1,096 matches
-
pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, Într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice Încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului Încăpățânat. În paginile care urmează voi Încerca să propun, În pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din punctul nostru, retrospectiv, de vedere? După Origen, Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat de la bun Început cu stigmatul răului. Nu, el s-a născut Înzestrat cu o conștiință proprie, cu libertate proprie de alegere, cu posibilitatea efectivă de a se mântui. Mai mult, faptul că a fost ales de Isus Între cei doisprezece și că i s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe care C. o vede condamnată a fi altfel decât ceilalți. Mediul boem, al cărui răsfățat este Pablo, oferă o imagine stridentă, de colorit violent, cu personaje și sentimente configurate în linii îngroșate, rezonând sarcastic. Mai toate
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
poetului omonim. Copilăria și vacanțele petrecute la reședința familiei materne de la Dârvari (județul Mehedinți) rămân în memoria afectivă a lui C. ca o vârstă paradisiacă a existenței. Pierderea proprietății de la Dârvari în 1947 (prin donație, nu prin expropriere), ca și stigmatul „originii sociale nesănătoase” lasă urme evidente în biografia autorului. Perioada de școlaritate este agitată, suprapunându-se cu preliminariile, apoi cu izbucnirea războiului și cu instalarea puterii comuniste. Primele două clase, începute în 1941, la București, sunt continuate la pensionul particular
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
pentru acest scop. Nu a cerut vreodată tatălui ceva pentru creșterea pruncului. Din fericire, Dumnezeu i-a dat un copil bun, care nu a cerut detalii despre tatăl său și a apreciat că mama ei a crescut-o singură, purtând stigmatul copilului făcut din flori și făcând mari sacrificii pentru a putea să-i asigure un trai decent. Acest copil, cu siguranță, îi oferă o bătrânețe liniștită, lucru pentru care pot depune garanție, deoarece acum, la vârsta treia, Cornelia a dorit
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Verișorii mei se Întoarseră. Mama Își plecă fruntea În rugăciune. Și eu la fel. Tessie se ruga pentru Capitolul Unsprezece, să-i vină mințile la cap. Iar eu? E simplu. Mă rugam să-mi vină ciclul. Mă rugam să primesc stigmatele feminine. Vara trecea În grabă. Milton aduse geamantanele din subsol și Îi spuse mamei să se apuce de Împachetat. Eu mă bronzam cu Obiectul la Micul Club. Doctorul Bauer Îmi bântuia mintea, apreciind proporțiile picioarelor mele. Programarea era peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-a avut nimic de-a face cu faptul că ne-am despărțit - relația noastră nu era menită să fie una de durată -, a complicat puțin lucrurile între noi. Nu văzusem niciodată un Mângâietor Delicat care să scape de acest stigmat: cine e, așa rămâne pe viață. Jacqui era ca împăratul roman din Gladiatorul, degetul ei se îndrepta în sus sau în jos, soarta unui om era hotărâtă într-o clipă și nu mai exista cale de întoarcere. Detest testul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nouă poză e mai gras decât în cea de dinainte. Și totuși pe Kulfi n-o interesa. Stătea la fereastră și se gândea la lumea boabelor mici de piper, puternic aromate, a scorțișoarei, a mugurilor de trifoi și cassia, a stigmatelor de culoarea șofranului ale brândușelor. Pe pereții din spatele ei se aflau urmele desenelor pe care le făcuse cu atâția ani în urmă, încă vizibile din spatele unui strat subțire de spoială albă. La momentul respectiv, era deja recunoscut faptul că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întinde nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism intelectual și - plasată sub stigmatul abrutizant al timpului - chiar regresiune, retrogradare... hipertrofia „izului” temporal ar trebui să-i epureze, poate, de infecțiile lui... se pare însă că dimpotrivă, ei încearcă să dea un șut în fundul lui lat, gras și atotcuprinzător prin tot soiul de artificii
