980 matches
-
cu un accent stricat, unguresc. Se pare că tot episodul a avut mai mulți spectatori decît am crezut noi. Nici nu știm cine rîde și de unde, pentru că se cutremură de rîs pavilioanele, plopii, văzduhul, În timp ce alaiul electoral Înhață urna, unii stînjeniți, alții rîzÎnd la rîndul lor, și dispare pe sub coroanele castanilor spre celălalt pavilion. Petcu e declarat eroul zilei. Seara Îl găsește fericit, așezat În pat, ochii i se Învîrt ca două mărgele negre, aproape independent unul față de celălalt, iar picioarele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se înțelege... Amândoi tăcură, încurcați. Și Alex avea oroare de convorbirile telefonice. Nici unul dintre ei nu se pricepea să încheie o conversație. Atunci, la revedere, spuse Alex, și lăsă receptorul în furcă. Tom făcu același gest. Se simțea ciudat de stânjenit, dezamăgit parcă. Sperase că Alex n-o să facă mare tărăboi pentru faptu că nu va locui la ea. Ei bine, părea că nici nu-i pasa. Firește, la telefon nu prea puteai să-ți dai seama de starea lucrurilor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împreună pe scări câteva din piesele mai grele. Alex nu-i explicase lui Tom cauza acestor schimbări, după cum nu i-o înfățișase nici lui Ruby. Robin Osmore îi scrisese lui Rozanov, anunțându-i detaliile contractului de închiriere. Alex se simțea stânjenită, fericită. În sfârșit, viața devenise din nou vie și imprevizibilă. — Nu te scutura de apă peste mine! — Scuză-mă, Emma. — Vreau să-l cunosc pe George. — Nu-i aici. — Ăsta care vine cu băiețașul, nu-i celălalt frate al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu era genul de femeie care face caz pentru atâta lucru și că, oricum, avea să-i ducă rochia lui Gabriel, care era foarte pricepută la scoaterea petelor și repararea hainelor. Emma plecase stânjenit. Văzându-l plecând, Tom simțise impulsul de a fugi după el. De bună seamă, amândoi făcuseră aluzii la noaptea de pomină, dar nu o discutaseră. Tom își dăduse seama că, pe de o parte, întâmplările îl mâhniseră foarte mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Coroana Română. Nelu Manolache nu învățase nici acum cuvintele. Pornea să cânte cu însuflețire începutul: Trăiască Regele în pace și onor, după care avântul i se tăia brusc și continua să miște doar din buze, complet anapoda, evitând orice privire, stânjenit. În abecedar, la pagina 41, Zamfir sărea peste un foc aprins pe culmea unei măguri. Poala cămășii țărănești i se aprindea, spre disperarea tovarășului său de joacă, Dinu, care striga după ajutor. Sătenii veneau în fugă, ivindu-se de după clinul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-o recunoaște din atâtea pe cea adevărată. Într-o zi, am avut impresia că una din aceste femei mi-a aruncat o privire dușmănoasă. Ca și cum m-ar fi recunoscut și ar fi avut ceva să-mi reproșeze. M-am apropiat stânjenit, am salutat-o și, bîlbîindu-mă, am vrut să-i explic ce se întîmplase cu mine atunci. Dar de-abia am apucat să zic "Doamnă, vă rog să mă scuzați, dați-mi voie să vă explic" că ea m-a și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vai, ce frumoasă e? De unde a răsărit aici? ― Închipuiește-ți, soțul ți-a dăruit-o cu prilejul aniversării tale. S-a posomorit brusc: ― Ah, uitasem de ziua asta... ― Vezi, eu n-am uitat... Răspunsul meu era zdrobitor, fără replică. A tăcut, stânjenită, fiartă, și discuția luă numaidecât alt curs fără să-mi adreseze un cuvânt de mulțumire. (Nici nu era nevoie.) ― Ești bun să mă lași singură? Aș vrea să mă odihnesc măcar o oră... M-a obosit drumul... ― Da... De ce nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu am ezitat atât față de prezența la o sindrofie oficială. Nici măcar când m-am dus la Cotroceni, să-l văd pe Mircea Cărtărescu decorat de președintele Băsescu. Cred că, acum, voi fi smuls mental vreo sută de petale, tot rumegând stânjenit dilema „Să mă duc? să nu mă duc?“. Fiind, bineînțeles, onorat de invitație, ba încă presupunându-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau. Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a deschide vorba babei, întrebase la întîmpu.re dacă doctorul s-a întors. - întors . . . Devreme, ca în toate zilele . . . da' în vârful picioarelor ca să nu intre la duduca . . . să-și facă numai plăcu dumnea- : lui. 9 94 Elena se simțise stânjenită, totuși adăugase că dacă baba iubea pe duduia, trebuia să iubească și pe cei din jurul dumneaei. - Iacătă ... că ... nu-i așa! răcnise bătrâna țigancă, ridicând mâinile în sus. Sia, în adevăr, se așezase în pat ca să nu fie nevoită să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei care aflaseră de șiretlic râdeau de mama focului; ceilalți,încercau, stânjeniți, să înțeleagă ce se petrece, de fapt, cu înmormântarea aceasta. Cel mai mult au avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună dreptate, au luat, totul, foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi fu recunoscător bătrânului "stîlp al tavernelor" din Asybaris, când acesta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El ținea loc de ziar, de aparat de radio, de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit