774 matches
-
călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului. Trebuia cu orice preț să dau frâu liber spiritului care mă înăbușea. Voiam să spintec frumosul manechin pe care-l plimbam peste tot și să le arăt tuturor ce avea înăuntru. Îmi amintesc, de pildă, de o conferință pe care trebuia s-o țin în fața unor tineri avocați stagiari. Enervat de elogiile excesive ale decanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia-i sculată. Irod și-ai săi i s-au părut de neiertat, nu pentru că pe prunci i-au spintecat, ci fiind aceștia proaspeți și drăguți, decât să-i tai, mai bine-era să-i fuți. Și altele pe același calapod. Îmi Închipui că săraca maică-mea, acolo departe În sătucul ei basc, n-ar fi fost prea liniștită știind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sprâncene simulând surpriza. Dar a asasina la comandă este? — Eu nu omor copii, nici bătrâni, Excelență. — Mda. De aceea ți-ai părăsit corpul de armată tercio și te-ai Înrolat pe galerele noastre de la Napoli? — Da. Dacă tot trebuia să spintec păgâni, am preferat s-o fac cu turci maturi și războinici, care se puteau apăra. Favoritul Îl privi lung un moment, fără o vorbă. Apoi reveni la hârtiile de pe masă. Părea să mediteze la ultimele cuvinte ale lui Alatriste. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde să-l ia? Ce-a apucat-o? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase scările. Ssst! duse fata un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pastă melodioasă, precum o complinire a discursului acestora cu un prețios acord venit de pe un meleag românesc mai urgisit, în destule privințe, decît Ardealul: „În amurg, pe furiș mi-ai dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul războiului, la lași, când condamnatul, după ce a fumat o țigară, a cerut mantaua, fiindu-i răcoare. Ca și când pentru câteva secunde până la execuție conta ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și dantele zdrențuite, mari cât roțile de automobil sau mărunte ca nisipul, își împrăștiaseră tăndările peste tot, unul dintre marii colecționari de ghiocuri de gasteropode, nu mai mulți de o sută în întreaga lume. Acum nea Titi zăcea pe spate spintecat în așa fel, încît părea un preparat anatomic, un șoarice palid într-un borcan cu spirt, desfășurîndu-și în lichidul limpede ficatul, inima și plămânii, intestinul gros și cel subțire, rinichii și vezica. Ochii deschiși către cer păreau două bile de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cei din primele rânduri și-i croi din toate puterile, icnind, până ce biciul azvârli în aer stropi de sânge, bucăți de degete și de urechi sfârtecate. Neamurile se-mbrînciră și se-mbulziră, zbierând, până când un mare amfiteatru, plin de trupuri căzute, spintecate până la os de vâna de bou, se arcui în jurul Stăpânului, departe însă de acesta. Tăcerea era acum deplină, nici măcar răniții, unii cu beregata tăiată, alții cu ochii crăpați, neîndrăznind să mai geamă. Înspăimântător, în această tăcere, era zgomotul blacheurilor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi. Ce se-ntîmpla? Care era zeul nostru? Ce-avea să fie cu lumea acestei cărți ilizibile, acestei cărți? Și-atunci, Maria, pe când contemplam proliferarea dublă-a celulelor {două morule, blastrule, gastrule, despărțite (sau unite) de acea pieliță oglinditoare, am fost spintecați deodată de un trăz-net nimicitor: reapăruse coloana de flacără și rătăcea acum printre noi, făcîndu-ne una cu pardoseala discului sclipitor, integrîndu-ne-n el, digitalizând sângele și tendoanele și nervii noștri, trans-formîndu-le în memorie, memorie pură, holografică, indestructibilă. Eram din nou acasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și amintea viitorul. În centrul acestei cărți ilizibile, fluturând din cele două oglinzi, Maarten află despre cel ce o scrie, aplecat (chiar acum!) adânc deasupra ei, ca și de celălalt, adversarul, tenebrosul, văduvul, neconsolatul. Despre Victor (ah, Victor!), cel care spintecă, hăcuiește, trepanează, terciuiește, orbește. Despre bâjbâiala lor unul către celălalt. Lumină ordonată, unificată, amplificată între oglinzi, Maarten știu că va țâșni cândva ca o rază din capcana acestei cărți, că va primi o dată realitate și se va amesteca în lumea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strângea ca un pumn ferm, mîngîindu-le, lubrefiindu-le, persuadîndu-le să-și verse peste dolmenul uterin ploaia lor de sidef. De câte ori, în mica ei odaie cu vitrină și perdele roșii, în mijlocul căreia sofaua părea un altar de sacrificiu, nu se lăsase adânc spintecată de cornul de taur al zeului, de câte ori nu se așezase, asemeni fecioarelor asiriene, în priapul de piatră care le era primul mire? De câte ori, îngenuncheată în fața bărbatului, mereu același preot ucigaș, întunecat și ne-ndurător, nu primise-ntre buze ostia unei messe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
