713 matches
-
ÎNCRUNTĂ GÂNDITOR. "ÎN APARENȚĂ, TREBUIE SĂ RECUNOSC CĂ TOTUL E CA DE OBICEI. NU NE-AM PUTEA DORI O CONJUNCTURĂ MAI FAVORABILĂ: ADVERSARUL NOSTRU ESTE O MONARHIE ULTRACONSERVATOARE. FAPTUL CĂ UN ASTFEL DE REGIM A FOST INSTALAT ÎNTR-UN STAT STĂPÂNIT ÎN PREALABIL DE COMUNISM TIMP DE DOUĂ SUTE DE ANI ESTE ÎN MOD SIGUR UNUL DIN REZULTATELE CELE MAI UIMITOARE ALE RĂZBOIULUI." Își scutură capul enervat și încheie: \ În fine, vom vedea. La revedere. IEȘI, ÎNCHIZÂND UȘA DUPĂ EL. ERA ORA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
încrucișară într-o licărire de simpatie. O clipă. Apoi Klapka avu o cutremurare și întrebă aproape înfricoșat: ― Pe cine spînzurați? În ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânciți în cap, se aprinse o mândrie stranie. Răspunse cu o indignare abia stăpînită: ― Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare rușinea pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea. ― Mda... da
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vă rog cu supunere, iertați-mă... bolborosi caporalul, îngălbenind. Eu, domnule căpitan, vă rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca să se mai plângă, drept explicație, de nedisciplina oamenilor. Generalul însă, cu o indignare stăpânită, îl întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai întinse mâna, ci îl măsură cu scârbă din cap până-n picioare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repede și sistematic, să nu pierdem vremea! Nu-i așa?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape! În vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea obișnuită, Apostol Bologa se așeză pe un scaun, între cele două mese de scris, liniștit și stăpânit numai de un simțământ supărător de rușine. Apoi pretorul citi raportul lui Varga de două ori, dând din cap foarte mulțumit, desfăcu pachețelul și examină cu mare atenție fiecare lucrușor, zâmbind uneori ca omul care-și vede confirmate presupunerile, crescând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sul de papirus subțire. Marele Preot nu-i ceru să i-l citească. Îl luă și depărtîndu-l de ochi citi singur. Auta îl urmărea cu sufletul la gură. Bătrânul citi întîi liniștit, apoi surâse și deodată chipul lui atât de stăpânit și senin se schimonosi ca de la o năvalnică îngrijorare. Auta îl privi cu spaimă. Scrisoarea era scurtă. Marele Preot înfășură sulul și, strîngîndu-l cu o mână nervoasă, urmări o vreme mișcarea frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însoțit de Tefnaht căruia îi clănțăneau dinții și urmat de liniștitul Auta, păși spre ușa deschisă, în vreme ce toți ceilalți rămași în urmă, robi, slujitori și soldați, căzură în genunchi cu frunțile la pământ. Cei doi preoți îndurară cu teamă abia stăpânită ceremonialul îmbrăcării globurilor sticloase și înșurubarea săgeților în creștet, apoi intrară în încăperea cea mare a turnului. Trei jilțuri goale, albastre îi așteptau. Făcîndu-li-se semn, preoții se așezară, pipăindu-și întruna globurile de pe cap, iar Auta rămase în picioare. Unul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vor să vadă dacă apa noastră e bună și pentru ei. - Și cum ei n-au băut de loc din apa noastră, de când au venit? - Nu, stăpâne. Își fac singuri apă. Marele Preot se uită cu ochii holbați. Tefnaht, mai stăpânit, vru să știe: - Cine o face? - Femeia asta, care s-a înălțat în tavan adineauri. Tefnaht se uită în sus, atent. - Asta e femeie?... Am bănuit eu ceva. Sunt și altele? Auta se feri să zîmbească: - Nu, stăpâne, numai aceasta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
animală în fața cosmosului, trecem de la idolul religios la imaginea de artă, acest mediu al finitudinii umane. Gustăm aici un moment de echilibru între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui Poussin, este dobândită împotriva groazei ceea ce-i conferă valoarea. Frumusețea este tot o groază domesticită. Iar seninătatea rezultatului artistic, fructul unei încrâncenări fizice asupra unei materii fizice. Consistența unei opere cere o anumită împotrivire a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu drept cuvânt, fiindcă ce poate avea în comun raționamentul omenesc cu cele sfinte?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 62) „Nimic nu poate fi mai rău decât atunci când cineva, stăpânit fiind de raționamente omenești, judecă și măsoară lucrurile cele dumnezeiești; fiindcă în chipul acesta se va izbi de piatra aceea cu putere și va fi lipsit de lumină. Căci, dacă cel ce voiește a pune stăpânire pe lumina soarelui cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
întregi, deși nu a fost săvârșit cu o astfel de intenție; pe când ceea ce fac schismaticii, nu numai că nu aduce nici un folos, ci încă din contră, multă vătămare. Acestea nu le-am zis numai cu privire la stăpânitori, ci și cu privire la cei stăpâniți. Un bărbat oarecare sfânt<footnote Notă Arhim. Theodosie Athanasiu: Sfântul Ciprian al Cartaginei, în scrierea sa: De unitate ecclesiae. (n.s. 1, p. 114) footnote> a spus ceva care s-ar putea că e îndrăzneț, dar cu toate acestea a spus
