1,901 matches
-
românească și internațională care, în final, explicitează pentru opinia publică tot ceea ce în discursuri ar părea frazeologie standard, limbajul diplomatic sec pe care l-au reclamat de multe ori jurnaliștii ca fiind mult prea criptic și impersonal. Un interviu, în funcție de spontaneitatea celor doi interlocutori, îți dă ocazia să ieși din tipare, să aduci bine-venite precizări și să îți prezinți mult mai deschis punctul de vedere. Cronologic, selecția s-a făcut de la încheierea mandatului către începuturi. În acest fel, pornind de la atenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
convențiile, nu e un om care să se mulțumească cu o gândire de lemn, cu un limbaj de lemn și cu reacții previzibile. Temperamentul și felul lui de a fi, în general, au împins un anumit tip de creativitate, de spontaneitate. Asta nu înseamnă că noi acum, de mâine, vom face politica externă a Uruguayului! Vom face tot politica externă a României; asta nu înseamnă că obiectivele prioritare ale acestei politici se modifică, asta înseamnă doar că lumea este largă, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
l-a introdus înlăuntrul Troiei pentru a aduce asupră-i dezordine și ruină. Reducerea, considerată ca impozit, e însă atât de apăsătoare încît nu se poate asemăna cu nici una din dările actuale, nici prin înălțimea ei, nici prin rigoarea și spontaneitatea perceperei, nici prin nedreptatea repartițiunii. Căci această dare, percepută intr-o singură noapte, e mai mare decât venitul tutunurilor perceput în cursul unui an, mai mare decât toate dările directe cătră stat și, în fine, e egală cu pretinsul deficit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu ne facem din bărbați un ideal, ca pe urmă să fim desamăgite și să devenim... ceea ce înțelegeți dumneavoastră prin misoginism..." De aceea, zise Micu, ați devenit feministe?" Matilda iarăși nu răspunse îndată, ceea ce era uimitor la ea, a cărei spontaneitate făcea orice discuție liniștită de idei aproape imposibilă, alunecând rapid spre ciocnire, îmi plăcu această a doua pauză de gândire pe care și-o luă, era semnul că se stăpânea cu putere să nu răspundă chiar cu primul gând care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția matură de acum. Fără ele intuiam că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Am vrut să spun, reluă Nineta fără timiditate, că nu asta e alternativa. Se poate face și sport și cultură!" Bravo, Nineta. Avea, cum se zice, papagal. Și descoperii după aceea, când ședința se termină, că nu-i pierise totuși spontaneitatea de altădată. "Nineta!" o strigai. Ea se întoarse și făcu ochii mari. "Petrini!" exclamă și ea și într-o clipă chipul, sub presiunea amintirii și a surprizei, redeveni cel ce fusese atunci, când o cunoscusem eu la "Mama răniților", inocent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul efect” sesizat și de Nicolae Balotă 310, nici măcar din exhibarea unui „dispreț real la adresa eului liric”311, ci din conjugarea (atât la nivelul „discursului”, cât și la nivelul „fabulei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imagini care se pot derula în voie, desfăcute într-o poveste. Nu este lipsită de temei nici analogia cu tehnica cinematografică, din moment ce lumea aceasta pare filmată cu un obiectiv ascuns, frapantă dovedindu-se, înainte de orice, dezinvoltura atitudinilor protagoniștilor, senzația de spontaneitate a gesturilor și a replicilor. Dar, firește, o mise-en-scène există și aici și ea devine evidentă mai ales din perspectiva finalului. La acest punct trebuie să mai notăm că un tip asemănător de poezie orală, realistă și narativă întâlneam, de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
felul acesta să creeze o „lume” de o uriașă complexitate și eterogenitate. Este de ajuns să urmărim modul în care secvențele liric-parodice alternează cu acelea narativ-descriptive pentru a ne da seama că ne găsim în fața unei compoziții savante - în ciuda aparentei spontaneități - în care coexistă nu numai elemente împrumutate din cele trei genuri amintite, ci sunt fragilizate chiar frontierele dintre diversele registre ale lexicului (întâlnim elemente de argou alături de termeni împrumutați din limbajul științific sau tehnic, mostre de oralitate alături de aluzii culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oralitate joasă, școlărească, prin care se obține un efect incontestabil de autenticitate. Întâlnim, de pildă, termeni colocviali („vără-miu”, „alea”), alături de elemente de argou („a lăsa baltă”, „al dracului de stilată”, „pe bune”) care întrețin impresia de necontrolată revărsare a spontaneității. În realitate însă, avem de-a face cu un stil atent și riguros supravegheat, din moment ce, așa cum nota poetul undeva, „sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem”. O incontestabilă abilitate stilistică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realității sociale într-un mod specific, jucând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită și le asimilează în propria sa comportare; Trăsătura care diferențiază jocul de rol de celelalte jocuri este originalitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea și intensitatea trăirilor exprimate în joc; Este liber și își are sursa în imaginația copiilor. Cunoscut și sub denumirea de joc dramatic, el nu trebuie confundat cu dramatizarea; Are un pronunțat caracter activ - participativ, permițând copiilor să construiască relații sociale
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
uriașă uzină care produce conform fluxului tehnologiei industriale. Mihail Cozma, într-un articol din "România literară" (apud. Ana Selejan, Reeducare și prigoană) tranșează chestiunea: "Sîntem atît de obișnuiți cu unele prejudecăți ale trecutului apropiat, cu unele opinii asupra așa-numitei "spontaneități" din cîmpul creației spirituale, încît întrebarea [privind planificarea culturii n. n.] este explicabilă. Sovieticii au rezolvat această dilemă cu o simplitate uriașă. Au rezolvat-o transformînd cultura sovietică într-o imensă uzină, pusă în serviciul umanității [...], planificarea activității culturale pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, modificat de cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era între cei mai docili executanți în refacerea propriului manuscris. Geo Șerban își amintește: Spontaneitatea imaginativă a scriitorului impresiona pe toți cîți participau la disecarea colectivă a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene, compunea pagini de la capăt, fără să lase aproape nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
