933 matches
-
la foc mediu; se rumenește carnea circa 5 minute, apoi se pune într-o terină unsă cu unt. Ceapa tocată și usturoiul se adaugă în tigaie și se călesc în 2 linguri de unt, circa 4 minute, până când ceapa devine sticloasă. Se sting cu pasta de roșii, vinul și oțetul din vin. Se toarnă amestecul în terină, peste carne. Se adaugă frunzele de dafin, scorțișoara, cuișoarele, zahărul, se sărează și se piperează. Se acoperă terina și se fierbe înăbușit timp de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cuptor, unsă cu ulei. Se presară din belșug sare, piper negru proaspăt măcinat și zeama unei jumătăți de lămâie. Se încinge uleiul rămas într-o tigaie; se călesc la foc potrivit ceapa și usturoiul pisat, până când ceapa devine moale și sticloasă. Se adaugă roșiile, cu suc cu tot, apoi pătrunjelul, semințele pisate și retsina; se amestecă bine. Se lasă sosul pe foc câteva minute, până se omogenizează; i se potrivește gustul cu sare și piper. Se toarnă apoi peste pește, adăugând
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
felii. Se încinge jumătate din ulei într-o tigaie și se călesc vinetele până capătă o nuanță aurie. Se mută pe o farfurie, fără a le scurge. Se toarnă uleiul rămas într-o tigaie și se călește ceapa până devine sticloasă. Se adaugă usturoiul, se călește 1 minut, apoi se ia tigaia de pe foc. Se așază un strat de vinete pe fundul cratiței în care veți coace ghiveciul. Acestea se acoperă cu un strat format din dovlecei, ardei și fasole. Se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii de pe zăpadă îl căutau, parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți vroiam răul!“. Când se priviră, îndelung în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pasiune pentru povestirile cu detectivi. Trebuie să fie ceva interesant, cu siguranță. Chipul său avea o construcție neobișnuită. Trăsătura sa centrală era nasul proeminent, acvilin, care făcea ca bărbia să pară a trăda slăbiciune. Deasupra nasului subțire, se aflau ochi sticloși, albaștri, foarte apropiați unul de altul și ușor oblici, fapt care-i Împrumuta figurii un aer aparent sătul de lume, cinic. — Sunt sigur că poveștile cu zâne sunt mult mai interesante. — Dar nu și În cazul dumitale, sigur. În particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Hetaera Esme-ralda mea... Am încercat să citesc ceva, dar cu Măgărie și ai lui era imposibil. Am zăcut vreo două ore pe spate, cu ochii-n tavan. în minte, ca un resac la țărmul mării, îmi veneau, cu o consistență sticloasă, versuri obsedante: Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Păianjenii îmi caută inima/ Este o lumină ce se stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii împle-ticindu-se sub așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
seamă, de parc-aș fi fost invizibil. El îi spunea ceva, indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe un fundal de nori învolburați. Legătura celor doi, începută aici, la Bu-dila, - sau mai curând acolo, în valea plină de flori - avea să dureze, așa cum se-ntîmplă cu puține perechi de liceeni. I-am revăzut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un braț care-i întinse lui Betty un obiect cilindric. Ea îl luă, iar aparatul de filmat oferi un gros-plan. Era un penis artificial acoperit de solzi, iar din glandul mare și circumcis ieșeau niște colți. Betty, cu ochii mari, sticloși, îl luă în gură și-l supse. Brusc, imaginea se întrerupse, apoi apăru Lorna goală, întinsă pe un divan, cu picioarele răscrăcărate. Betty apăru din nou în cadru. Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult decât două exemplare din fiecare animal. — Ce dracu’ o să faceți cu toate? Întrebă Logan, simțind Încă pe limbă gustul bilei, chiar și după jumătate din pachetul cu dropsuri extramentolate al lui Steve. Omul Îl privi, cu ochii roșii și sticloși, după cât vomitase. — Va trebui să le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să mă cred biruitoare și să nu mai lupt. Ele vin, aștern peste bucuria victoriei melancolia lor caracteristică, frânând entuziasmul rău prevestitor care m-ar putea cuprinde, deocamdată, iubirea a trecut pe planul al doilea, mă frământă patinoarul și luciul sticlos al gheții. Pornind de la concluziile anterioare, va trebui să Învăț totdeauna bine, ca să nu mă domine durerea renunțării la acea minunată viață de sportiv. Nu trebuie să revin la patinoar, mi-aș distruge Întreaga existență! Tocmai ce-ți este interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
