1,757 matches
-
de componente auto. La început nu eram bun de nimic. Intram în benzinării sau la service-uri, spuneam «Bună ziua», apoi nu îmi mai ieșea nici un cuvânt din gură. Înghețam cu totul. Era greu pentru mine, dar și clienții mei erau stânjeniți. De aceea, la început nu vindeam deloc. În firmă erau și persoane mai vechi, care se purtau frumos cu mine și mă încurajau călduros: «Și mie mi-a fost greu la început și eram mut, dar, pe măsură ce faci asta, începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea neînsemnată" pentru el, care "nefiind ca toți oamenii" nu-și poate lua "obligații". Situația ar deveni profundă într-un roman, când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică femeilor cu un caracter puternic și, cu toate că intuise că el era de rang, nu părea deloc stânjenită în prezența sa. — Cum... te cheamă? o întrebă. — Lidania. Și pe tine? își spuse numele, apoi vru să afle dacă în locul acela era singura femeie. — Glumești? Sunt pe puțin treizeci numai aici înăuntru, dar afară încă și mai multe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Apoi se roși. Nu fără admirație, Balamber trase concluzia că rătăcise, cu siguranță, zile întregi pe câmp și prin păduri, trăind din tot ce reușea să găsească de mâncare. — Cum te cheamă? Răspunsul fu doar o privire ostilă și neîncrezătoare. Stânjenit de reticența ei, își îndreptă spinarea, aranjându-și centura. Ceva în copila aceea îi trezea admirația. Era singură, înconjurată de primejdii din fața cărora nu se putea refugia în brațele părinților și nici nu putea găsi sprijin în vreun membru al comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi fost alta!) Cât despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am putut mai bine. Intimitatea asta totuși ne stânjenea (cu atât mai mult cu cât în timpul din urmă raporturile noastre au devenit tot mai tulburi), dar făceam ca și cum n-am fi observat nimic. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte, fără 1 Basma. ca să pot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
literaturii engleze la o universitate din New York. Prin aceasta v-am trasat tot cadrul. (Prevăd câteva nedumeriri din partea cititorului discriminatoriu, dar ce-i mai greu o să se soluționeze o dată cu partea introductivă a scrisorii. Presupun că, dacă partea introductivă nu mă stânjenește pe mine, n-o să stânjenească nici un alt suflet.) Dragă bătrâne Tigru Adormit, Mă întreb dacă există mulți cititori care să fi răsfoit paginile unui manuscris în timp ce autorul sforăie în aceeași cameră. Am vrut să văd cu ochii mei. Vocea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din New York. Prin aceasta v-am trasat tot cadrul. (Prevăd câteva nedumeriri din partea cititorului discriminatoriu, dar ce-i mai greu o să se soluționeze o dată cu partea introductivă a scrisorii. Presupun că, dacă partea introductivă nu mă stânjenește pe mine, n-o să stânjenească nici un alt suflet.) Dragă bătrâne Tigru Adormit, Mă întreb dacă există mulți cititori care să fi răsfoit paginile unui manuscris în timp ce autorul sforăie în aceeași cameră. Am vrut să văd cu ochii mei. Vocea ta ar fi fost prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
clădiri nu suferise rupturi de rezistență Însă, În marea lor majoritate unii pereți despărțitori erau fisurați, deviați de la verticală riscând prăbușirea. Însăși mobilierul locuinței era Împrăștiat peste tot locul fiind amestecat cu dărâmăturile În timp ce locatarii Încercănd să ajute mai mult stânjeneau lucrătorii, generând discuții inutile, uneori chiar reclamații urmate de investigații pentru a calma spiritele prea Înfierbântate! Ulterior, unele persoane fiind amânate ori refuzate la contractare, oferea sume de bani de câteva ori mai mare decât merita lucrarea respectivă, conrupând lucrătorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar flatată. În atmosfera de brutalitate de la St George, gestul a tușat-o ca fiind unul excentric de inocent. Nu l-a căutat pe Connolly ca să-i mulțumească pentru desen. A presupus că, din moment ce nu-l semnase, l-ar fi stânjenit mulțumindu-i. Dar a început să se aștepte ca, mai devreme sau mai târziu, el s-o caute. Și cum era previzibil, într-o zi cu puțin înainte de vacanța de la mijlocul semestrului, l-a găsit învârtindu-se pe lângă atelierul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt pe buze. N-o mai făcusem niciodată și nu știu ce-mi venise atunci. Ce faci? m-a întrebat puțin stânjenită de gestul meu deplasat. O simțisem aproape din cauza visului de peste noapte și mi-a venit ușor să o mint, spunându-i că mi-a rămas un rest din comportamentul de aseară. O mână mă bătu aprobator pe umăr. Te prinzi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că se simte bine alături de mine și totuși... Îți promisesem ceva și n-am vrut să rămân datoare. Te căsătorești cu mine? am întrebat-o râzând, dorind parcă să mai diluez din seriozitatea cu care începuse discuția și care ne stânjenea pe amândoi. Nebunule! Încercă să mă lovească blând, în joacă, iar cu ochii căuta să-mi scormonească în suflet vrând să afle, dacă ascuns după o glumă, mai simt ceva pentru ea. I-am prins palma care rămase suspendată în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fie asemeni lui Iisus, oare nu iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui”. Alături, femeia terminase răsfoitul revistei, după care începu să mă examineze pe furiș. Timpul șuiera peste noi ca vântul peste marile câmpii în paleolitic. Pentru câteva minute