1,700 matches
-
care fac viața unui om, ci emoțiile, iar un intelectual nu este intelectual pentru că ideile i-ar hotărî chipurile viața, ci fiindcă el, spre deosebire de semeni, poate să-și convertească emoțiile în expresia generală a unui limbaj inteligibil. Cu alte cuvinte, stilistica emoțiilor este ceea ce îl definește pe intelectual, și nu profunzimea ideilor. În fond, o idee nu este nimic altceva decît chipul pe care îl ia emoția atunci cînd a ajuns să îmbrace forma limbajului omenesc. Un intelectual fără emoții e
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
Pe de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își poate desfășura nestingherit vocația epică, iar, pe de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia, întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare. Ieșind din imaginarul și
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
cea mai răspîndită este forma unul, "cu excepția cazurilor cînd se folosește la numărare, la calcule sau în componența unor numerale cardinale compuse". În româna actuală folosirea numeralului primei unități e reglementată de fapt de două condiții - una lexico-gramaticală și una stilistică (sau sociolingvistică) - care au produs o anume specializare a formelor. Din punct de vedere lexico-gramatical, forma unu e singura folosită în situațiile de pură operare cu cifre: unu, doi, trei...; unu plus unu; unu la unu; o sută unu, în
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
acestuia e alcătuit un rechizitoriu amplu (i-a închinat un volum întreg, continuat în paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul unei urmăriri înverșunate, acaparante, precum a balenei albe din Moby Dick). Din rațiuni stilistice avem a face însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în Pe culmile disperării, Cioran scrie tinerește, de multe ori prea inflamat: ŤCe este teama de moarte
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
o pretinsă operă necunoscută a lui Brâncuși, aflată în posesia nu știu cărui colecționar din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi se dezlănțuie într-o demonstrație halucinantă, al cărei singur scop este acela de a publica, analiza, interpreta și acredita biata arătare de cca 20
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi se dezlănțuie într-o demonstrație halucinantă, al cărei singur scop este acela de a publica, analiza, interpreta și acredita biata arătare de cca 20 cm. Imoralitatea unui asemenea demers nu stă doar în abdicarea de la principiile
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Pentru sala de expoziții el lucrează la fel de liber, de imprevizibil și, la rigoare, mînat de aceleași elanuri insurgente ca și cel occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează subit litera erminiei și stilistica transcendenței. În aceste condiții, chiar dacă formal arta românească modernă este una perfect integrată în ideologiile și în experiențele europene, în esență ea trăiește - și în cazurile fericite ea trăiește fertil - , în coduri morale diferite și chiar în paradigme spirituale diferite
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
fost inițiat înainte de 1840, a continuat după și, în anumite forme, se prelungește și astăzi. Anul 1840 este anul pe care l-au indicat cele două portrete anonime, al vornicului și al vornicesei Brădișteanu, realizate la 1839. În morfologia, în stilistica și în spiritul lor, aceste două portrete concentrează trei orizonturi culturale distincte și majore. Ele sînt un fel de placă turnantă a expoziției, făcînd trecerea de la portretul votiv la potretul de șevalet, de la biserică la lumea laică, de la Orient la
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
de sentimentele ei devastatoare și de revolta împotriva convențiilor sociale, hotărîri care vor afecta dramatic viața ei și a celor din jur. Deși roman de debut, sau de predebut, cartea e scrisă cu o finețe, un umor sarcastic și o stilistică insolită care-l anunță pe Capote cel de mai tîrziu. Romanul este în curs de apariție la Editura Polirom. In apartamentul familiei McNeil părea să fi căzut o zăpadă grea, care amuțise încăperile vaste, protocolare, și înfășase mobila într-un
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
roman. O femeie mai simplă face gestul ultim despre care trei bărbați cu ,complicații" intelectuale și fumuri existențiale doar flecăresc. Autor nu numai înzestrat, ci și inteligent, Lucian Dan Teodorovici operează un dublu transfer: mai întâi, de la tematica romanului la stilistica lui, și apoi, de la nivelul de percepție al personajului principal (opac la farmecul și farmecele vieții, posac și antipatic, știind mai mult ce nu vrea decât ce-și dorește) la însăși modalitatea de construcție a cărții. Dar o perspectivă narativă
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
și îi ajută să le depășească prin glume, prin cântec, printr-o solidaritate care se lipsește de lozinci și locuri comune. Artiștii din film explică, aproape convingător, în ce măsură musicalul - gen fundamental în școala de teatru de peste ocean - datorează estetica sa, stilistica lui, tipului de spectacol creat de Goldfaden. Într-o măsură au dreptate, dar musicalul a colecționat mult mai mult și din mai multe locuri pentru a fi ceea ce este. Dar efortul nu dovedește decât modul în care artiștii evrei se
La pomul lăudat... by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/10872_a_12197]
-
