspol sunt construite numeroase fabrici, uzine și instituții de învățămînt. În 1940 Basarabia este anexată la URSS, iar RASSM devine parte componentă omogenă a RSSM cu capitala la
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în Asia Centrală, pe motiv că aceasta ar fi colaborat cu ocupanții fasciști. Se estimează că 46% dintre deportați au murit de foame și boli. În 26 iunie 1944 minoritățile greacă, bulgară și armeană au fost
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik, aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața Alpină” care urma să aibă loc pe pământ austriac în zonele montane din Alpii orientali. Ea însă nu
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
a conducerii la nivel strategic a frontului românesc, în august 1917). General de divizie Constantin Cristescu - "7 aprilie-28 octombrie 1918" În perioada preliminariilor Păcii de la București (24 aprilie/7 mai 1918), încheiată între România și Puterile Centrale - după ieșirea Rusiei Sovietice din război - generalul Constantin Prezan este pensionat, în locul său la conducerea Marelui Cartier General fiind numit generalul de divizie Constantin Cristescu. Astfel în ordinul de numire semnat de ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu, se preciza că: „"Prin Înaltul Decret
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
perioadă, revoluționare turci au avut ca obiectiv aprovizionarea cu un flux continuu de arme și muniții din străinătate. La început, ei au obținut armele și munițiile de la Uniunea Sovietică, dar și de la Italia și Franța. Aceste arme, în special cele sovietice, au permis turcilor să organizeze o armată eficientă. După semnarea Tratatului de la Kars (23 octombrie 1921), naționaliștii au acceptat să cedeze Naxcivanul și Batumi, primind în schimb arme, muniții și aur. Turcii au trebuit să aștepte resursele promise până în august
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
comandanții Frontului de Sud au presupus în mod greșit că germanii doresc să forțeze Nipruul între Kiev și Cerkasî, cu obiectivul îndepărtat al cuceririi Donbasului. Sovieticii au subestimat pericolul de încercuire a Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice. Pe 28 iulie, s-a dat ordinul Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8 august, rezistența sovieticilor încercuiți a încetat aproape cu desăvârșire. 20 de divizii ale Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice au fost distruse. După cum s-a afirmat din surse militare germane, au fost luați peste 100.000 de prizonieri sovietici. Printre prizonieri se aflau comandanții celor două armate, patru comandanți de corpuri de armată și unsprezece comandanți de divizii. Pierderile
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
, entitate nerecunoscută oficial, situată pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al Republicii Moldova, a fost disputat începând cu declarația de independență a efemerei „Republici Sovietice Socialiste Moldovenești Nistreene” de pe 2 septembrie 1990. Această declarație avea ca scop crearea unei republici sovietice socialiste, separată de RSS Moldovenească, dar totuși parte din URSS la momentul respectiv. După dezintegrarea Uniunii Sovietice și declarația de independență a Republicii Moldova în
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
legătura Aeroportului cu Sudul Capitalei. Axa est-vest a fost dată în folosință în anul 1957, momentan linia 85 fiind cea mai veche din București, având traseul original (deși a fost limitată între anii 1986 și 1997). Primele troleibuze au fost sovietice, apoi au fost introduse modelele TV2E în anul 1957, apoi în anul 1967 modelele TV 20E. În anul 1975 s-au introdus troleibuze mai moderne pe platforma MAN-RABA (DAC 112E ROMANIA, numite și ROMAN 112E), iar în anul 1979 sunt
Regia Autonomă de TranSport București () [Corola-website/Science/303085_a_304414]
-
încheierea victorioasă a Războiului de Independență, 1923) și statele din Caucaz avea să fie oficializată prin semnarea Tratatului de la Kars. Părțile semnatare au fost pe de-o parte Marea Adunare Națională a Turciei, reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Acest tratat este considerat succesorul convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
secretarului de stat John Foster Dulles al președintelui Dwight D. Eisenhower care cerea atacuri masive împotriva U.R.S.S. dacă aceasta ar invada Europa, indiferent dacă este vorba de un atac convențional sau nuclear. În timpul Crizei rachetelor cubaneze din 1962, Uniunea Sovietica a înțeles cu adevărat puterea submarinelor care puteau lansa rachete balistice intercontinentale ale Statelor Unite, și a început să lucreze la propriile submarine cu această proprietate. În continuarea războiului rece, chiar dacă poziția oficială DRA a fost schimbată, un contraatac cu rachete
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
arma a fost interzis în tratatul START II. Acesta însă nu a intrat în vigoare deoarece nu a fost ratificat de către Duma rusă. În cazul unui atac convențional din partea Sovieticilor în Europa de Vest, NATO planifica să folosească arme nucleare tactice. Uniunea Sovietica a răspuns amenințării dând o declarație de stat care informa că orice folosire de arme nucleare (tactice sau normale) împotriva Uniuni Sovietice ar rezulta la un contraatac de scară largă din partea lor. De aceea se presupune că orice război din
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
devenit o parte inseparabilă a tragediei celui de-al Doilea Război Mondial. În mai și iunie 1945, mii de refugiați din Iugoslavia și Uniunea Sovietică au fost adunați de Aliații occidentali în Austria și au fost predați autorităților iugoslave și sovietice în timpul Operațiunii Keelhaul. Refugiații au fost executați sau deportați. (Vedeți și: Masacrul de la Bleiburg). Finlanda învinsă, dar și Suedia neutră, s-a simțit obligată să extrădeze refugiații din Ingria și țările baltice după un model asemănător.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
a marcat un punct de cotitură în desfășurarea războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă își începuse campania de cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ. Forțele germane se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie 1941 și de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova. Pe 22 iunie 1941, trupele germane, române și maghiare au invadat Uniunea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost minore în comparație cu cea de la Moscova. Pe 22 iunie 1941, trupele germane, române și maghiare au invadat Uniunea Sovietică declanșând "Operațiunea Barbarossa". După ce au reușit distrugerea forțelor aeriene sovietice la sol, forțele germane au avansat rapid adânc în teritoriul sovietic, folosind tacticile războiului fulger. Unitățile blindate avansau rapid prin mișcări de învăluire, prinzând în încercuire și distrugând întregi armate sovietice. În vreme ce Grupul de Armate Nord a înaintat către Leningrad
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de orașul Mțensk. O formațiune puternică de tancuri sovietice de model nou T-34 a fost camuflată în pădurile din jurul orașului, blindatele germane depășindu-le pozițiile fără să le descopere. În vreme ce infanteria sovietică a atacat încetinind înaintarea tancurilor germane, blindatele sovietice au atacat la rândul lor de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu uimire că blindajul noilor tancuri sovietice T-34 rezista cu succes proiectilelor germane. După cum scria un general german: "Tancurile noastre T-IV cu tunurile lor scurte de 75 mm puteau distruge un T-34 doar dacă îi loveau din spate motorul." Guderian nota de asemenea că
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]