523 matches
-
în penumbra razelor fantomatice ale lunii în creștere, și lumina zilei îl găsi înconjurat de ele, o mulțime de oameni și animale împrăștiate în jurul său, cît se vedea cu ochii în depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de ai săi Vânătorul, își dădu seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă prefac că nu mă interesa ce se Întâmplase. - Ia zi, Enkim, ce-a fost cu semnele alea pe care le tot lăsai În urma noastră? - Cu ce fel de semne să fi Însemnat călătoria, dacă nu cu cele care arată stirpea Tatălui? Of, of, erau prea multe lucruri pe care nu le aflasem Încă despre lucrarea pe care eu, și nu altul, trebuia s-o duc la bun sfârșit. Mai treceau câteva zile, iar eu mai Întâlneam pe câte unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un văr dintr-un necunoscut stăpân al apei? Pfuuh, Tată, dar câți Krog sunt de trebuință ca să ducă la bun sfârșit călătoria asta? Sunt eu jumătatea lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primul rând în semn de omagiu față de poetul a cărui viață și artă l-au marcat pentru totdeauna și căruia, prin gestul realizării acestui poem dramatic i-a împlinit, postmortem, un vis, plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e greșită, trebuie să schimbi macazul. Decât să stau cu maică- mea, fără s-o ajut cu ceva, mai bine plec și măcar pot să-i trimit niscaiva bani. Cât despre Papi, o să-și găsească repede pe altcineva. E din stirpea bună a celor care preferă orice suferinței. Și, oricum, n-aș fi putut-o lua cu mine. Acolo unde mă duc eu, lumea e mai dură, nu poți răzbate decât singur. De ce trebuia să alegi o lume mai dură ? Efrem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viața i le-a pus ulterior în față, precum și în modestia fără seamăn, împinsă până dincolo de orice închipuire, a capului familiei. Leonid Boicu a fost un om modest; mult prea modest prin raportare nu atât la semenii lui de aceeași stirpe sau din aceeași breaslă, ci la suma virtuților înnăscute, cultivate și conservate cu stăruința unui puritan. Lipsit de orgolii fără acoperire, și-a impus și respectat cu religiozitate principiul că trebuie să te limitezi la ceea ce poți face singur, să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se cuvine să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
afla în primul rând, vădit întristat. Starețul de la San Giacomo, un om simplu și blând, cu puțină instrucție, ținu discursul funebru. Vorbi din inimă, cu dăruire, ținuse mult la Tommaso și se referea la el cu emoția unui discipol: "Aparținea stirpei celei mai nobile de când există oameni pe pământ. Dumnezeu dă suflare unor asemenea cugete pentru a arăta o firimitură din puterea și din judecata Sa și dăruie virtuți atât de mari o dată la trei sute de ani". În aceeași colecție au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Camus (mai cunscut ca eseist), toți, și mai ales primul, autori cu operă, scriitori adevărați chiar dacă, cu excepția primilor doi, concesiilor gustului popular le este dat, pe alocuri, girul. Nu figurează, alături de Quignard, Pierre Michon, un foarte talentat stilist din aceeași stirpe. Iar cît despre Quignard, literatura acestuia poate fi inclusă În “noua ficțiune” (căruia Viart Îi consacră un subcapitol În altă parte). Interesantă este situarea tematică a scriitorilor sfîrșitului de secol: biografism (saga de familie “postmodernizate” sau, bildungsromane desemnate uneori ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de valori culturale. Sphinx este doar pe jumătate roman: pe prima jumătate. Naratorul/ea, student/ă Într-un seminar catolic, descoperă minciuna discursurilor pe care trebuia să le asimileze, se descoperă, pe scurt, altfel. Împreună cu un preot iezuit catolic - din stirpea clerului pervers personificat de marchizul de Sade În secolul XVIII sau de Hervé Guibert În secolul XX - ajunge Într-un club de noapte de pe Rive Gauche: sediul boemei franceze antiburgheze. Clubul se numește Apocryphe și naratorul/ea ajunge să lucreze
