2,618 matches
-
copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță cu ceilalți copii și transfigurându-ne în părtași și vlăstare nevrednice ale miticului Prometeu, la actul măreț al Creației dumnezeiești! Adevărul e că mi se propusese o alternativă: ori-ori, în fine! ... Considerentele
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
vorbirii acestora, care neînțeleși de catre anglo-saxoni, erau luați în derâdere că limba lor este un fel de „blah, blah, blah”! Oare acest domn Blach nu este cumva brunet, cu un ten mai inchis la culoare decât germanul acela „blond”, ca spicul grâului și la păr și la piele, pe care îl știe toată lumea? Interesant este faptul că și regretatul scriitor francez de origine româna, Virgil Gheorghiu, în romanul său „Ora 25” îl prezintă pe personajul principal Ioan Moriț (Johan Moritz, interpretat
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
taie domnul timp în două, doamna carte-mi ține parte, când mă ninge doamna rouă. Doamne, doamna gladiolă îmi irigă domnul sânge, domnul gând mă dă-n gondolă, domnul cer în palme-mi plânge. Doamna ploaie-i rugăciune peste domnul spic de rasă, doamna ramură ne pune domnul măr pe doamna masă. Peste veri și peste toamne, domnul clopot bate iarăși... Domnii-acești și-aceste doamne sunt eternii mei tovarăși ! Referință Bibliografică: Domni și doamne / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOMNI ŞI DOAMNE de JANET NICĂ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356180_a_357509]
-
ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i, Pâinea să își vadă Spicul, Pune Graiurile lumii toate-ntr-un Cuvânt Și Furtuna domolește-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospit Ani...și secole, milenii..., timp nedefinit..., Până când vei fi convins că este gata Și că Forma ce vei da-o
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
isprăvit. - Nu vă mai frământați, boierule, vine și doftorul acuși! i s-a adresat doica, Zița, adusă de pe moșiile Olteniei, ieșită în prag, îngrijorată că nu apare medicul. De nu vine, e moașa Neiboiu. Se descurcă și singură... Vântul aducea spicul de zăpadă chiar în pragul conacului, biciuind fața boierului. Din când în când, își freca mâinile, să le în-călzească, apoi le aplica pe față. Din casă, a ieșit tiptil Caterina, primul copil, de numai șase ani, al familiei Macedonski care
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
le în-călzească, apoi le aplica pe față. Din casă, a ieșit tiptil Caterina, primul copil, de numai șase ani, al familiei Macedonski care, strecurându-se între cei doi și ți-nându-se de fusta doicii, apărându-și fața cu o mână de spicul usturător al viscolului, le spune celor doi: - Mămica plânge. O doare rău burtica! Hai în casă, Zițo! - Să mergem, puiu doichii! Luând-o de mână, Zița a împins ușa înaltă de stejar cu umărul, intrând într-un hol larg cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
frânt dumicații chemării în luni iernatice, s-au hrănit visele cu umbrele înflăcărate, cuvintele s-au înfipt în pieptul scindării, între linia de plutire și apoteotica despicare a temeliilor. În plină vară, s-au copt grânele pe întinsul împânzit de spice. Din loc în loc, din om în om, am ajuns unul către altul, prieteni cu natura lucrurilor, în plin proces de înaintare în imprevizibil. (11 iunie 2016) Referință Bibliografică: Întâlnire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI
ÎNTÂLNIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370897_a_372226]
-
care-ți cântam ca o ceață prin vise, poteci de pustiu mă-nchinau sub furtună, prin iriși de stele căutam ce pierise! Răsuceam roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SPICUL ÎMBRĂȚIȘĂRII Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Crește iarba și se ridică mestecenii în poaina îmbrățișării noastre. Câte un nor mai scapă o lacrimă de frumusețe sub șoapta sărutată de vântul