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fine, o abordare din perspectiva raporturilor antagonice dintre grupuri sociale este promovată de teoria sociologică, după care statul este considerat un "stăpân absolut" născut din frământările organizărilor sociale și reprezintă "forța brutală" a minorităților organizate pentru a impune Împotriva majorității stăpânite. Conform acestei teorii, odată cu apariția unei puteri publice deosebite de majoritatea socială, odată cu crearea unui aparat public complicat, a apărut și necesitatea de a crea mijloace de Întreținere și funcționare, ceea ce ar fi determinat instituirea dreptului de a reglementa un
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Vladislav craiul Poloniei, dar rămasă “moșteană a crăiei Ungariei” (Vezi Icr, p. 108 urm.). Cuvântul apare și sufixat (vlădică), și în compusul Vladimir etc. El își are originea în organizarea statală a tracilor. Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de noblețe. Negru împreună cu Basarab sunt considerate de Hasdeu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar trebui să se vindece până atunci. Dar probabil că tot n-o să pot să port pantofii mei buni și nu știu dacă mai are rost să mă duc. —Scorpie înfumurată! Niciodată nu-l mai auzise vorbind cu atâta mânie stăpânită. Vrei să te duci la nunta asta și să arăți splendid și să-l faci cumva să-și dea seama că a greșit îngrozitor când te-a părăsit? Vrei un fel de scenă de film în care el o lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Gheorghe să-și fi mișcat pentru o clipă capul într-o parte lăsând soarele din spatele lui să facă pentru acea clipă lumină în întunericul greu, și-n acest moment frânt din timp orice ar fi posibil, chiar și nerăbdarea abia stăpânită a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl stăpânește mai mult sau mai puțin conștient atunci când invită păcătoșii la confesiune și cuvintele lui nu-mi trezesc în suflet decât neîndurătorul dor după părintele Ioan și lacrimi gata să cadă, mă așteaptă cu răbdare, cu o curiozitate abia stăpânită și-mi dau seama dintr-o dată, ca o cameră întunecoasă e mintea mea în care se face brusc lumină, îmi dau seama că de fapt nu persoana mea modestă îl preocupă pe părintele Varava, prin mine vede ca printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și tăceri, nu prin culoare și desen! Liniile îl stârnesc numai pe Dumnezeu fără să-l cuprindă, pe când granița între cuvinte, tăceri și Dumnezeu o treci pe nesimțite, e mai elastică! Și când pictezi? întreb eu cu o nerăbdare abia stăpânită, Stând acolo pe schelă cu gâtul sucit, cu un sfânt pictat pe jumătate, sunt absolut golit de gânduri, nu există decât peretele din fața mea și rapiditatea mâinii, să nu se usuce peretele, asta e grija mea cea mai mare! Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
domnișoare, Dacă orele sunt dreptul elevului, să știi, domnule, că pauzele sunt dreptul profesorului, nu mă pui dumneata pe mine în pauze să fac pe bibliotecara! Aș putea face eu! mă privește de sus până jos cu o curiozitate abia stăpânită și nu-și dă seama ce urmăresc de fapt, Fă-o! dar pe răspunderea dumitale, se pierde o carte, plătești! Așa să fie, doamnă! în acest moment intră în cancelarie și directorul, îi spun și lui ce am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și acum dar, dar nu mai poate fi ca atunci! A înțeles Aida, a înțeles de ce am urmat-o până aici și mi-o spune direct, fără menajamente, de ce m-ar cruța?! o aduc iarăși la buzele mele, o iubesc stăpânit, fără grabă, într-un ritual desăvârșit al simțurilor și-o liniște teribilă mi se lasă în suflet pentru că știu că Aida n-a fost niciodată la Paris, 7 decembrie, e aproape de miezul nopții, am desenat până acum, pregătesc o mapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să-nceapă adevărata noastră viață. Uneori ieșeau Împreună la plimbare, pe străduțele goale din nordul orașului, Într-o seară de vineri, iar el Îi vorbea, cu o pasiune abia stăpânită, despre unirea trupului și a luminii În mistica antică. Asta trezea În ea bucurie și tandrețe, făcând-o să se lipească de el și să-l ierte că se Îngrășase puțin sau că uitase iar să-și schimbe cămașa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât îi simțisem intenția, iar privirea i se făcuse chiar mai tăioasă. Am ținut anume minte locul unde căzuse mărgica de sticlă, am ridicat pentru a doua oară dovada asta a unui negoț timpuriu cu orașele etrusce și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dotă și o educație universitară, optase fără să ezite În favoarea celei din urmă și a responsabilității de a-și câștiga singură traiul. Poate niciodată nu se potriviseră atât de bine un scriitor și secretara sa. Ea era calmă, liniștită și stăpânită, În timp ce el era volatil, locvace, agitat. Ea stătea neclintită, Într-un repaus total, pe timpul pauzelor lungi În care, măsurând În lung și-n lat Camera Grădinii sau sprijinindu-se de cămin cu capul susținut În palme, el Își storcea mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ia În considerare orice tăieturi ar fi propus Daly, dar acesta nu dădu curs invitației. Ceru În schimb „un titlu mai alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]