de un defect care-l făcea să șchiopăteze și, la fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu. Așa se face că pe neașteptate, Julius i-a apărăt În fața ochilor, stînjenit și cu gîtul ros de gulerul strîns, dar hotărît să nu-și scoată cravata neagră de cîrpă ordinară pentru nimic În lume. Care dintre majordomi i-a dat-o? Asta a rămas o taină pe care mama, frumoasă cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l ducă acasă? Ceva mai tîrziu apăru Santiago și, văzîndu-l, Își amintiră-cu toții că furase o mașină. — Vino aici, prietene, Îi spuse Juan Lucas, făcîndu-i semn să se apropie. — Ce-i? Întrebă Santiago, Încercînd să zîmbească, dar vădit stînjenit. — Vino puțin aici, prietene. Santiago se apropie trecînd printre grupurile de invitați. Juan Lucas Îl luă prietenește de braț și se aplecă ușor. Mătușa Susana era numai ochi și urechi, să moară de curiozitate, nu altceva. — Ce hotărăște judecătorul? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creole! strigă adresîndu-se unuia dintre invitați; trebuie să creăm ambianța potrivită pentru numărul care urmează! Iar artista acestui număr este aici, de față, uitați-o!“ Concepción de los Reyes nu știa ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet stînjenit și nu reușea să Înțeleagă motivul acestui entuziasm subit pe care un univers de stăpîni Îl manifesta față de ea. Înțelegea oare? Sau pur și simplu simțea numai atingerea unor oameni incredibili și mai ales foarte schimbători, ale căror rîsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de copil netot și cînd Fernandito Îi spuse dă-mi bățul el i-l dăduse ca un cîine care vine cu mingea În dinți la stăpînu-său, ca să i-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii de parca aceste cuvinte atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Care univers? - întrebă în sfârșit. - Atunci când te uiți în interior printr-un tub gol, explică cu răbdare Clane, vezi stelele. E ca o fereastră în spațiu - numai că nu e o fereastră. E universul însuși. Șeful barbar arăta cu adevărat stânjenit. - Acest univers? spuse absent. Clane dădu din cap, dar nu făcu nici un comentariu. Nu fusese ușor de înțeles o asemenea idee vastă, chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
au complicat. Făcuse câteva avorturi fără știrea lui , deoarece nu știa sigur a cui era copilul. -Sărmană fată! exclamă Codrin uluit parcă. -Nici nu-mi doresc vreodată copii. M-ar încurca. Nu-i puteam vedea fața,dar nu spuneam nimic, stânjenit parcă de discuția despre copii. Dragostea ei mi se părea hâdă, monotonă, destul de tristă în asemenea condiții. Seara, ne-am dus la film. Ea când râdea, când plângea, în funcție de scenele din film. Am întrebat-o discret ce are. -Nu poți
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din domeniu. Ești mai mult decât bună, recunoscu șeful, și chiar și în situația ei, se umflă în pene de mândrie. Dar n-am nevoie de cineva bun. Am nevoie de cineva aici. Își goli biroul, buimacă. Vreo câțiva colegi stânjeniți își exprimară îngrijorarea și îi urară toate cele bune. Se sfârșise înainte să înceapă cu adevărat. În urmă cu un an, crezuse că va urca în ierarhia firmei, că-și va face o carieră, că își va face o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau înroșite de păsări cu moț purpuriu. Grămezi de păsări, cum nu mai văzuse niciodată. — Unde pot să mă duc să văd păsările astea? o întrebă el pe recepționeră. Ea păru stânjenită, de parcă lui tocmai i-ar fi fost respinsă cartea de credit. — Au plecat de două luni. Acum sunt toate în nord, domnule. Dar dacă vreți să le vedeți, aveți răbdare. Or să se întoarcă. Îi întinse cardul Visa, împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
psihanalitică dominantă punea Capgrasul pe seama sentimentelor tabu față de o persoană apropiată. „Nu pot fi atras fizic de sora mea, deci nu e sora mea.“ Modelul de cogniție termodinamic. A fost foarte popular la vremea lui. Hayes își masă ceafa, tăcând stânjenit. —Din câte se pare, cazul ăsta ar putea de unul singur să desființeze posibilitatea asta. În mod evident, Capgrasul lui Mark Schluter nu e în primul rând psihiatric. Dar creierul lui se chinuie cu niște interacțiuni complexe. Îi datorăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am vrut de la dumneavoastră. De ce v-am scris despre Mark. Nu știu ce-am vrut de la el. De la oricine. Își întinde palma către dovada incriminatoare - câmpul ticsit de păsări. Există oare ceva de vrut? Ea se uită în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pentru L iteratură , București , 1966, p .268. </ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi "nici o carte" și chiar părăsește universitatea. Despărțirea temporară și întâlnirea, întâmplătoare, cu Ela în fața chioșcului de ziare de la Independența, într-o după-amiază de vară bucureșteană, stânjeniți, ca doi străini, prilejuiește personajului limpezirea lăuntrică, o adevărată revelație: Astfel, Ela apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref id="6">6 Ionescu, Eugen, cronică literară în Fapta , anul I , nr .7 , p .6 ; reprodus în , ,Război cu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]