606 matches
-
Moisescu, Dictatorul lui Savin, Apus de soare al Nicoletei Toia, Emigranții și Astă seară se improvizează ale lui Colpacci, Amadeusul lui Darie, Intrusa lui Măniuțiu, Așteptîndu-l pe Godot, Electra, Visul unei nopți..., Conu Leonida ș. a., montări-etalon, montări jalon, de top spectacular & spectacologic. O altă secțiune, principală - de data asta - ar constitui-o interviurile cu diverse personalități ale teatrului, muzicii & literaturii : actori, regizori, compozitori, critici, secretari literari, poeți, dramaturgi, directori de teatru. Toți vorbesc interesant - și fiindcă Vetuța știe să ntrebe! : Al.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pierde totodată ascendentul poziției sale privilegiate, calitatea autonomă de existent. Evidentă este și vizualizarea tuturor fenomenelor observate - momentul culminant îl constituie certificarea viabilității unei creații de ochii "fizici" al spectatorului - privirea dovedindu-se simțul esențial al receptării, critic-realizant față de natura spectaculară a faptului artistic. Un simț indispensabil unei critici, să nu uităm, luminate, videopedice, receptor adecvat al închipuirii creației. Fundamentală dintr-o anumită perspectivă estetică, privirea nu este mai puțin echivalentul unei ontologii a actului creator, nu doar mecanism al acesteia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suportând fără să crâcnească -, probă a intelectualității și voinței sale. Profilul personajului ar rămâne incomplet dacă nu am vorbi, măcar în treacăt, de senzualitatea sa. Că naratorul vrea să se prezinte ca un personaj cu o acută trăire, rezultă din spectacularul limbajului, prezent în scenele electrizante. Limbajul ușor desuet capătă pertinență stilistică, întrucît exprimă ipostaza oarecum nepotrivită a suspinătorului cvadragenar. Este un exemplu, printre altele, de felul cum autorul are instinct artistic, detașîndu-se subtil de personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ta contează. Pentru că tu poți decide. Și poți schimba ce se întâmplă în jurul tău. Aparent. O femeie dă anunț într-un ziar: caut un bărbat pentru a-l devora. Este ea vinovată sau nu? 69 completează perfect zona de interes spectacular a Alexandrei Badea, o regizoare pentru care instalația-performance și dispozitivele multimedia se află în centrul preocupărilor chiar de la primul spectacol, Lebensraum - spațiu vital (Studioul Casandra). La nivel structural, Alexandra Badea concepe spații fizice și virtuale interconectate, care le dau actorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
caracterizează printr-o pasivitate contemplativă care savurează din real tot ceea ce îi convine subiectivității, fără nici o normă și fără nici un criteriu. Lumea este considerată ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asistă pasiv la desfășurarea unor aspecte. Concepția spectaculară a vieții elimină tragicul și antinomiile imanente existenței, care odată recunoscute și simțite te prind ca într-un vârtej dureros în drama lumii. Experiența tragicului presupune o tensiune atât de mare, încît viețuirea estetică nici n-o poate bănui. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ai inerției noastre, din a ne fi gustat ironic agonia. Românul își zeflemisește propria lui condiție și se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeuna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toți împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine știe dacă, prin acele mari conversiuni morale ce se întîmplă numai pe culmi, astăzi n-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Istoria jurnalismului românesc. Ținând cont de intervievarea celor mai înalte personalități din stat, fragmentele selectate, împrejurările, semnificațiile care se păstrează toate acestea conferă volumului de față și calitatea de DOCUMENT ISTORIC, pe lângă aceea de lectură interesantă, plăcută, chiar cu elemente spectaculare. O carte la îndemâna tuturor, pentru azi, pentru mâine, pentru cei care mereu vin. </resume> <contents> CUPRINS MĂRTURIE (prof. univ. dr. Marian Petcu) .......................5 SPINUL (prof. univ. dr. Mihai Miron) ..............................6 -Cuvânt... scurt!....................................... ...7 Tv.V. prima emisiune 24 decembrie 1990, Cuvânt
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ludic revine mass-media. Textul discursului ludic se caracterizează prin interes tematic și formă distractivă. Interesul tematic se referă la capacitatea acestui tip de discurs de a selecta acele problematici care pot capta atenția publicului larg, fie prin inedit, fie prin spectacular. Forma distractivă presupune un anumit șablon de prezentare care să faciliteze amuzamentul, relaxarea. Scena discursului ludic este o casă de producție specializată, fie din cadrul mass-media, fie independentă de aceasta (teatru, circ, etc.). Suportul este spectacolul direct, dar și cel specific
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
susținători ai unuia sau altuia dintre actorii implicați (Gross și Brewer, 2007, p. 124). Nu în cele din urmă, dorim să evidențiem faptul că mediatizarea politicii reprezintă, la nivel micro, o reflectare a societății în care trăim. Prezentate în manieră spectaculară sau caricaturală, informațiile legate de scena politică se traduc printr-un bruiaj al înțelegerii realității; prin urmare și reprezentările pe care telespectatorii și le fac despre cei care îi guvernează devin mai confuze. Mediatizarea excesivă, relațiile de apropiere dintre jurnaliști
