534 matches
-
Cel ce va muri e fratele ei“, Își spuse el pentru prima oară. Spionii, ca și asasinii, erau În general spînzurați, și În cazul de față nu se putea face nici o excepție. Hilfe dormea liniștit, În vreme ce afară i se ridica spînzurătoarea... Pășea tiptil, prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i spînzure! Au ucis cu bună știință“ - am zis - „un om bun și cinstit care-avea familie și copii, și care nu făcuse nimănui nici un rău“ - am zis - „de cînd sînt n-am pomenit o crimă mai urîtă și mai josnică, spînzurătoarea e o pedeapsă prea blîndă pentru ei“ - am zis. Ei, și toți povesteau cum Clarissy a născut primul copil la șapte luni după ce s-a măritat. Toate bune și frumoase, nimeni n-a avut nimic de zis pe seama fetei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dacă poți să-ți Închipui“ - i-am spus tatălui tău - „că n-au avut nici un motiv, nu i-a supărat nimeni cu nimic, după cîte văd... pur și simplu erau porniți să ucidă“ - am zis - „și nu merită altceva decît spînzurătoarea.“ „Da“ - a zis - „dar Îmi pare bine de ce-am făcut.“ Ascultă, măi băiete, să-ți povestesc: „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Știu precis cînd a fost asta... Îți spun Îndată: a fost pe douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru a studia inscripțiile de pe cruci. "Protocolul" cerea ca, înainte de căderea serii, să fiu la "palat". Trebuia să am grijă să deschid portița bivoliței care mergea în ciurdă. Apoi, mă instalam la ușa grajdului, lângă părul unde fusesem amenințat cu spânzurătoarea, așteptând ca mama să mulgă bivolița. Mă obișnuisem să beau pe nerăsuflate, înainte de cină, cam un litru de lapte. "Să nu te prind că nu mănânci la masă", îmi zicea mama, dîndu-mi oala aproape plină. 22. Lisa era un loc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a existat un Jean de Leyde, conducător al anabaptiștilor, încarcerat, ars și spînzurat într-o cușcă de fier la Munster? Deși Cromwell a fost glorios, fiul lui n-a fost detronat? N-a fost el văzut purtînd în brațe, spre spînzurătoare, corpul exhumat al tatălui său? Trei sau patru evrei care și-au spus Mesia n-au pierit cu toții prin ultimul supliciu? Și ultimul n-a sfîrșit prin a fi bucătarul sultanului, după ce s-a făcut musulman? Dacă Pepin și-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre albi stătea pe haina Întinsă pe jos cu capul În mâini. Celălalt se-ntinsese pe haină cu o pătură Înfășurată pe cap. Ieșeau spre spânzurători printr-o ușă făcută-n perete. Îi așteptau șapte oameni, printre care și doi preoți. Îl cărau pe Sam Cardinella. Intrase-n starea asta de pe la patru dimineața. În timp ce-i legau picioarele, doi paznici Îl țineau drept și preoții Îi șopteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care pot inventa un joc de societate. Un ghem, un joben, o plasă, o spînzurătoare. Așa i se spune acum În casă lui Andrei, domn’ director, pentru că aruncă. Are un an și jumătate și, după cum se vede, e deosebit de muzical. Ca și mama lui, pe care-o aud cîntînd În norvegiană prin bucătărie. Îi ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la tobe. Se aude un răpăit În crescendo care, deși bogat În alterații, evocă foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patefon se-aude Django Reinhardt, un swing scînteietor cu accente rapide și arpegii În cascadă și Lili purcede la fapte: urcă la etaj pe scara interioară, Își trece peste cap lațul unui ciorap prins Într-un cui, În chip de spînzurătoare nebrevetată, și-și dă drumul peste privirile comesenilor. Ciorapul este supraelastic, și Lili nici n-apucă să aterizeze că și zboară-napoi spre tavan. Johnny se repede s-o prindă, o prinde, Faye se enervează și Johnny-i dă drumul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie 1763 (7271)... Și cine crezi că întocmește zapisul de vânzare? Nu-i pot da cu presupusul. Cine o fi? “Petre băcalul de pe Podul Spînzurătorii” și nimeni altul. Ce vinde și cui? Vinde o livadă cu vii lui Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar în graba lui “băcalul” nu scrie unde se află livada și viile vândute. Te ascult și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plăcere. D-apoi umblat-am noi prin viile Iașilor și ale împrejurimilor lui, ne-am întâlnit cu tot felul de lume și bogată și săracă, dar alt loc unde să ne încheiem drumețiile noastre nu s-a găsit decât “Podul Spînzurătorii”? Întâi să-mi spui unde-i acest “pod”? Nu-i altul decât fosta “Uliță a Gunoaielor”. Știi cum dispare măgarul în ceață și ciobanul nu-i mai știe urma? Așa și cu acest nume dat unei uliți a Iașilor și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dispare măgarul în ceață și ciobanul nu-i mai știe urma? Așa și cu acest nume dat unei uliți a Iașilor și amintit de tine. Dar “Podul Roș” îți spune ceva? Apoi acest nume se trage tot de la faptul că spânzurătoarea care se afla lângă fântâna din fața Curții Domnești a tot coborât pe actuala Stradă Palat, dându-i numele de “Podul Spânzurătorii”. Sper că știi ce însemna la acea vreme numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și