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Crește iarba și se ridică mestecenii în poaina îmbrățișării noastre. Câte un nor mai scapă o lacrimă de frumusețe sub șoapta sărutată de vântul inimii. E o crudă reverie sub înaltul spic din emoția și taina poveștilor mâinilor tale ce mi-au mângâiat toate visele. Știi ... greierii respirării noastre cântă verii despre zâmbetul meu ascuns în zâmbetul tău sub duioșia apropierii. Așa, ne așezăm ca fânul unul în căutarea celuilalt în plasta
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
cântă verii despre zâmbetul meu ascuns în zâmbetul tău sub duioșia apropierii. Așa, ne așezăm ca fânul unul în căutarea celuilalt în plasta[1] de vis, sub trăirea înmiresmată. [1] În Oltenia este sinonim pentru căpița de fân Referință Bibliografică: Spicul îmbrățișării / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SPICUL ÎMBRĂŢIŞĂRII de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371027_a_372356]
-
Și iată că un alt război, pierderea pe front a soțului, chiar spre sfârșitul măcelului, și viața de văduvă la nici treizeci de ani împliniți pe fundal de foamete cumplită, tifos exantematic și munca silnică în colhoz. Pentru vreo două spice culese ori o normă neîndeplinită la câmp te păștea pericolul să faci 14 ani de pușcărie. Îmi amintesc cum plecam la culcare, dar mama continua să lucreze prin casă. Dimineața mă trezeam, mama era în picioare reușind să facă deja
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
sfârșit un început îmi pare. Nu pot pleca acum, mai am atâta rost, mai e rod necules, ce-nfrigurat așteaptă să nu mai rătăcesc prin locuri unde-am fost și să-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă. Strâng spicele și cânt un cântec nou mereu și simt că undeva, în mine sau pe-alături, cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu, zâmbind, topește blând și vechi și noi omături. Anatol Covali Referință Bibliografică: M-am risipit mereu / Anatol Covali
M-AM RISIPIT MEREU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369957_a_371286]
-
uneori, e inefabil, până la diafan: „Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, Se coc în sâmburi de odihnă nuci” ( Ne cheamă vara), sau: Îmi aleargă vara ca un tren prin sânge” (Veri de mucava), ori: „Miroase gându-saiarbă încolțită Și sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) Poetul asemenea lui Pan, se simte prezent în tot Universul, se consideră „un strop” în „marea singurătate”, recompus din „tăceri”, regăsindu-se în „cine știe ce ninsoare” sau „cutreierând o primăvară”( Din tăceri) Tristă și dureroasă e mărturisirea din
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o fustă lungă, bogată în falduri, care părea să o facă mai subțirică
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
și o casă veche la curte, să- i chem pe părinți, așa pe rând să stea cu mine. Că amândoi au dus-o greu în viață. În vară ieșise și el pe câmp cu cotiga în urma secerătoarei la ceape. Aduna spicele care rămâneau în urmă că tot se pierdeau. Să tot fi avut cinci șase snopi când a dat peste el secretarul. - Secretarul primăriei? - Nu. Ăla mare de la județ. Umbla de nebun toată ziua cât ținea campania, fără să anunțe vreodată
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
miriștei și venise prin spate fără veste. După ce l-a beștelit în tot felul pe tata, după ce l-a amenințat că-l bagă în pușcărie pentru furt din avutul obștesc, numai ce scoate bricheta din buzunar și dă foc grâului. Spicele uscate zadă se aprind pălălalie, toată cotiga arde ca o torță și când ajunge căldura la măgar, o rupe bietul de el la fugă... - Care măgar? - Ăla care trăgea cotiga. - Aoleu... măgarul! - Care măgar? - Ăla care a pus focul. Și
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