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai degrabă despre crepusculul vîrstei de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ideilor acestora și în tonul lor poetic. Grigore Hagiu "Autoportret în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiecăruia puterea tuturora", să "satisfacă în alt fel poftele lor personale de plăceri și de dominație". Dar, pe măsură ce se va extinde în timp, posteritatea celor treisprezece va fi mai productivă și mai diversă. "Posedații" lui Dostoievski, între alții, descind din stirpea lor, așa cum descind, în ajunul celui de al doilea război mondial, și cei cinci eroi ai Conspirației de Paul Nizan, pe care voința de a fi revoluționari pur sînge pare a-i conduce, în mod logic, spre activismul clandestin. În
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Zeilor și Eroilor, care au făcut să se nască popoare și cetăți, nu putem trece cu vederea că încoronarea de la Reims, uleiul cu care au fost unși pe frunte și pe umeri suveranii, miracolul vindecării regilor, vigoarea sîngelui și a stirpei, mormintele de o mie de ani aliniate în criptele de la Saint-Denis, toate au continuat să reprezinte Vechea Franță... Și, fără îndoială, "ruptură inaugurală" fiind, revoluția a distrus, a făcut să dispară vechile practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa rituală. Prefațând Fiord imaginar, Nicolae Balotă elogia apariția unei poete „din cea mai autentică, din cea mai nobilă stirpe a liricilor” și îi semnala „geniile tutelare” începând cu Lautréamont și, trecând prin Rimbaud ori prin Saint-John Perse, până la Bacovia. Seria reperelor folosite în motouri sau infratextual poate continua cu Nerval, Montale, Quasimodo, Esenin, René Char, Emil Botta, Constant Tonegaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
sexul ca un aristocrat veritabil, adică evitînd "colajul cu tipese sărace". Așa a rezistat tînărul Mateiu I. Caragiale greutăților vieții și nu s-a sinucis după cum scrie în Jurnal "spre a nu umili printr-un gest laș o dată mai mult stirpea mea care a așteptat poate de la mine înălțarea de care predecesorii mei cunoscuți au lipsit-o". De pe poziții nobiliare a abordat și "formula căsătoriei din interes, obișnuită în cercurile aristocratice" (B. Cioculescu); în certificatul de căsătorie era înscris evident, după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Debutează în „Tinerimea Moldovei” (1968), iar editorial cu volumul Scuzați pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desăvârșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigentă o faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer solidar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpe a Ușerilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a caror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptată vreodată sub ceruri, cuvantul complet 5. (italice în original) DISCOVERY Ceea ce pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
său pamflet „Literatura bolnavă”, în fața generației lui Călinescu, chiar în fața generațiilor create și rămase în emulația „divinului critic” dar acum, de câțiva ani buni, parantezele au sărit în aer, Aron Densușianu, Alexandru Grama, Petre Grădișteanu, Anghel Demetriescu și ceilalți din stirpea loc sufletească s-au liberat, circulă, reînvie prin ei înșiși dar și prin emulii lor conștienți sau nu. Textul „Literatura bolnavă”, de pildă, există în cărți actuale și n-ar fi lipsit de interes să cităm întemeierea teoretică a lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de notarea superstițiilor și a incuriei ce stăpâneau încă lumea satului românesc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însemnările... sunt diarium-ul unui om de două ori înzestrat, ca medic-apostol și ca „fin literat amator” (Alexandru Piru), din generoasa stirpe de medici-scriitori întâlnită în toate literaturile lumii. Asumată necondiționat în 1948 de oficialitățile culturale ale noii puteri prin tipărirea în colecția „Cartea poporului”, scrierea lui U. a avut o carieră de invidiat în anii ’50 ai secolului trecut: a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
aplicat la istoria Moldovei, luînd-o cu Dragoș-vodă și ducînd-o până la Alexandru Lăpușneanu, are interesul său. Eminescu înțelegea să urmărească după principiul tragediei eline (cu multe elemente laterale din Shakespeare, Schiller, Goethe, Laube etc.) fatalitatea sangvină, mai clar ereditatea criminală în stirpea Mușatinilor. Această problemă a eredității a atras atenția și lui Alecsandri în Gruiu-Sînger și a format în definitiv tot programul eugenic din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Ideea, la superficie, e zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]