564 matches
-
tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Șurubul s-a strâns, până când, aproape că nu s-a mai putut, deoarece, nu mai rămăsese nici un ghivent. Atunci, Capul, a recurs la invenția pe care o avea în minte de mulți ani. Sosise, pe capul omenirii, și criza aia spurcată, economică și financiară. Tocmai, bine, ce a picat, pe ideea inovatoare a lui Nuțu Rastel. Gata, i-a adus, el, la cunoștință, într-o zi, Nuței. De azi nu mai cumpărăm pâine. Avem, slavă domnului, destul de mult porumb. Și măcinat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înșine, forțele de ordine, gloanțele, mașinile de război scoase pe străzi, dictatura care de duce de rîpă, noul sistem, bisericuța asta în care ne adăpostim, aerul ăsta rînced pe care-l respirăm există doar în mintea noastră, frămîntate din aluatul spurcat al imaginației. — Exagerezi prea tare, i se pare Părințelului, deși recunosc și eu că sînt de acord cu următorul lucru: nimic nu va mai fi ca înainte, ceva s-a dat peste cap pentru totdeauna în țara asta. — Degeaba vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu era printre cei interogați. N-au discutat cu dumneavoastră? Carmody îmi dădu înapoi moneda. — Fac cinste. N-am discutat cu polițaii din Boston fiindcă vorbeau despre Lizzie de parcă ar fi fost o curviștină. Nu cooperez cu cei cu gura spurcată. — Asta-i de admirat, domnule Carmody. Dar ce le-ați fi povestit? Nimic urât, asta-i al naibii de sigur! Din punctul meu de vedere, Lizzie era o fată de nota zece. Dacă polițaii ar fi avut cât de cât respect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
duhurile necurate ale Căii Victoriei jucau ca la ruletă, înfundîndu-și ghearele între foile unei Biblii cartonate, traducere Cornilescu, birjărindu-se și deschizînd-o rând pe rând ba la Ioel, ba la 1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia. De data aceasta, câștigă spiritul spurcat, care, vîrîndu-și gheara, desfăcu Cartea Sfântă la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele, se putea citi: "Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care sprijinește pe un muritor și își abate atenția de la Iehova! Căci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mamă și gât de copil și nu se ferise, cât haiducise, de la nimica. Să tot fi călcat spre 60 de ani, crăcănat, tâmple albite, ochi porcini, dotat însă cu o forță herculeană și, din această pricină, poreclit, de gura spurcată a hoților bucureșteni, Gărgăriță. Dintr-un început, Gărgăriță nu-l băgă în seamă pe Ulpiu. Și nici Galopenția nu înregistră că ar exista vreun Gărgăriță. Haleau cât haleau, își împărțeau cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încît treceam noi înșine și-l încărcam, antrenându- l în lungile plonjeuri bahice, de la "Gambrinius", "Turn", "Trocadero" sau, precum se întîmplase și-aseară, în cel de la "Cafeneaua Veche". Plonjeul de aseară, de la "Cafeneaua Veche", fusese un scurt plonjeu. Firea mea spurcată, alcoolul, combinate cu absența lui Clipsy (dispărută de trei săptămâni la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea" și ne-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al treilea și ultimul rând, exemplarul Bibliei, sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau și își vârau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuințîndu-l ca pe un soi de tripou, în care toate căutau să-și afle viitorul), zbârnâi și se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a văzut, asta-i sigur. Negre și brune și galbene și albastre, ca ale arăbeilor ăia care se vopsesc. — Nu te lega de mama. Dacă-i bună pentru ea, e bună și pentru tine. — Reggie Smith, ai limba cea mai spurcată din toată școala. — Iar tu ai chiloții cei mai curați. ...omul cel mare și soios cu sula de-un cot și artist pe deasupra, trăia cu tipe boeme pe-un țărm de mare deci era foarte priceput la alea-alea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zece minute de mers pe jos de Edwin Morgan Forster. Nu că aș merge vreodată s-o văd. Ar putea la fel de bine să lucreze pe Pluto. Și de cealaltă parte e Candy. Colega mea administrator de fonduri cu o gură spurcată, expertă În internet și mândru produs de export al orașului Rocaway, New Jersey: Candace Marlene Stratton. Tovarășa mea de suferință și membră a avangardei ultimelor descoperiri la nivel mondial În materie de Încorsetare. Personajul meu literar preferat este Rosalinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bine saci de viermi. O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți Să plătiți balerine și țiitori s-aveți, O, diplomați cu graiul politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așa îmi apreciezi bunătatea de a te fi lăsat încă o noapte în patul tău? Am crezut că ai să te gândești, de ieri până azi, pe cine ai dus cu mașina, ce-i cu femeia asta și cu trădătorul spurcat care o însoțește! — Nu o însoțea nimeni, era mereu singură și nu știu ce-i cu ea și nici cum o cheamă, nu vorbea niciodată cu mine. — Mi-e limpede, zise apăsat comisarul. Nu ți-e de ajuns că nu ai picioare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu e frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E imensă... E atât de mare încât nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De aceea e atât de ușoară. IOANA: Pentru că n-o putem vedea? HAMALUL (Lovind cu mâinile într-un agresor invizibil.): Hâși! Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o pădure de pini și ale lui Harlamov (Cap de tânără țigancă) ne-au oferit un pic de intimitate prin prezența unor șevalete cu desene - până când un veteran al campaniei turcești, cu gură spurcată, ne-a amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care Îmi amintesc o sală foarte tăcută, plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La deliul se ducea Și la masă că-l găsea, Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]