quint. Simțind curentul de aer și văzând privirea fixă a lui Aloim, quintul își trase lama de accun și intră în modul de luptă. Se feri cu ușurință de proiectilul improvizat de tânărul călugăr și se întoarse apoi să îl spintece. Ceea ce văzu îi tăie însă răsuflarea. Aloim flutura din mână, mișcîndu-se la fel de repede ca el. Rim atacă scurt și Aloim reuși, deși stângaci, să se ferească. Quinții nu aveau nevoie să cunoască scheme elaborate de scrimă sau luptă corp la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Trebuia doar să inversezi câteva polarități și, apoi, bestiile se anihilau reciproc, două câte două. Desigur mai exista și posibilitatea să reziști atacului psihic al policornilor și să îi protejezi pe quinți, cât să ajungă destul de aproape pentru a-i spinteca pur și simplu... Dar asta era tare greu, fiindcă Abatele se temea mult mai mult de cealaltă armă a policornilor, abilitatea de a induce o tristețe dureroasă în mintea oponenților, capacitatea lor de a-i face pe oameni să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse ori le legaseră în lanțuri de țăruși înfipți în cărare, peste care treceau cu carele, spuse despre uciderile atroce ale copiilor. Pentru că astea, avertiză el, sunt semnele pe care Atila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și el, dar acela [era] Marcu Vodă. Credința lui în destin. [ 4] Miron rămâne singur. Atunci apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a unei fiare încolțite. Părea pe punctul de a o ataca. Citise articolele - la pacienții cu Capgras, incidența comportamentului violent era mult peste medie. Ca să demonstreze că tatăl lui e robot, un tânăr suferind de Capgras din Midlands, Anglia, îl spintecase pe bătrân ca să-i scoată la iveală circuitele. Existau și lucruri mai rele decât să fii numită impostoare. — Nu contează, spuse ea. Uită ce ți-am spus. Expresia lui se transformă din sălbatică în uluită. —Exact, spuse el, puțin nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuvânt cu cuvânt. Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o avea sau cel puțin aproximativ. —Oau. Tare. Sunt înregistrat live. Vrei să cânt? —Merge. Dă-i drumul. Mark atacă un cântec monoton, complet afon. O să te spintec, o să te jupoi... Se opri. Atunci haide. Dă-mi un așa-zis test de-ăla de-al tău. E mai bine decât să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase din geantă testul de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încă oglinda. Dar iată că apare și ea, cititorul o găsește la pagina 31, unde vine să confirme legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nepotrivit sufletește cu condiția mea de român, mi-am retras cererea de plecare din țară, iar la 15 ianuarie 1982 am fost reîncadrat. Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
căruia toți îi spuneau Papa, dar vederea seimenilor răsculați îi zdrobise toată puterea de împotrivire. Își aducea aminte cum, în urmă cu un an, tot aceiași lefegii, străini turciți aduși de Matei Vodă, unchiul său, făcuseră mare jale în Târgoviște. Spintecaseră boieri și prădaseră totul în cale, dând foc la ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vârful picioarelor. Percheziția fusese de o brutalitate greu de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da, prea-frumoaso! Și ca să nu te văd tîrîtă în păcat, prefer să te sortesc, neprihănită, morții! (O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd mă aflu în puterea lui! Veniți, supuși ai mei, spre a vedea. (Scena se umple de curteni) Aceste hoituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rămîne cu spada, confuz): Ce imprudență... Cum ai putut să-l găzduiești? EMMA: Despre ce imprudență vorbești? EMMA: Voi, bărbații, care sînteți gata de orice violență; ce-ai avut cu el? CHARLES: Ce să am? EMMA: Atunci de ce l-ai spintecat, prințișorule? Hai, lasă frigarea din mînă, că nu te prind scenele astea... Tocmai tu, alinătorul suferințelor! Ca să vezi! Ai studiat chirurgia? CHARLES: Emma! Știi bine de ce l-am... l-am... EMMA: L-ai sfîrtecat ca pe un purcel! CHARLES: A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]