dat îmi vine să râd. Apoi mă podidește plânsul. Înainte tata a avut cai și vite de nu mai încăpeau în curte. Acum, la bătrânețe rămăsese numai cu un măgar. Și împins de sărăcie se dusese pe câmp să caute spice în urma secerătoarei. Ăsta nu e furt după nici o lege din lume. Atmosfera devine apăsătoare și nu știu cum să o consolez. - Alte neplăceri nu a mai avut. -Tata? - Da. - Au venit într-o seară doi tipi la el și l-au întrebat
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
proaspeți a zăbovit o clipă pe buzele pe care de-abia sângeraseră trandafirii iar rostirea-i cu gust de fragi s-a contopit cu mireasmele codrilor și luată de vâltoarea râurilor de cristal s-a revărsat pe iile țesute cu spice de aur sub care sâni feciorelnici copseseră cea mai dulce pâine pâinea din care ne-fruptăm cu toții dulcea limbă românească STÂNCILE ȚĂRII MELE DE PIATRĂ Scriu pe file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Acasa > Versuri > Istorie > CÂMPIA LIBERTĂȚII Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Române te deșteaptă, măcar în ultim ceas Simt furia cum crește mereu în al tău glas, Azi spicele de grâu se mai topesc în soare Sub brațe de stejar găsești încă răcoare! În munți mai sunt cătune, unde se-aude ruga, Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga, Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor Un vultur
CÂMPIA LIBERTĂȚII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370457_a_371786]
-
Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului și lui Dumnezeu. Poeta-monahie este o gazdă a iubirii, un sonet pentru oaspeți de seamă, un acatist peste care se așterne
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
iubesc. Dragostea mea nu depinde de bătaia vântului, de răspântiile ispitelor, de capodoperele altor călătorii, de joaca stelară. Dragostea e mâna Lui Dumnezeu așezată pe creștet, pe trupul vremii, pe tremurul vocii, pe direcția gândului, pe inima bătând înspre fericirea spicelor. Nu vreau să știu în care clopote ți-a bătut luna, nu trebuie să îmi mărturisești în câte culori ți s-au nuanțat orele. Nu vreau să îți împui capul cu întâmplările aerului, cu împletirile firelor de păianjen, îmi place
DRAGOSTEA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370474_a_371803]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CE SUNT EU? Ce sunt eu...? poate fumurie pală de vânt sau poate o muzică de toamnă târzie... nu... sunt trup de vânt, ce adie mlădios printre spicele de grâu, sau poate sunt o anemonă, -frumoasa nimfă- să se-ndrăgostească Zefir-vântul dulce-al primăverii- ori zeul Borea... Dar, înainte de toate sunt femeie, cu nuanță de primăvară, pășind în mantie albastră pe drumul norilor, ce stau deasupra șoaptei vântului
CE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370487_a_371816]
-
de factură religioasă sau preluată din practica vieții: cocoșul ale cărui semnificații au fost deja amintite, coada de păun și bobocul de trandafir, simbolul frumuseții, șarpele, protectorul casei, peștele, simbolul credinței, pomul vieții, coronița miresei, ce simbolizează coroana lui Iisus, spicul de grâu, simbolul bogăției, steaua, al nașterii lui Iisus, altița, al pânzei de păianjen, la care se adaugă motive religioase sau pastorale, prezentate în viziune proprie în expoziția familiei Iorga Gheorghe și Liviu, Alina și Raluca. Culorile sunt minerale: alb
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
lapte, oluri pentru țuică, hârgauă (cană rotundă), blide, castroane, vaze pentru flori, bocăi (căni cu gât alungit), fără cioc, păhărele pentru țuică, oale de sarmale, clopoței. Interiorul este roșu, iar la exterior aplicațiile în formă de puncte, linii, spirale, flori, spic de grâu, strugure, frunze, păsări, sunt realizate pe fond alb, în culori de verde, roșu, negru. Ceramica de Saschiz impresionează printr-un contrast cromatic, izbitor și relaxant între fondul albastru cobalt, și albul picturii. Culorile folosite sunt naturale, obținute din
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]