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas cu pas pe căile, atât de misterioase, tainice și pline de neprevăzut, ale Bibliotecii, îi ocrotim cu căldura unor sentimente de nostalgică duioșie, de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsit alături de cel al lui Satanovici, Îl determină pe inginer să ia o decizie definitivă. „Cu alte cuvinte”, mărturisi el, „mi-am spus că asta pesemne mi-e soarta, să-mi port numele până la Judecata de Apoi, ca pe un stigmat...” „Până la Judecata de Apoi”, făcu Bikinski... „Da, până la Judecata de Apoi omul Își poartă cu el numele, ca să poată fi recunoscut...” „Și acolo o să vă strige: Hei, Satanovski, și dumneavoastră o să bateți din călcâie spunând: Prezent...” „Da”, spuse Satanovski, „așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noroc putea deveni molipsitoare. Dar oare de ce Noimann Își amintea acum tocmai de Satanovski? Inginerul stârnea repulsie celor din jur. Dar dacă stăteai mai mult În preajma sa, Începeai să Înțelegi modul lui de-a fi. Numele, desigur, era ca un stigmat. Satanovski părea să se fi obișnuit cu el. Îl purta cu lejeritate și chiar noblețe. „E ca și cum”, Își spuse Noimann, „am avea de-a face cu un om gol pușcă ce ar sta pe o estradă alături de alții Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare. Ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te împroșcau cu stigmate în răspăr iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde. Te-ai îndepărtat ca să rămâi numai în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Eu vin de-aici, de nu știu unde vin, În mine taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
bine zis a turnătoriilor infame - în fața celor veniți în cercetare de la raion sau de la regiune. Despărțit de lumea satului, n-a mai dat «randamentul» cerut de stăpânire, n-a mai fost ales în dregătorii și a rămas printre localnici cu stigmatul de neșters al lichelismului care i-a denaturat și puținul suflet pe care îl mai avea, porecla «Ghetu’ om, săracu’!» rămânându-i ca nume, semn al dezonorării pentru totdeauna. Când, în sfârșit, a venit și 22 decembrie ’89, înfricoșat, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
STIGMATUL POETULUI Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
STIGMATUL POETULUI Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul poetului rimă însângeratå a visului cuprins de întristare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
că nu avea nici un fir legat de el și nici căști în urechi. Observasem recent că din ce în ce mai mulți dintre concetățenii mei din New York - bărbați și femei aparent normali - începuseră să vorbească singuri, pe stradă, fără nici o jenă. Se părea că stigmatul imaginii de om nebun de legat se uzase în ultimii cinci ani, de când locuiam eu în New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până aici Încă ar mai fi acceptabil, dar să ne imaginăm unde ne-am opri dacă am Începe să spunem camera clarinetului, camera fluierului, camera tobei, camera trianglului. Cuvintele au și ele ierarhia lor, protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urmărise fără să intervină micul nostru dialog pe șoptite. „Puterile sincretismului sunt infinite, draga mea. Dacă vrei, Îți pot oferi versiunea politică la toată povestea asta. Legile secolului al XIX-lea restituie libertatea sclavilor, dar În Încercarea de a aboli stigmatele sclaviei sunt arse toate arhivele târgului cu sclavi. Sclavii devin formal liberi, dar fără trecut. Și atunci Încearcă să reconstituie o identitate colectivă, În lipsa celei familiale. Se Întorc la rădăcinile lor. Este modul lor de a se opune, cum ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe fluxul neoprit al timpului. Omul evocat anterior ca parte, ca fascicol al erupției umanității ce-și aleargă destinul prin labirintul imanentului, poartă, prin urmare, stigmatul totalității de care aparține. Această reflexie-pecete așezată profund în viața sa individuală către ce modalități și imperative existențiale îi îndrumă ființa? Ce dorește, în esență, cotidianul de la cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său? Un posibil răspuns ar putea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
creației artistice, toate aceste realități și surveniri ontice sunt preluate și încadrate în eșantioanele structurii formale impusă de vigilența socială. Această autoritate se dovedește suveranul ce supraveghează și conduce mobilitatea existențială din și chiar dincolo de cetate, în exterioritatea comunității umane stigmatul social menținându-și, cel mai adesea, apăsarea imprimării sale. Să presupunem acum că omul căruia i-am recunoscut stabilizarea și ancorarea în cotidian, integrarea în resorturile societății dintru începutul șovăitor al vieții cunoaște experiența unei crize mistice fundamentale pentru ființa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]