1,505 matches
-
că sunteți experți în problemele sahariene și obiceiurile tuaregilor. Repet: în ce direcție putea s-o ia? — în orice direcție, răspunse cu convingere un colonel cu înfățișare severă. A pornit spre nord, dar a făcut-o ca să caute o zonă stâncoasă unde să i se piardă urma. De aici înainte, tot deșertul e al lui. Vreți să-mi dați de înțeles, mormăi ministrul cu voce joasă, ce încerca să-i ascundă indignarea, că un beduin, un singur beduin, poate să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dacă acest om este oaspetele lui, nu poate accepta. Legea noastră nu-i permite. — Legea voastră nu mai există! Malik-el-Haideri se așeză pe o piatră și-și aprinse o țigară, în timp ce coloana de soldați și captivi începu să coboare colina stâncoasă spre șes, unde așteptau mașinile. — Legea voastră, făcută de tuaregi pentru tuaregi și în folosul lor, nu mai are valabilitate în fața legilor naționale. îi suflă fumul în față. — Soțul tău n-a vrut să înțeleagă cu binele și acum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aprins lumina și i-am numărat. După aia m-am dus la timonă și l-am pus pe Eddy să se uite sub pupă după niște fiare pe care le foloseam ca ancore cînd pescuiam și fundul era atț de stîncos, că nu voiam să risc să-mi stric ancora. — Nu găsesc nimic. I-era frică să stea acolo, lîngă domnul Sing. — Treci la roată, i-am spus. Ai grijă spre ce te-ndrepți. De dedesubt se auzea ceva mișcare, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rău nu era, Însă Îi plăcea să se lupte așa cum oamenilor le poate plăcea să cînte sau să fie regi sau președinți. Nu stătea să se gîndească. A se lupta era obligația, datoria și bucuria lui. Se lupta pe muntele stîncos. Se lupta pe sub stejari și pe pășunea de lîngă rîu. Umbla cîte cinșpe mile-n fiecare zi, de la rîu pe muntele stîncos, și era gata să se lupte cu orice taur care i-ar fi aruncat o privire. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu stătea să se gîndească. A se lupta era obligația, datoria și bucuria lui. Se lupta pe muntele stîncos. Se lupta pe sub stejari și pe pășunea de lîngă rîu. Umbla cîte cinșpe mile-n fiecare zi, de la rîu pe muntele stîncos, și era gata să se lupte cu orice taur care i-ar fi aruncat o privire. Și totuși, nu era niciodată furios. Asta nu-i chiar adevărat, pentru că În sinea lui era furios. Dar nu știa de ce, pentru că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-au încrucișat deasupra orașului, uzina electrică a întrerupt curentul. Aproape jumătate de ceas trăsnetele au urmat unul după altul, ca și cum ar fi fost o singură, nesfârșită explozie. De la fereastră urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se revărsau abrupte dinspre munte. Ploaia torențială s-a potolit pe nesimțite și, pe la 3, cerul a început să-și piardă culoarea de păcură. Curând s-au aprins felinarele electrice și, de la fereastră, putea vedea acum strada până la catedrală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd sînt aici se vede tot peisajul. Undeva spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o umpluse de o dureroasă nostalgie, chiar înainte de a-și fi putut da seama despre ce e vorba. Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scara la care privim lucrurile sau poate pentru că țara n-a mai fost pusă la muncă grea de atâta vreme. Oamenii se recunosc în rezultatele muncii lor. Dar se aplică și la natură. Alpii sunt mult mai reali decât Munții Stâncoși. Munții Stâncoși mi-au apărut întotdeauna ca un soi de halucinație. Mă întreb dacă lucrul ăsta nu are vreo legătură cu tablourile pe care le-am văzut. John Robert nu se uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care privim lucrurile sau poate pentru că țara n-a mai fost pusă la muncă grea de atâta vreme. Oamenii se recunosc în rezultatele muncii lor. Dar se aplică și la natură. Alpii sunt mult mai reali decât Munții Stâncoși. Munții Stâncoși mi-au apărut întotdeauna ca un soi de halucinație. Mă întreb dacă lucrul ăsta nu are vreo legătură cu tablourile pe care le-am văzut. John Robert nu se uita niciodată la tablouri, dar era pregătit să dezbată punctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te simți englez nu-i același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străbunic de-al nostru numit... G. Hasmaț... N. Ași ! Aliodor Popescu. G. Dar ce relație poate fi între Popescu și Hasmațuchi ? N. Relație nu, dar legătură se poate face, că hasmațuchiul se livrează în legături așa cum și pe o piatră stâncoasă scrie Țuchi P. , ceea ce demonstrează lapidar că Ceahlăul aprține familiei Popescu, scrierea fiind cu caractere latine, deci înaintea slavilor care au venit cu scrisul lor pe urmă, că după Țuchi P scrie Natașa C, ceea ce mă și determină să cer
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cum ar fi făcut, poate, orice romantic, mormântul lui Ajax. Cu riscul de a-i amuza pe specialiști, recunosc că mi-a plăcut să mă las înșelat de ce spunea Pausanias; că eroul homeric ar fi fost îngropat pe această insulă stâncoasă și că mormântul ar fi pe jumătate acoperit de mare. Apoi, n-am rezistat să nu caut florile albe, cu pete sângerii, care ar fi apărut după moartea lui Ajax. Dar, mai ales, am căutat o urmă, cât de mică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
electrică", ne lămurește doctorul Costin. Dar acesta e ultimul mesaj din secolul al XX-lea pe care-l mai primim. Peisajul devine cu desăvârșire sălbatec, de o parte și de alta a șoselei. Plonjăm într-o realitate din altă lume, stâncoasă, încremenită, identică de milenii, în care orice vegetație a fost exterminată de soare. În ciuda aerului condiționat și a faptului că sunt îmbrăcat ușor, cu pantaloni scurți și o bluză, încep să simt căldura. Tabla mașinii arde. Am intrat în "Valea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arbuști piperniciți se cheamă "cîmpul de porumb al diavolului". Alta, fără nici un fir de vegetație, dar încrețită, semănând cu un ogor arat, a fost botezată "terenul de golf al diavolului". Frecvența cu care revine cuvântul "diavol" impune compararea acestui deșert stâncos cu Infernul. Un infern luminat de un soare atroce, singurul element mobil în acest peisaj, diferit, cumva, de ceea ce mă așteptam să văd. Într-un deșert "clasic", vântul poate provoca furtuni de nisip. Aici, imobilitatea e totală și definitivă. Nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
statul Nevada) a apărut în deșert. Nicăieri jocul nu e mai excitant. Puțin mai târziu, deșertul devine alb din cauza sării, în fața noastră, o baltă și un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă. Parcă n-am pluti, ci am visa. În arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie. Noi insule răsăreau întruna pe cerul orizontului. Spinarea lor despădurită delimita cerul, malurile stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de reni, cum arată templul lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în supermarketul din cartier. Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două exemplare noi din ultimele cărți ale lui Weber. Tânărul neurolog le luă în mână. —Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]