repede cu gloanțe oarbe. - Bine, poate doar s-a prefăcut că este împușcat. S-a jucat puțin cu unghiurile de vedere, spuse Kara. - Și ochii? întrebă Rhyme. Martorii au spus că avea ochii deschiși. Nu a clipit deloc. Și era sticloși. - Există o mie de trucuri pentru a te preface că ești mort. Se poate să fi folosit, de exemplu, picături care umezesc suprafața ochilor. Poți să îi ții apoi deschiși 10 sau 15 minute. Mai există și lentile de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că ești mort. Se poate să fi folosit, de exemplu, picături care umezesc suprafața ochilor. Poți să îi ții apoi deschiși 10 sau 15 minute. Mai există și lentile de contact care se mețin umede. Și care au un aspect sticlos, poți arăta ca un zombie. Zombie și sânge fals... Iisuse, ce nebunie. - Și totuși, cum a trecut de detectorul de metale? - Încă nu ajunseseră în zona deținuților, explică Sellitto. Atunci erau în drum spre. Rhyme oftă. Apoi izbucni pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La vreo cincizeci de metri mai Încolo, cadavrul unei tinere chinezoaice plutea printre șampane, călcîiele rotindu-i-se de parcă nu erau sigure În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pușkin?” Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește, privirea Îi devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acolo toată lumea cumpără gaz plângând. Mai plângi și tu o dată, dar fără să-ți tragă după ceafă. Plângi ca prostul. Un chior se laudă că a Început să vadă datorită tovarășului Stalin. Cu celălalt ochi Își cască spre lume meningele sticlos al albeții. Cine știe, dacă nu murea tovarășul Stalin, plângea acum și cu celălalt ochi. O turmă gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior! Mă, ficior! Mă, ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi om frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi amintește de alta, cu cât mai comică, cu atât mai teribilă, pe care am citit-o în Courteline și care ne înfățișează sfârșitul ultimilor oameni, strânși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sau poate fusese ucis pe când servea ca rezervist În Teritorii, și nu avea pe nimeni care s-o consoleze. 25 Degete care nu erau degete La șapte coborâră jaluzelele și Încuiară clinica. Ploaia și vântul se opriseră. Un frig limpede, sticlos se lăsase deasupra Ierusalimului. Stelele străluceau cu o intensitate tăioasă, iernatică. Iar din partea de est, clopotele bisericilor creștine sunau puternic și trist, de parcă răstignirea avea loc pe dealul Golgotei chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mă, spuse Fima, ai zis ceva? Îmi pare rău, n-am auzit. — Am spus doar „Șabat Șalom“1. — Categoric, fu de acord Fima, ca și cum ar fi pus bazele unui nou consens național. Mulțumesc. Șabat Șalom și ție. Aerul era rece, sticlos, cu toate că nu bătea vântul. De parcă lumina Însăși conținea un ingredient arctic proeminent. Cuvântul „proeminent“ Îi oferi lui Fima o ciudată plăcere ascunsă. Trebuie să ne ferim de tot ce e rău, Își zise, chiar și atunci când răul se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În stare s-o șteargă? Exista oare vreo șansă să dispară de-acum Înainte? S-ar putea crede, Își zise Fima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l strivească sub greutatea lui sticloasă și rece, și atunci strigă atât de tare, încât își simți vorbele tunându-i în urechi, că vrea să rămână, acolo se simțea fericit cu familia și cu munca lui, avea un cerc de cunoștințe și de prieteni la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șosea, urmându-și astfel drumul neabătut spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă cu plugul în movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și translucid, se izbea de haine, avea o luminozitate ce trecea abia înspre margini într-o ceață moale, acoperind cerul. Strălucirea orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare pas. Holul era rece, mirosea ca trabucul tatălui său, și W. se opri o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată discuțiilor, cu bastonul rezemat de marginea tăbliei, sprijinindu-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-mi desprind mănușile de lână cu un deget, am zărit plăcile de gheață împinse sub mine spre mal. Se stivuiau singure, cu marginile și vârfurile ridicate în sus, se stratificau unele peste altele, alcătuiau șiruri muntoase. Unele aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la această priveliște arctică, așa cum o cunoșteam din pozele unei cărți. Kabluna - așa se chema cartea. În limba eschimoșilor nitsilni, numele ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]