330,217 matches
-
îi ia imediat lui Adam dreptul de împărat, plus de aceasta pune între Dumnezeu și Adam o vrăjmășie în veci" (crestinul.ro). Abuzul nu privește doar conectorii; substantivul plus e folosit și în formula "un plus de" = "mai mult(ă)", specifică unui limbaj publicitar extrem de clișeizat și uzat: "Alegerea accesoriilor potrivite aduce un plus de expresivitate și originalitate în imaginea de ansamblu a ambientului dumneavoastră" (jurnalul.ro); "Laguna - un plus de tehnologie, un plus de securitate" (titlu, în Adevărul, nr. 4591
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
că, într-un plan aprioric, reacția lui Caius Dobrescu e pe deplin justificată: îi împărtășesc ideea că nu putem compara in abstracto "vizionarismul" cu poezia "publică", cât timp ambele convenții poetice sunt deopotrivă de legitime, fiecare cu avantajele și limitele specifice. Dar e de mirare că, atât de atent în analiza contextului european, Caius Dobrescu ignoră starea poeziei românești din epocă: oare nu inflația de poezie patriotardă (deci "publică") l-a determinat pe Maiorescu să întreprindă cunoscuta "cercetare critică" din 1867
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
mai avea chef de poezie. Poemele ei sunt, slavă Domnului!, mult mai prietenoase și chiar reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
boema artistică echivalează cu o eliberare (individuală, în cuplu și... în colectiv), o smulgere din mlaștina clișeelor și prefabricatelor de morală proletară. Socialismul real, ușor de recunoscut pe întreg conturul romanului, este contrat printr-un socialism sexual, în care bunurile specifice se împart la mai mulți, într-o deplină, aproape, tovărășie amoroasă. Există și inflexiuni capitaliste. Trupul femeii e văzut ca o marfă sau o monedă de schimb, "uniunile familiale libere" intersectând în modul cel mai firesc circuitul "economiei de piață
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
două jurii, unul de nominalizări, format doar din critici de teatru, și un juriu final, care acordă premiile în seara Galei, format din scenografi, regizori, actori, critici. Un juriu complex, care nuanțează receptarea, analiza, în care dialogul conține argumente punctuale, specifice fiecărei profesiuni. Din păcate, întotdeauna s-au făcut greșeli, nedreptăți, unele majore, întotdeauna au existat nemulțumiri, comentarii. Uneori s-au dat premii la o ediție pentru compensarea unor erori din alți ani, alteori au fost omise pur și simplu lucruri
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
reducerea diftongului ea final la e deschis (știč, nu murč). Sînt trăsături doar parțial transpuse în scris; de altfel, gradele de deschidere intermediară - între ă și î, între e și i - le-ar putea nota doar dialectologii, cu semnele convenționale specifice. Ceva mai consecvent sînt înregistrate chiar de autor fenomenele transdialectale ale oralității populare (da, numa, finala articulată u': pumnu), formele provenite din sincopare, din eliminarea silabei repetate - mitel ("Cînd eram mitel" ), sincoparea silabei accentuate: văz't - "Să șadă toți cum
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
se lăsa de ceva" ("Eu vreau să lepăd / Da' nu știu cum"), a lega "a se produce, a se realiza ceva" ("Eu am zîs, da' văd că nu leagă") etc. Autenticitatea dialectală e conferită în și mai mare măsură de formele pronominale specifice: negativele nica ("nimic") și nime, demonstrativele (aista, ista), ca și de adverbele amu ("Să te pot vedea amu"), numa ("pe unde numa' n-am umblat"), deodată ("la început": "Tata /n-o vrut deodată să ne bată / pîn' o găsît sîrma-n
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
geluri, unguente, dimpreună cu pilule, pastile, prafuri au contribuit la menținerea unei stări generale nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar din care suferința fizică a fost înlăturată înainte de a mă nevroza. Bineînțeles, fiecare vârstă și-a avut metehnele preferate și tratamentele specifice și cum navighez eroic către pontonul octogenariatului, aș fi nedrept scoțând din cauză ajutorul medicamentelor, foarte conștient, altfel, de fabuloasa capacitate a insului de a uita suferințele, nopțile când durerea zvâcnind magnetic în câte o măsea vulnerată, pretindea câte un
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte clară) sunt amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a categoricei, intolerantei personalizări, lăsîndu-se pătruns de vocația medicului ideal ce se distinge, precum și un
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
și nevrute� (CD 30.09.2003). Există și aproximări semantice care nu se datorează confuziei cu alți termeni, ci doar folosirii metaforice și chiar improprii a unor cuvinte: preluînd sensul contextului, acestea par a-și pierde pentru unii vorbitori sensul specific. Un stil oratoric excesiv de colorat preia termenul, folosindu-l cu o curioasă indeterminare semantică; în context, acesta pare a fi devenit sinonimul lui spirit: Aceste producții, stimați frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen de obiecte și elemente specifice, definitorii pentru sistemul opresiv-totalitar. Un fel de cutie neagră a memoriei în care s-au strâns de-a valma lucruri care, pentru cei care n-au trăit comunismul, cu greu pot sta laolaltă într-o scriere cu pretenția de reconstituire
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
de care vorbim are un mic inconvenient, neglijabil fără-ndoială, însă destul de caracteristic pentru a merita să fie constatat.[...] În genere, statele au fost rezultatul necesar al societăților. Societatea a fost rădăcina vie din care a ieșit ca un rod specific statul; ea a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pămîntului lor și după energia cu care au putut
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