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
se acumulează informații adesea derizorii despre faptele diverse, viața vedetelor etc.; * înmulțirea formelor de spectacol televizat; * preferința pentru știrile scurte și însoțite de numeroase imagini, ceea ce impune o "lectură" de tip zapping 9 a realității. Valorizarea subiectelor cu mare încărcătură spectaculară, vizarea unor efecte ca suspansul și șocarea audienței devin (întocmai ca în genurile de ficțiune) reguli de bază în organizarea jurnalelor de știri. Caracterul anumitor știri face telejurnalul similar unui serial. Plecând de la niște date concrete care sunt relatate, se
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Autorul folosește terminologia de specialitate cu emfază, într-un mod hazardat: „Dihotomia subiect-obiect în planul impresie-imagine pleacă de la considerarea sinelui. Din conștiința lor, a celor doi termeni, în care concordă superioara bucurie contemplativă avem, adeverită în adânc, în orizontul lor spectacular, desfacerea aristotelică - microcosm/macrocosm. Amprentată de conceptul de lărgire, distincție ce alunecă în pluralitate“ etc. etc. Stilul rămâne același, pompos-ridicol, fără priză la realitatea textului, indiferent dacă este vorba de Odobescu, Eminescu, Călinescu sau Bănulescu... Fraze grandilocvente - este adevărat, mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceva ce nu ține de sfera realității noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe sine, reîncarnat plastic În tambur- majorul actului creaționist, acest dumnezeu de culise, revelat prin cezariană lirică În scopul de a comite deblocaje soteriologice, «Încreștinând În amonte mersul de fiară al lucrurilor», este, de fapt, selsinul repetitor al Întregii flore spectaculare fantasmagorice prin care Marian Constandache, dincolo de orice contingențe, deci recurgând frontal la teoria eliadescă, Încearcă ruperea timpului profan Întru determinarea duratelor sacre: «te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare.» Discursul poetic se desfășoară seismic, ca o fractură de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pentru a-și trăi propria distrugere ca pe o plăcere estetică de prim ordin” (în vol. Iluminări, traducere de Catrinel Pleșu, notă biografică de Friedrich Podszus, Editura Univers, Colecția „Studii”, București, 2000, pp. 142-143). Nu altfel trebuie privit și elogiul spectacular al incendiului sondei din Moreni... O însemnare din nr. 74 al Contimporanului despre L’Italiano pune și mai bine în evidență simpatia strict estetică față de aceasta: „revista lui Longanesi devine din ce în ce mai estetică, mai vie și mai interesantă. Longanesi, pictor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu Naum, Gherasim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ultimului poem «Omul aproximativ» al lui Tristan Tzara. Citatele ilustrative lasă să se întrevadă o esențială înrudire lirică între poetul nostru și dublul său parizian”. Dialectica „fluxurilor” și „refluxurilor” lirice de amplă respirație cosmică, îmbinarea fericită dintre fluxul panteist, miraculosul spectacular și o „rară melancolie” justifică apologia (consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca, dar însăși lirica lui întreagă, cu toate artificiile și marile ei canoane de artă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturii tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acuzelor de imitație aduse modernilor autohtoni). Totodată, impunerea externă a „transfugului” Tristan Tzara, de fapt, povestea sa de succes, va stimula - mai ales în rîndul artiștilor români de etnie evreiască - o formă specifică de „complex periferic”, înțeleasă (și) ca ieșire spectaculară din „ghetou”: „îi fascina succesul lui Tristan Tzara. Visau să cîștige, ca el, o rapidă reputație mondială, iar traiectoria chemată să-i propulseze din tîrgușoarele moldovenești unde văzuseră lumina zilei, veritabile ștetl-uri, pe o orbită internațională le-a hrănit întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întreaga viață (dar și moarte) a unui dandy. Fie că uneori acest joc se desfășoară În singurătate, fie că dandy-ul are, cel mai adesea, nevoie de privitori, totul e un spectacol. Să nu uităm, de altfel, că specularitatea și spectacularul au mult mai multe În comun decât o simplă etimologie. A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fisurat, chiar pulverizat, dar nu o privesc ca pe o formă de infirmitate afectivă, ci ca pe o rezistență eroică și, mai mult, ca pe o soluție terapeutică. Pe urmele unui Otto Rank sau Jacques Lacan, relația dintre specular și spectacular Își dezvăluie, În acest context, noi Înțelesuri. Dacă oglinda restituie imaginea constitutivă a subiectului și dacă acesta Își delimitează astfel autonomia printr-un joc al identificărilor cu celălalt, nu e greu de Înțeles de ce tocmai În fața oglinzii se naște - spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noi Înțelesuri. Dacă oglinda restituie imaginea constitutivă a subiectului și dacă acesta Își delimitează astfel autonomia printr-un joc al identificărilor cu celălalt, nu e greu de Înțeles de ce tocmai În fața oglinzii se naște - spun psihanaliștii, dar și antropologii - sentimentul spectacularului. În fond, ce ar fi spectacularul, dacă nu o expresie, o figură a demonstrației, o reprezentare a propriului corp, o relație Între un eu care se joacă și ceilalți, transformați instantaneu În spectatori, un proces de identificare, o idee pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]