1,189 matches
-
tăcut și-o așchie de durere Mă provoca să-ți spun ce mă ardea. Tu n-ai să știi că-n drumul către casă, Un cetățean ce sta într-un ungher, Picta alcătuirea ta aleasă, Sub aparența lui de om stingher. *** Referință Bibliografică: Unei necunoscute / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UNEI NECUNOSCUTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369345_a_370674]
-
acordate de mână divină iar trăirile profunde formează partiturile. Mărturisesc - zilele mele țesute din dorințe încep cu imaginea ta încadrată în râma aurie a iubirii. Top of Form Bottom of Form PE PRAGUL STRĂVEZIU dintre zi și noapte pașii mei stingheri, timp de o secundă au uitat de goana nebună a vietii odihnindu-se în silențiozitatea timpului. Moment magic în care muzica inimii tale mi-a străbătut ființă. Am simțit cum îmi cresc aripi colorate transformându-ma întro pasăre ce plutea
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
Pădurea-și începe somnul când pășesc eu spre Olimp. Nebunia de culori dup-o vară răvășită Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită Cu vârfuri nedeslușite fagii s-au pierdut în nori În decor tăcut de toamnă au rămas stingheri actori Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi În desișuri desfrunzite populate cu strigoi. Simfonia de lumini mângâind cărări boltite Arde pân’ la rădăcini brazi cu frunze ascuțite Un decor ce nici în vis n-ai să vezi așa bizar
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
doar câteva dintre elementele sacre ce o însoțesc și-i dau tăria trăirii departe de casă. Autoarea reușește să ne surprindă cu câteva tablouri poetice de mare rafinament artistic; ” Se lasă seara peste dealul plâns/ Și soarele-i zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului. Un parfum de toamnă cu miresme îmbietoare se revarsă din buchetul de metafore ce-ți
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
Toate Articolele Autorului cerul nu mai e albastru de când l-ai uitat ci doar o pată de culoare luna nu mai e galbenă și la locul ei de când nu i-ai mai adresat niciun cuvânt cerul cade , lin, pe pământ stingher, se aprinde un felinar ultimii pași se sting în noapte pescărușii și-au luat vacanță căutând un alt țărm, o altă patrie țipetele lor sparg timpanele mării inima își caută bătăile răvășite prin univers bătăi albastre- ca cerul galbene - ca
CERUL de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370696_a_372025]
-
apoi, Să nu rămân uitată-n toamne, Vreau să ne regăsim în doi! Adesea mă gândesc la tine Și știu că și tu faci la fel! Când îmi e rău și când mi-e bine, Cu tine nu sunt om stingher! Îți datorez doar mulțumire, Mi-ai dat părinți, mi-ai dat copii, Ei mi-au adus doar fericire, Doresc, cu noi, mereu să fii! Referință Bibliografică: Doresc o întâlnire, Doamne! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588
DORESC O ÎNTÂLNIRE, DOAMNE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369564_a_370893]
-
cenușă-i trecutul, jar viu mă-nconjoară, în flăcări minutul mai arde o oră... genune întoarsă în creștet de munte. Statornice trepte mi-s stelele mute în cerul de ape cu scoicile pietre cu valuri spumoase din norii de perle... stingheră-s o insulă-n mijloc, bătută de vânt cu miresme de gând, în zeci de sincope cuvânt... Referință Bibliografică: TIC-TAC... / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TIC-TAC... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369701_a_371030]
-
vara întreagă La soare cu drag și cu dor s-a uitat. Acum ea se simte pe gânduri căzută În brațele toamnei duios azi clipește Și zboară în vânt cântând nevăzută De doruri, speranțe, întruna vorbește. Sărută cu lacrimi ramuri stinghere Ce dezgolite stau într-o rugă spre cer Să le fie redată frunza cea verde Și două anotimpuri asta o cer. Stropii de ploaie înscrie-n ungherele Timpului nostru ce se scurge-n trecut Încă o toamnă de mână cu
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
de emoții ușor presărate,Zeci de-ntrebări fără răspunsși-acel răsărit prin care-am apus.... XXV. MONOLOGUL IUBIRII, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
urmat Sfântă Slujba, săvârșită de un preot ortodox, asistat de un diacon. Întreaga atmosferă, bucuria mâhnita din privirile noastre, glasul sugrumat al inimilor care-l plângeau încă, a făcut această întâlnire de neuitat. Mulțumirea că am facut ceva pentru poetul stingher, a ridicat umbră care se abătuse peste sfârșitul lui nedrept, pește nepăsarea concitadinilor scriitori și poeți, peste faptul înstrăinării de om și de carte, în goana nebună după bani, glorie și putere, care ne transformă treptat în orice altceva, decât
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
ce-ți inundă trupul când tu săruți acel trandafir,iti amintește de acel sărut pe care,cu tandrețe,pe buza ta iubitul tău l-a așezat.Sau poate închizând ochii,visezi....da visezi o clipă a reântalniri când o lacrima stinghera și rebela se încăpățânează să-ți umezească plăpânda geana ce se zbate timid îmbătata fiind de parfumul virginități născut din corola sufletului tău... Și surprins de privirea ta ce devenise un răsărit oglindit în privirea mea,realizez că sunt descoperit