tradiționale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare și de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002). În fine, întîlnim cazuri de clară extindere semantică, prin analogie, a unor termeni specific creștini: enoriaș, parohial: “moscheea era singurul lăcaș de rugăciune pentru enoriașii musulmani din Galați” (vlg 2002); “din 1977 atât moscheea, cât și casa parohială au dispărut sub ghearele buldozerelor” (vlg 2002). Chiar și termenul botez e folosit pentru un astfel
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
de context: ”Botezul băiatului este o altă zi de sărbătoare la Techirghiol. La vîrsta de 5-6 ani, musulmanii își botează flăcăii, prin tradiționala circumcizie” (EZ 16.02.2003). În reportajele și știrile despre alte religii se păstrează, desigur, unii termenii specifici de bază: moschee, geamie, sinagogă, templu, casă de rugăciune, imam, rabin. Deja impuși, caracteristici, aceștia sînt uneori glosați, explicați prin biserică sau preot: “imamul Aziz Osman, echivalentul preotului creștin, începe rugăciunea de dimineață” (EZ 16.02.2003). În scop nu
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
venind din împrejurarea (extrem de norocoasă!) că a intrat (și a rămas!) în redacția Gazetei literare, devenită România literară. Dar dacă s-ar fi întîmplat altminteri? Dacă (lăsînd la o parte ipoteza unei situări extra muros, a unei imposibilități de activitate specifică!) ar fi nimerit într-un mediu „academic“, la Universitate sau la un institut de cercetări de istorie literară, ce-ar fi făcut? Răspuns semnificativ: „probabil că m-aș fi ocupat precumpănitor de clasici“. Cum s-ar fi simțit? Răspuns la fel de
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
punctuale, de reanalizare a fenomenului muzicii noi. Semnale diverse, venite din Germania, Franța și Statele Unite, pun diferite întrebări și analizează scena muzicală internațională. Tonul critic, atitudinea polemică și simțul realității caracterizează aceste luări de poziție. Deși se ocupă de probleme specifice - computer-music, muzică și politică, postmodernism și hipermodernism, ecologie muzicală, crossover-music - fiecare luare de poziție pornește de la impulsul redefinirii valorilor muzicii noi în lumea actuală, în noul secol și mileniu. În Statele Unite a apărut acum câțiva ani o carte controversată a
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
în vol. 1). Este o cât se poate de clară declarație de principiu, ca separare a culturalului de politic. Iar culturalul este echivalat cu spiritualitatea românească atemporală, sustrasă vicisitudinilor istoriei. Abia în numărul 4 Constantin Amăriuței va încerca o situare specifică a revistei, printr-o explicitare a unui program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge într-o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și se face atâta caz, într-un mod exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e o altă problemă, o temă care merită o reflecție mai detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
În sfîrșit, cei doi psihiatri, Marele K. și Sexton Charles, se află, împreună cu clientela lor (inclusiv Sabrina) la hotarul dintre viață și vis, dintre existența cotidiană și starea de hipnoză. Fiecăruia dintre cele trei planuri îi corespunde o tehnică narativă specifică, fapt ce le transformă în trei microromane cu o evoluție cvasi-independentă. Chiar dacă la un moment dat se produc interferențe (cei doi români trec și prin cabinetul Marelui K, iar misiunea lor se dovedește în final a fi cea de a
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă, plasată, de la început până la sfârșit, sub semnul stalinismului impenitent. Condițiile specifice ale dezvoltării comunismului românesc (o activitate de subterană, la începuturi, aservită până în cele mai mici detalii politicii expansioniste sovietice, luptele fratricide și facționiste, apoi, urmate de o restalinizare puternică, sub Dej și Ceaușescu) explică, până la un punct, misterul supraviețuirii radicalismului
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
amplu și foarte consistent, bazat însă pe o bibliografie cam învechită (p. 5-69), de note și comentarii substanțiale (p. 240264), dar și de Addenda nefirești de ridicole (p. 271-285); traducerea suferea în puține locuri prin redarea greșită a unor termeni specifici limbajului administrativ-politic și religios, pe care-i vom aminti mai jos. Cea apărută recent în colecția Tradiția creștină a Editurii Polirom din Iași se deosebește de anterioara și de alte ediții din autorii creștini apărute în seria Părinți și scriitori
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Ștefănescu-Onițiu este lector la Universitatea de Vest din Timișoara, în cadrul catedrei de Sociologie-Antropologie a Facultății de Sociologie-Psihologie. Specializarea autoarei acestui volum este religia romană, studiile ei pornind de la analiza aspectelor religioase înfățișate în opera lui Ovidius, terminând cu o temă specifică, anume religia din mediul militar în Dacia romană. Lucrarea de față reprezintă, de fapt, teza de doctorat susținută în anul 2006 și coordonată de Doina Benea. Volumul este împărțit în mai multe secțiuni: cuvânt înainte din partea coordonatoarei Doina Benea (p.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
soldatului ca individ religios (în special în capitolele al III-lea și al IV-lea); de asemenea, realizează o investigație antropologică a militarilor și a religiei din mediul acestora; în sfârșit, urmărește un studiu gradual, pornind de la grupuri (uni tăți specifice) la structuri superioare (legiuni și trupe auxiliare). Atalia Ștefănescu-Onițiu își bazează demersul pe statistica tuturor cultelor prezente în Dacia romană, dar, deși utilă, statistica devine deseori obositoare și reduce din cursivitatea analizei istorice. De asemenea, autoarea observă faptul că monumentele
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]