amintit de tine. Dar “Podul Roș” îți spune ceva? Apoi acest nume se trage tot de la faptul că spânzurătoarea care se afla lângă fântâna din fața Curții Domnești a tot coborât pe actuala Stradă Palat, dându-i numele de “Podul Spânzurătorii”. Sper că știi ce însemna la acea vreme numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul” nu era altceva decât o uliță podită cu bârne de stejar! De aici și numele “Podul Vechi”, “Podul Hagioaiei” și câte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numele de “pod”. Nici atâta lucru să nu știu? Apoi “podul” nu era altceva decât o uliță podită cu bârne de stejar! De aici și numele “Podul Vechi”, “Podul Hagioaiei” și câte altele... Păi dacă tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că pe vremea lui execuțiile nu se mai făceau pe Podul Spânzurătorii, ci pe Movila Sarandei, aflată în fața porții dinspre nord-est a mănăstirii Frumoasa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Podul Hagioaiei” și câte altele... Păi dacă tot ai adus vorba de spânzurătoare, știi cumva care a fost ultimul gâde al târgului Iași? Îl știu, vere. Îl știu. Numai că pe vremea lui execuțiile nu se mai făceau pe Podul Spânzurătorii, ci pe Movila Sarandei, aflată în fața porții dinspre nord-est a mănăstirii Frumoasa, care se cheamă chiar “Poarta Spânzuraților”. Pe Movila Sarandei se țineau iarmaroacele și execuțiile aveau loc în zilele de iarmaroc. De ce se chema “Poarta Spânzuraților”? Fiindcă înaintea execuției
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nord-est a mănăstirii Frumoasa, care se cheamă chiar “Poarta Spânzuraților”. Pe Movila Sarandei se țineau iarmaroacele și execuțiile aveau loc în zilele de iarmaroc. De ce se chema “Poarta Spânzuraților”? Fiindcă înaintea execuției, oricât de nelegiuiți ar fi fost condamnații la spânzurătoare, primeau totuși binecuvântarea preotului mănăstirii Frumoasa. Până aici ai notă maximă, dar spune-mi cum îl chema pe ultimul călău al târgului? Îi spunea Gavril Ciobanul, zis Buzatu. Știi cumva cum a debutat în noua lui îndeletnicire? Mai paradoxal nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la urmă o sosit și ziua plecării din spital a lui nenea Jănel. In dimineața aceea s-o bărbierit, s-o îmbrăcat și, ca și cum ar fi pășit spre spânzurătoare, s-o îndreptat spre ieșire...Nici nu vedea pe unde calcă. Ca din pământ, i-o apărut în față Liuba... Până să și dea seama, fata i s-o aruncat de gât și o început să vorbească plângând. „Tâ Vaniușa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul, vestind răsăritul. Apostol Își potrivi singur ștreangul“. Apoi, continuă comentariul: „Rebreanu construiește Întregul, adică tot ce se acumulează ca personaje, atmosferă, acțiune și materie epică pe baza acestui motiv al spânzurătorii, el știe că un roman trebuie să aibă o structurare precisă, dată de o mișcare internă care-i este specifică numai acestui motiv al romanului. Nici un romancier român nu a știut mai bine decât Rebreanu cum să Înceapă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzeau, norul de praf se întindea ca o ciupercă uriașă deasupra pământului. — Știi, spuse într-un târziu Pârnaie, chestia aia... Merge și c- un copac. — Care chestie ? întrebă Chisăliță, căutând zadarnic o cărare pe câmpia spuzită cu mărăcinișuri. — Aia cu spânzurătoarea. N-ai nevoie, neapărat, de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai rău nu e când câștigă, asta e, nu mai ai ce să-i faci. Cel mai rău și mai rău e la loz în plic, când iese „mai trage o dată“. Mă simt de parcă s-ar fi apăsat maneta de la spânzurătoare și trapa n-a funcționat. Iar tobele încep din nou să-mi răpăie în urechi. De ce nu-ți cauți altă slujbă ? Doar ești inginer de tecemeu. — ăsta-i banc sau ce ? întrebă, cu obidă, Jenică. Nu sunteți cu toții ingineri ? Tehnologia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îl voi chema să te ia de aici. Face o mișcare spre ușă. Îi permit firii mele să preia controlul. Disperarea mi-a ațâțat dorința de a lupta, și teama mă părăsește brusc. Văd cu ochii minții o sfoară de spânzurătoare care atârnă de un căprior din palatul meu imperial, dansând precum mânecile fluturânde ale zeiței lunii. Bucuria de a deține controlul e neașteptată, dar reală. Mă dau jos din pat și mă strecor în cămașa de noapte. — Să aveți parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în timp ce vorbea cu un gândac; nu fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Sarmisegetusa și Oituz. Datele sunt culese din literatura religioasă, cronicari, moldoveni și munteni, toți apostoli ai neamului. Țara trece prin foc și sabie, răscoalelor țărănești li se dau dimensiuni mitice: "Domnule, Iancule mare/ aud bătăi de tipare/ pe lemnul de spânzurătoare/ cum să-nțeleg vuietul oarecare de unelte lucrătoare/ că doar morții nu mai fac ciubare". Pe alocuri poetul inserează formule de colind popular: "Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Trei crai de la răsărit/ Spre stea au călătorit/ Cloșca vine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]