a sporit și mai mult impactul sau la nivelul conștiinței publice. Noi coduri de lectură sunt propuse pentru poeții Mircea Ivănescu și Ion D. Sarbu. În primul caz, sonetul despre unire semnat de Mircea Ivănescu deconstruiește o grilă ideologică și stilistica, Radu Vancu, arătând că indiferent de context, puterea reală aparține întotdeauna poeziei. Ion D. Sarbu, inițial animat de utopia comunistă, a devenit o victimă a comunismului real, iar literatura să, după cum arată Antonio Patraș, tematizează coruperea utopiei prin transformarea să
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: "les réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită în primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar în sensul în care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci al contrariului revoluției
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
asemenea comuniuni, în care literatura și imaginea, grafia desenului și ductul textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuală, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanța și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Proiectele lor comune explicite, așa cum a fost, de pildă, Maculata concepție de acum cîțiva ani, găzduită de Muzeul Literarurii Române, nu sînt atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat ca limbaj, aproape de
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
Noroc, de Ioan Slavici, Orizont nu își dorește să fie o ecranizare fidelă a textului, ci o adaptare modernă a intrigii care este adusă în România de azi. Filmul își propune, mai degrabă, rediscutarea temelor principale ale nuvelei într-o stilistică diferită de cea din ecranizarea clasică căruia îi aduce un omagiu cinematografic”, declară regizorul Marian Crișan. „Filmul e construit pe intriga originală clădind tensiunea în jurul lui Lucian, un tată și un soț care ajunge la extreme pentru a-și proteja
Weekend cu dragoste și zâmbete la cinema [Corola-blog/BlogPost/96747_a_98039]
-
românul Omul este un mare fazan pe lume (1986). Celelalte proze și eseuri au văzut lumina tiparului în limba germană, fără cenzură și fisuri ideologice. De aici, răspunsurile directe, fără subtilități sau aluzii. Un cronicar al momentului scria despre tăietura stilistica a limbajului invitatei: Herta a fost tranșantă, nemiloasa și convingătoare, dată fiind duritatea cu care a vorbit despre cultura română și despre intelectualii din vremea comunismului. Fiind vorba despre... o informație, nu ne îngăduim replici la răspunsurile formulate drastic de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
vremuri fără vârstă, ce se măsoară cosmic (p. 101). Pe langă mesajul enigmatic, cultivat cu acea măiestrie de redutabil condeier, există în aceste alcătuiri, cum însuși Artur Silveștri le numește, o întregire a operei sale polivalente, de o halucinanta expresivitate stilistica. „Întruchipare a cutezanței, a priceperii, modestiei și patriotismului”, cum este caracterizată în Revistă „Orizont Aviatic”, „exemplu de curaj și înțelegere a menirii sale”, cum o descrie V.Firoiu în cartea „Amazoanele Cerului”, Smaranda Brăescu a parcurs toate etapele drumului spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai ales pe coperta unor cărți de interviuri -, 95 de scriitori români din toate generațiile și de toate calibrele (de la Mihai Șora și Barbu Cioculescu pînă la foarte tînărul poet Dan Sociu) răspund întrebărilor Iolandei Malamen. Fiecare dintre ei are stilistica sa inimitabilă, propriile neliniști legate de viitorul creației sale, dar și de cel al literaturii, în general, confruntate cu un public din ce în ce mai comod și superficial, într-o epocă în care cartea pare a se retrage din fața ofensivei inconturnabile a noilor
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
Manolescu, nu sublimează imaginarul de dragul conceptului, nu constituie o sacrificare a metaforelor și comparațiilor, care câteodată se succed în avalanșă. Apropo de comparații! Cred că ele intră în categoria ciudățenilor poeziei lui Grigurcu și chiar par a fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate. În structurarea lor se folosește exasperant „cum”. Ceea ce, aparent, e o soluție la îndemână, care prin frecventă utilizare poate fi suspectată de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui repetare
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul în confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme repede transformate în locuri comune; poetul vorbește mereu de fecioare pale, fecioare blonde, rafaelice fecioare, pe care le asociază
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
cărora le pune o mască batjocoritor-provocatoare, brechtiană. În loc de-a amplifica trăirea ori de-a o sublima, o diminuează, o hărțuiește, o împinge în cotloanele unor asocieri grotești. În loc de-a o înfrunta, încearcă a o dezarma printr-o „șmecherie” stilistică: „Burta dianei funcționa/ ca un scanner militar:/ cînd îmi treceam degetele peste ea/ brusc începea să se miște/ de parcă amprentele mi-ar fi fost false/ și înăuntru s-ar fi dat alarma” (Scanner militar). Întrebarea, de ordin existențial, care se
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
București, 1997), au fost rostite la Radio „Europa Liberă”. Limbajul este unul direct, familiar, plastic, cu simplități și gesturi de modestie. Autorul discută cu „un pumn de cititori”. Își reduce sau moderează reflecția: „însăilez câteva gânduri”. Se contaminează verbal de stilistica predicii religioase: „mai râvnic sau mai zăbavnic”. Aluziv, îl numește pe N. Ceaușescu un „conducător scofâlcit și bâlbâit”. Are ceva-n comun cu cerchistul admirat - în definitiv, laolaltă cu ceilalți membrii de club literar - N. Balotă: se referă la rod
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]