DIN SPATELE PERDELEI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352774_a_354103]
-
ele,parfumul viselor adormite... Și întunericul dizolva lumină și doar satul din vale mai clipocește asemeni unui lac ce reflectă lumina stelelor și prins în mreaja unui vis,pășesc pe un solfegiu de lumină ce se frânge brusc în lumina stinghera ce înaintează spre mine.Mă ridic de pe iarbă și mă sprijin într-un cot pentru a privi această lumină misterioasă ce plutește la distanță mică de pământ și împins de curiozitatea ce acționează asupra mea asemeni unui resort,mă ridic
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al fericirii porții, mă spăl cu bucurie de un păcat uitat, sunt fericit încalte și te păstrez înalt. Referință Bibliografică: Absurdul iluziilor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las pradă ușoară, ....dar am aflat într-o
MESAJ CATRE INGERUL MEU PAZITOR de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354260_a_355589]
-
a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins treaptă cu treaptă, Și-unde secolii pe Dumnezeu l-au circumscris. Cine-ar putea citi lumina lui din zâmbet, Angelic desenată în fiecare
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
regrete crengile-mi sunt atele la durere când un vânt rece de toamnă trece, trezindu-mi din vis rădăcina. Sunt copac mângâiat de suflarea unei clipe ce zace-n speranța aștept lacrima soarelui să spele de păcate, coroană abandonată ciorilor stinghere... O toamnă, zeița care teși visarea, măi lasă-mi, frunzele să-mi acopere gândurile ce mor de dorul iubirii, să-mi aducă a veșniciei adiere păsările să mă atingă cu degetele fericirii. Referință Bibliografica: Sunt copac / Elenă Lavinia Niculicea : Confluente
SUNT COPAC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354344_a_355673]
-
Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las pradă ușoară, ....dar am aflat într-o
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
MEU PAZITORTacere e acum în mintea și-n sufletul meu.Imi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire,Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oalaIar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafara.Multa vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebuna.Multa vreme am plâns de prea multa tristețe și ura.Multa vreme am dorit morții să mă las pradă ușoară,....dar am aflat într-o
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
casei uit pași între perioade de exaltare și deprimări adânci: în același punct, imposibil de trecut, Limbajul lăuntric și exterior este prea diferit de al tău; pentru a trasa aceeași linie dreaptă, Mahariși plutește în înălțimi olimpiene- îi urmez măreția stingheră și neasemuită a unui cer greu de pătruns- ceva din sufletul împietrit al Arunașalei a trecut în chihlimbarul ochilor mei mai presus de normal, firesc, confruntate cu augusta ta prezență nu mai sunt doar slăbiciuni mărunte este însuși seninătatea inalterabilă
NU-MI ESTE UŞOR, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354376_a_355705]
-
și solstițiu, lîngă formulări și figuri minulesciene, cum sînt tristul carna¬val al vieții și călătorul grăbit: Credeam că n-o să mai ajungi/ mi-era și teamă ca nu cumva/ pe ulițele triste ale însingurării mele,/ să te oprească vreo stingheră rază/ vreun ciob în care pus-am să răsa¬ră/ speranțele din toamnele trecute./ Să nu te tai! Fii ager/ și ocolește capcanele pe care/ teama mea de tine le întinde pe tăcute/ în fa¬ța ta: sperînd ca totuși
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
poezia de dragoste a Cris¬tinei Emanuela Dascălu. Poezia capătă, adesea, tonalitatea șoptit înaltă a spovedaniei, asociind tăcerea, refluxul ei, trăirii erotice; în poemele din Echinox sau solstițiu, tăcerea e un edificiu, se construiește, avînd trepte ("și urzicat de temeri, stingher va fi urcușul/ pe care bucuria-și va trece fine mîini;/ nu-ți fie teamă, clipa înlănțuind clădi-va/ din treptele tăcerii-o punte spre abstract" , scrie poetul în Poem de dragoste) și, iată, versanți pe care se ros¬togolesc
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
misterul Alexandru. Și nu mai râse zeul, speriat de-un copilandru ce-n mii de șerpi un nod a transformat. Nu au pierit Nu au pierit prietenii mei buni cu care fericit trăiam minuni. Nu am rămas și singur și stingher în ultimul popas din efemer. S-au adunat cu toți în jurul meu și m-au îmbărbătat când mi-a fost greu. În al lor blând atât de bun și cald îmi place când și când ochii să-mi scald. Surâsul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
sunt secunde pe care timpul le înrămează spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei desprinde silabe din carnea cuvintelor se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare stinsă în marea de foc a zborului Referință Bibliografică: Unsprezece Septembrie / Ovidiu Dinică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Dinică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]