1,282 matches
-
vreme cuvintele chibzuite și prudente, dar nu pot să nu fiu convins de argumentele lui Hideyoshi. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spune el. Niwa Nagahide avea rangul de bătrân al clanului. Odată ce Niwa spărsese tăcerea, plasându-și vizibil stindardul în tabăra lui Hideyoshi, Katsuie și toți ceilalți participanți la conferință începură dintr-o dată să se agite. De ce spui asta, Niwa? Niwa îl cunoștea pe Katsuie de ani de zile, și-l cunoștea bine. În consecință, îi vorbi pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unui grup de oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tidve aurite ale comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
succesorul firesc al lui Nobunaga. Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, o mică armată începu să pară a se aduna la poarta din față a Templului Sokoku. Soldații soseau din apus, din miazăzi și de la miazănoapte, pentru a se strânge sub stindardul cu tidve aurite, până când în centrul orașului Kyoto se adună o oștire apreciabilă. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele de dimineață strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar în cea de a șaptesprezecea trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tidvele aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și adâncituri. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece ca să înroșească nasurile războinicilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu un emisar secret din clanul Shibata și le-a trimis un angajament scris. Nu încape nici o îndoială, planul lui este ca mai întâi să vă ucidă, apoi să ridice stindardul rebeluinii. — Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți buddhiști de la Templul Shufuku din apropiere, ca să țină o slujbă memorială pentru strămoșii lui. Pe unul dintre acești oameni l-am mai văzut și înainte și era, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
apoi îi încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, în Settsu. Nu faceți nici un pas înapoi din calea inamicului aflat acum în fața noastră! În fruntea stindardelor ce înconjurau drapelul de comandant, Nakagaba Sebei luă conducerea și-și îndemnă calul spre poala muntelui, cu toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste lacul Biwa ca un stol de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ofițerii de stat major care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce nu atacați inamicul? Fu adus un cal. Un soldat care ținea frumosul stindard al comandantului, cu blazonul auriu, veni și se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
urce cu forța în șa. Situația era disperată. Dintr-o dată, căpitanul pajilor, Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-ți țină locul. Shosuke numai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-ți țină locul. Shosuke numai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
numai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie în calitatea sa de căpitan al pajilor. — Cum? Vrei să-ți dau stindardul de comandant? Călare pe cal, Katsuie îl privi pe Shosuke cu uimire. Generalii din jurul lui, muți de uimire, își ațintiră și ei ochii asupra lui Shosuke. Printre numeroșii slujitori personali ai lui Katsuie, puțini fuseseră tratați cu mai multă răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menu lăsă câmpul de luptă în urmă, grăbindu-se spre Yanagase. Atât omul care părea stindardul comandantului, cât și servitorii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, luară în cătare stindardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stindardul comandantului, cât și servitorii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, luară în cătare stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lncieri iuți de picior se adunară la un loc, luând-o la fugă în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
caii și se repeziră în mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se întorsese și el și înfrunta năvala inamică, dar acum o luă din nou la fugă după stăpânul său, strigându-l din urmă: — Stindardul de comandant... vă rog... dați-mi-l să-l port eu! Tocmai ieșiseră din Yanagase. Katsuie își opri calul și luă drapelul auriu al comandantului din mâna omului de lângă el. Păstra atâtea amintiri - îl ridicase în taberele sale, odată cu reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
odată cu reputația de „Demonul Shibata”. Poftim, Shosuke. Du-l în mijlocul luptătorilor mei! Și, cu aceste cuvinte, îi aruncă brusc steagul lui Shosuke. Shosuke de aplecă înainte, apucându-l agil de coadă. Nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Agitând stindardul un moment, două, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci în șa, dar calul său continuă să galopeze spre zona montană din Yaganase. Îl îsoțeau numai zece călăreți. Stindardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Agitând stindardul un moment, două, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci în șa, dar calul său continuă să galopeze spre zona montană din Yaganase. Îl îsoțeau numai zece călăreți. Stindardul de comandant fusese aruncat în mâinile lui Shosuke, așa cum ceruse acesta, dar în același moment Katsuie îl părăsise și cu cuvintele: „Du-l în mijlocul luptătorilor mei!” Aceasta fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Shosuke, așa cum ceruse acesta, dar în același moment Katsuie îl părăsise și cu cuvintele: „Du-l în mijlocul luptătorilor mei!” Aceasta fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mau rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,” reflectă Shosuke, privind fericit chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor merge azi înapoi spre Echizen. — Ei, atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră fără să șovăie sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai făcu nici o referire la dorința ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în direcția încotro se afla casa mamei lor. Ne putem imagina rugile pe care le rosteau în inimile lor. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum destul de aproape pentru a se putea auzi glasurile individuale ale soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea garda facială. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Spade lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că plesnetul celor cinci degete nu e la fel de puternic ca lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți sub drapel, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șase sau șapte ori. Atacatorii pierduseră dela peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea la zenit. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tovarășilor săi: — Am luptat în toate felurile cu putință și nu avem nimic de regretat. Alegeți-vă fiecare câte un dușman respectabil și faceți-vă un splendid renume. Lsați-mă pe mine să fiu primul, murind în locul stăpânului nostru. Nu lăsați stindardul comandantului să cadă. Țineți-l sus, unul după altul! Astfel pregătiți să moară, războinicii aceia mânjiți de sânge înălțar drapelul spre inamicul care se apropia prin iarba de bambus. Luptătorii care veneau în direcția lor pesemne că erau oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și, de fapt, nimeni nu era capabil să-i facă față. Un număr de oameni fură doborâți cu lăncile, aproape la picioarele lui. Observându-i ferocitatea și luptând cu disperare contra unor oameni care erau gata să apere până la moarte stindardul comandantului lor, chiar și cei mai violenți lăudăroși din trupele atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase spada lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră unul pe celălalt de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau unii cu alții pentru marea pradă. Sub învălmășeala de lănci, Menju Shosuke își găsi moartea în luptă. Războinic tânăr și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
disprețuit de oamenii ca Genba și Katsuie din cauza reticenței, gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de garda feței. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă n-aveau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]