956 matches
-
în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii. Oftă. - Nu cer mult, dar vreau măcar o anumită cooperare. Așa că priveliști ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint, cu bărbia în piept, ca un spânzurat. Plouase, frunzele erau grele de apă și, din soarele care apunea, mai văzu doar o unghie de văpaie. Timpul lor, în câmp, era altfel. Orașul se schimbase cu totul în toți acești ani de când el venise și, de câte ori se ducea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
veți dovedi, eu sunt sigură, pentru soarta Shahlei Jahed. Dacă pentru ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și mâinile puse pe brațele fotoliului în care stătea începuseră să îi tremure. Târfa asta trebuia spânzurată încă de acum șase ani! Nu știați? Sunt aici doi copilași gemeni, care au crescut fără mamă. Știu și înțeleg asta, pentru că și eu am crescut un băiat, dar ce mai știu, Aga Malek, vă spun asta în calitate de avocată, e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau, lovindu-i fața. Spânzuratul o speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau, lovindu-i fața. Spânzuratul o speria. Iar instinctul îi anunța promisiunea a ceva mai valoros decât lemnele de foc. Își coborî privirea și își reluă pașii înceți și ezitanți către el. Dădu cu piciorul peste obiectul din zăpadă. Era tare și de neclintit. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare! Ce brută trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi făcut de rușine. Continuă cu investigarea hainelor cadavrului. Se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și un criminal! Cu securea însângerată încă asupra lui plină de sângele ăluia mic. ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
au fost găsit - consider că este necesară prezența unui doctor. Ochii lui Liputin se îngustară puțin, aproape insesizabil. ă Sticluța aceasta, spuse Porfiri ridicând o sticlă de pe masă, pe care locotenentul Salitov a găsit-o într-unul din buzunarele celui spânzurat. Porfiri destupă sticla și o ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă Da. și e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
relevanță are asta? -Păi, urma era cu puțin deasupra locului de unde fusese legată frânghia. ă De ce ne mai pierzi vremea cu tăietura asta, Porfiri Petrovici. Nu mai vreau să aud nimic despre tăietura dumitale. ă Dar era prea sus ca spânzuratul să ajungă la ea, iar piticul nu se putea cu siguranță întinde așa de sus. ă Securea a fost aruncată, sugeră sigur pe sine Liputin. Apoi adugă cu mai puțină siguranță: și apoi a căzut. ă Care secure? Securea folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului. Axa de oscilație forma o diagonală de la ochii mei până la una dintre ferestre, cu siguranță aceea cu rosătura, prin care ar fi trebuit să pătrundă peste câteva ore prima rază de soare. Eu nu-l mai vedeam pe Jacopo“ oscilând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
torsiune, de lungime L, de care, În centrul său de gravitație, e prinsă o greutate. Pentru sferă, centrul de greutate e centrul ei, pentru corpul omenesc e un punct aflat la 0,65 din Înălțimea lui, măsurată de la picioare. Dacă spânzuratul e Înalt de 1,70 m, centrul de greutate se află la 1,10 m de la picioarele lui, iar lungimea L Înglobează și această lungime. Cu alte cuvinte, În cazul În care capul fără gât este lung de 0,30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alte cuvinte, În cazul În care capul fără gât este lung de 0,30 m, centrul de greutate se află la 1,70 - 1,10 = 0,60 m de cap și 0,60 - 0,30 = 0,30 m de gâtul spânzuratului. Perioada de oscilații mici ale pendulului, determinată de Huygens, este dată de: EMBED Equation.DSMT4 (1) unde L e În metri, p = 3,1415927... și g = 9,8 m/sec2. Rezultă de aici că (1) dă EMBED Equation.DSMT4 adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
EMBED Equation.DSMT4 (1) unde L e În metri, p = 3,1415927... și g = 9,8 m/sec2. Rezultă de aici că (1) dă EMBED Equation.DSMT4 adică aproximativ: EMBED Equation.DSMT4 (2) Nota bene: T e independent de greutatea spânzuratului (egalitatea oamenilor În fața lui Dumnezeu)... Un pendul dublu cu două greutăți atârnate de același fir... Dacă Îl deplasezi pe A, A oscilează și după puțin timp se oprește și oscilează B. Dacă pendulurile cuplate au mase sau lungimi diferite, energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ale energiei nu sunt egali... Această vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de a-l face pe A să oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de a-l face pe A să oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cam o jumătate de zi de mers. VII Ravenna ne-a ieșit în întâmpinare cu solii dintre cele mai triste. Două șiruri de furci de-o parte și de alta a drumului, și în țăruși se clătinau trupuri de oameni spânzurați, unii mai de curând, alții deja intrați în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]