mă simții mândru (o mândrie prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu putea supăra pe nimeni, fusese un funcționar model, fără istorie, fără timp, uitat sau conservat în stereotipii birocrate și mânecuțe negre până deasupra coatelor. Acum era pensionar, intrat deci în altă categorie de serie, care nu numai că nu stânjenea dar nici nu interesa pe nimeni. Se afla puțin incomodat, dar nu prea mult, în noul său statut; își revenea când își făcea plimbarea de după-amiază în centrul orașului, anume în aglomerările de cunoscuți, care-l salutau cu același respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mimând existența acesteia, forțând interpretări voite de ei, poate chiar până la răstălmăcire. - Așa ceva nu se poate. - Dar acolo se va ajunge dacă-l scoți pe judecător din locul lui în bătaia vântului; statul devine absolutist, nici un control nu-l mai stânjenește, iar justiția anihilată. Mai mult chiar - și asta e treapta cea mai de jos - va putea fi folosită drept instrument în mâna puterii statale. - Nu înțeleg. - Când o să-nțelegi, colega, o să fie prea târziu. Orice membru al societății are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea intră în camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest familiar, ca de „om al casei” și se instala în primul fotoliu; de lângă fereastră, el, puțin stânjenit de infirmitatea profesională în care se simți surprins, debută printr-o minciună, ca singur colac de salvare: - Ați venit, mi-a spus doamna Pavel, în legătură cu o lege privind învățământul. Trebuie să vă spun ca nu ne-au venit Buletinele Oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lângă fereastră. Se așeză, la început își ținu mâinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemânări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stânjenea, dar după puțin timp intră în normal, recăpătându-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit în negru, dar grija cosmetică era stridentă, încercare inabilă de a salva o vârstă intrată în neînșelare. Vocea însă își păstra voiciunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dominația, pe rând, a acestei zone de către Germania și apoi U.R.S.S. toate acestea au condus la instituirea unui regim favorabil lor și pe seama noastră, astfel că ne-au lipsit uneori, de acest avantaj, și în orice caz, ne-au stânjenit tot timpul în stăpânirea și folosirea ei, nu ar trebui acum să uităm că noi înșine nu am fost la înălțime în ceea ce privește gestionarea și exploatarea resurselor apelor Dunării și nici în ceea ce privește stabilirea unui regim de navigație pe Dunăre care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
într-un proces arbitrar de selecție și că România, fiind un stat suveran, înțelege să fie respectată ca atare. S-a așternut o tăcere stânjenitoare și nu a mai urmat nici o luare de cuvânt. Evident, delegațiile celorlalte state occidentale erau stânjenite de turnura pe care o luase dezbaterea. Și atunci, ca și acum, eram conștient că și în țara mea au loc încălcări ale drepturilor omului, că unele situații nu corespundeau angajamentelor asumate; știam, însă, la fel de bine, cum știu și acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pământ. L-au bătut în spate și-n piept. Coșul lui e numai vânătăi... Boierul își aduse privirea iar spre bolnav: îi întâlni ochiul mare, dureros, și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fonduri pentru Fundația medicală pentru Îngrijirea Persoanelor Supuse Torturii. Îi mulțumesc în mod special lui Eileen Prendergast pentru multe, multe lucruri, inclusiv pentru faptul că m-a însoțit la campionatele de chitară electrică. Dacă am uitat pe cineva a) sunt stânjenită la culme și b) îmi pare foarte rău. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot dragului meu Tony. Mai presus și nemăsurat. Prologtc "Prolog" Adresa expeditorului nu era scrisă pe plic, ceea ce era puțin straniu. Deja eram oarecum neliniștită. Cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Maggie. Maggie venise pentru plimbarea zilnică. A doua ca vârstă între noi, surorile, ea era ciudățenia familiei Walsh, secretul nostru compromițător. Ceilalți (chiar și mama, câteodată când o lua gura pe dinainte) o numeau „pupincuristă“, un cuvânt care mă stânjenea pentru că era atât de răutăcios, dar care, să recunoaștem, era o descriere potrivită. Maggie se „răzvrătise“ prin a duce o viață liniștită, așezată, cu un bărbat la fel de liniștit și de așezat, pe nume Garv, pe care, ani de zile, familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai bine. —Ești gata pentru drumul de mâine? —Gata, tată. —Bun, hm... noroc mult și nu te lăsa pe tânjală cu mersul ăla, a zis ferm. Ajută genunchiul să se refacă. Modul în care spunea „ăla“ sugera cât era de stânjenit. Tata ar muri pentru mine și pentru toată familia, dar nu voia, nu putea să își exprime emoțiile. Poate când te întorci, ai putea să te apuci de un hobby din acela, a sugerat. Te ajută să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vasul cu cartofi era în fața mea și bătrânul Maddox se uita înspre mine, am dedus că probabil vorbea cu mine. M-am conformat și i-am întins castronul, Kevin mi-a făcut complice cu ochiul, iar Aidan și Dianne păreau stânjeniți la culme și schițau cuvântul „Scuze“. Dar, două secunde mai târziu, Dianne a spus: —Oh, Aidan, ne-am întâlnit cu tatăl lui Janie la mahazinul de fehometale, zicea să-ți spunem că a terminat în sfârșit gah-ajul și te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]