durată Schimbarea politică din decembrie 1989 a continuat prin crearea noilor instituții democratice, prin reforma constituțional-juridică și prin prefaceri economice fără aplicarea unor strategii experimentate, în condițiile pieței, de alte țări. Poate și presiunile venite de jos au imprimat multă spontaneitate schimbărilor. Se pare că s-au ignorat prea multe dintre condițiile geopolitice și demografice ale țării când s-au repetat până la saturație categoriile sociologico-politologice de stat de drept, drepturile omului, comunităților și minorităților naționale și sociale, ale partidelor și ideologiilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
celelalte continente. Varianta izolaționistă, a neutralității, nu s-a discutat public la noi. Au dominat vechile angajamente în instituții și acorduri internaționale, nevoile schimburilor de bunuri, servicii și oameni. Or, decalajele export-import se răsfrâng în subordonarea creației față de imitație, a spontaneității față de conformism, a învățării creative față de îndoctrinare. S-a preferat la începutul tranziției găsirea unor noi combinații de stimulare a creației, cu care se împletește de multă vreme modernitatea. Însă, astfel de combinații nu s-au prea găsit. Erau prea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ni se par importante. Se poate observa cât este de extinsă intoleranța pentru opozițiile dualiste, cum este de exemplu cea dintre suflet și trup. Ca o consecință a acestei atitudini, asistăm la o reîntoarcere la o formă de ingenuitate și spontaneitate în care, vitalitatea, atât de importantă în domeniul corporal, se configurează ca fiind terenul specific în care își au originea expresivitatea și relaționalitatea. Accentul pus pe exprimarea liberă și interesul pentru mijloacele expresive, în concretețea lor fizică și ca purtătoare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
câteva am vorbit deja în paragrafele precedente), poate fi extinsă la toată acea gamă amplă de tensiuni și de experiențe contestatoare, ce caracterizează comportamentul și obiceiurile de astăzi. Întoarcerea la natură, refuzul medierii instituționale și istorice, contestarea globală în numele unei spontaneități originale, sunt expresii sigure și difuze ale unei nevoi de rupere în numele unei plinătăți de sens. În lipsa unor conținuturi articulate oferite de o elaborată concepție despre om, idealul contestatarului devine lumea vitală și nedistinctă de spontaneitate. Straniu, însă și în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
contestarea globală în numele unei spontaneități originale, sunt expresii sigure și difuze ale unei nevoi de rupere în numele unei plinătăți de sens. În lipsa unor conținuturi articulate oferite de o elaborată concepție despre om, idealul contestatarului devine lumea vitală și nedistinctă de spontaneitate. Straniu, însă și în prezentarea acestui ideal sunt repetate moduri tipice ale reflecției religioase: ceea ce este propus ca absolut rezultă mai mult din îndepărtarea condițiilor comune ale experienței decât din indicații pozitive. Lumea simbolică, poetică, originară a experienței hippy, spre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea, dacă sunt exprimate în grupuri restrânse
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
redusă la un cumul de relații logice, devine formalism. Momentul formalist marchează în istoria rațiunii, cum s-a spus, trecerea dialectică la noua mitologie și la consecințele ei barbare. Și asta deoarece, rațiunea formalizată este instrumentul prin care este redusă spontaneitatea omului la pura organizare funcțională. Progresul (legat de formalizare) a ridicat nivelul de trai, dar a indus omului «angoasa de altă dată, cea a pierderii propriului nume». Expunând teza lui Horkheimer și Adorno despre iluminism, ne vine în minte, datorită
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
comparatist) și se pot identifica numeroase zone care, pur și simplu, comunică și se potențează reciproc, sugerând un efort de construcție mai apropiat regimurilor ambidextre (tipice romancierilor care scriu cu o mână și revin cu cealaltă) decât, nu-i așa, spontaneității poetice. Legitime fiind, aceste observații descriptive nu mi se par totuși esențiale. Cum nici speculația livrescă n-o consider numaidecât necesară. Se poate, desigur, discuta și așa, intertextual: de pildă, poemul Din depărtare (de la pp. 15-16) poate fi urmărit ca
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
pe o scândură pusă pe un butuc, pe care se balansa în mișcare, a fost o actriță, fără cuvinte, evocând prin modulațiile sonore ale vocii o întreagă scenă dramatică, erotică, comică. Dar, de fapt, marele ei dar este naturalețea și spontaneitatea. Artista ne avertizase că The Part (nu) este dans, (nu) este teatru și ambele ambiguități sunt adevărate, și că personajul (nu) este singur, și, într-adevăr, publicul a fost continuu un partener amuzat al tuturor demersurilor ei, sucindu-se pe
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
Peste 500 opere ale lui Beckmann sunt îndepărtate din muzeele germane. Împreună cu soția sa, artistul emigrează la Amsterdam, în Olanda. În mai 1940, trupele germane ocupă Olanda. Izolat, în exil, Max Beckmann se consacră picturii și realizează opere pline de spontaneitate, în culori luminoase, în contrast cu realitatea existenței sale cotidiene. După război, în 1946, Beckmann refuză un post de profesor oferit de Academia de Artă din München, precum și postul de director al Școlii de Arte Decorative din Darmstadt. Artistul nu se va
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un alt nouăzecist, T. O. Bobe
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]