2,915 matches
-
de darul credinței, lacună tipică pentru generația de intelectuali din care face parte, scriitorul care a consimțit să-și lase malul Begăi pentru a se așeza în cazanul bucureștean are timbru ironic și înclinație meditativă, din încrucișarea lor ieșind o stofă mucalită de introvertit care gustă plăcerile vieții. Numai că, ajuns în pragul chinului septuagenar, vîrstă cînd degradarea biologică tinde să pună resemnare în colțurile sufletului, Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie cu minuție ravagiile anilor. Judecat după
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
am bănuit mereu de o tentă vizionară în intuițiile cu care judecă istoria. De aceea, dacă l-aș privi ca pe un intelectual de interior, a cărui minte s-a uscat în rutina cărților, l-aș depune din treaptă, degradîndu-i stofa. Mai curînd Ion Papuc e din categoria extravaganților cu destin inclasabil. Mai rar un spirit atît de desfăcut de servituți publice ca acest ardelean care a părăsit Clujul în 1968, pentru a se așeza în ticăloasă capitală dîmbovițeană, unde regățeni
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Ion Papuc a intrat în pielea unui tînăr mistuind cărți și împingînd deliciul lecturii pînă la orgoliul de a ști că ultimul ban dat pe cărți atrăgea spectrul cîtorva zile de foame. Cazul e cu atît mai aparte cu cît stofa ardelenească a grecocatolicului născut în Popești, un sat din preajma Clujului, nu a dat nicicînd semne de scădere a vigorii ancestrale. „Popești” însemna în limba locului „satul Popii”, iar maghiarii care ocupau Clujul în 1943, anul nașterii personajului nostru, numeau așezarea
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat că Mircea Geoană are stofă de trădător și nu merită nicio concesie, menționând însă că nu este adeptul excluderilor din partid și adăugând: "Tinerii ăștia sunt mai pripiți, cum ajunge unul șef vrea să-i dea afară pe ceilalți". "Ori ne asumăm riscul pierderii șefiei
Iliescu: Geoană are stofă de trădător. Tinerii ăştia sunt mai pripiţi, cum ajunge unul şef vrea să-i dea afară pe ceilalţi () [Corola-journal/Journalistic/46960_a_48285]
-
sunt mai pripiți, cum ajunge unul șef vrea să-i dea afară pe ceilalți. Nu cred că e o soluție". Altminteri, mai spune Iliescu, "Geoană, care face pe salvatorul partidului și al nației - și care, fie vorba între noi, are stofă de trădător, gândindu-ne cum s-a comportat el și față de partid și față de mine, care l-am susținut și în diplomație și în politică - nu merită nicio concesie".
Iliescu: Geoană are stofă de trădător. Tinerii ăştia sunt mai pripiţi, cum ajunge unul şef vrea să-i dea afară pe ceilalţi () [Corola-journal/Journalistic/46960_a_48285]
-
iar în cealaltă învățătura revelată, întorcînd aceeași problemă de pe o față pe alta, spre a da în final cîteva sugestii. Din echilibristica acestor argumente potrivnice se naște o carte de discretă apologetică religioasă, asta însemnînd că Ward nu-și dezminte stofa de predicator dedicat unei credințe. Pastorul nu face figura unui comentator dezinteresat, ci intră în rolul unui propovăduitor angajat, atîta doar că o face cu măsură și tact. Indiferent că rezonezi sau nu cu ideile cărții, virtutea ei principală e
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
Vor urma ani de periplu european, un fel de viață de circuit închis, cu concerte programate pe tot cuprinsul anului și cu un ritm atît de vertiginos că pe un altul l-ar fi amenințat cu extenuarea. Acum se simte stofa lui Celibidache: artist de cursă lungă, fără precocitate efemeră și fără longevitate burlescă. România însă îi rămîne închisă, părinții murindu-i la Roman, fără a-i mai putea revedea. În totul va sta un sfert de secol departe de familia
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
decât o revistă de modă: „Se ridică brusc din apă, sprijinindu- se intenționat de piciorul lui, într-un ultim gest de recuperare a intimității, pe care Dinu i-o refuza în acea după-amiază târzie. Urmele degetelor lăsară pete întunecate pe stofa fină, de culoare deschisă a pantalonilor de vară, stricându-i ținuta impecabilă. - Asta e culmea! Ce ți-a venit? Răbdarea mea are și ea o limită. Reacția lui era previzibilă până la un punct. Știa cât de mult ține la ținuta
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu tomuri de indigestă stofă filologică, pentru ca, în final, la capătul ordalițiului de formare, să dea naștere unor texte care denotă o stupefiantă stîlcire: o mutilare definitivă care se recunoaște prin încăpățînarea cu care fac ostentație de expresii fastuoase, grele cît ghiuleaua de vanitate pe
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
mă știu, încercând să înțeleg lumea (sau mai bine zis capcanele) în care nimerisem. Dacă e să-mi găsesc merite, ele provin exclusiv din stoicismul (cum să-i spun altfel?) prin care dau o întrebuințare acceptabilă condițiilor neprielnice. Nu am stofă de vizionar și, prin urmare, nici de activist. Nu cred în „cauze mari”, în transformări spectaculoase. Nu am intuiția momentelor istorice și, drept consecință, nu sunt niciodată la înălțimea așteptărilor. N-aș spune că sunt conformist, dar sunt, cu siguranță
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
tăcerile îi ies din piele precum mirosurile, spre a emana seninătatea unei bucurii tonice, iar Flondor e un contorsionat ermetic, lepădîndu-se de pictură spre a se întoarce la ea după 10 ani de apostazie. Doar Sârbulescu pare croit din altă stofă, încălcînd regula smereniei retractile, de aici nervul mucalit de causeur iubitor de savori viagere. Că pentru acești artiști pictura nu e tabiet și nici ifos, ci mod de viață, reiese din constatarea că nu ți-i poți închipui făcînd altceva
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
cuvintele, dar nu le mai intuiești entuziasmul, cum nu le mai pricepi indignarea. Așa se face că orice dialog purtat pe teme social-politice e prins sub stigmatul datării. Parcurs la distanță de un deceniu, el are ceva din netezimea unei stofe care și-a pierdut porozitatea: asperitățile s-au tocit, acoperite de răceala trecerii anilor. Radu Călin Cristea a simțit fatalitatea datării, dovadă mărturisirea pe care o face în prefața cărții: „Probabil că această carte n-ar fi trebuit să apară
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
speculau slăbiciunea.“ (p. 91) În urma muțeniei e condamnat la 10 ani pentru furnizarea de informații secrete unor puteri străine, și este închis la Aiud, în ultima etapă de exterminare. Aici, în ziua Paștelui din 1980, Calciu își arată din nou stofa: „În dimineața aceea de Paști nu m-am întors cu fața la perete. Gardianul a deschis ușa și m-a văzut. A avut așa, un moment de ezitare, s-a tras înapoi. Că ei totdeauna se așteptau parcă să fie bătuți, sau
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
lua înapoi. După cum mi-am amintit mai târziu, tocmai vorbele acestea au topit răceala care se instalase între noi. Îmi privea cu insistență genunchii, ca și când i-ar fi văzut pentru prima oară. Am avut senzația că privirea lui pătrunde prin stofa fustei mele și ajunge acolo unde îl invitasem să intre, fără să ne protejăm... Mergem sus?, m-a întrebat după aceea. Eliberată de emoție, cu obrajii în flăcări, nu mi-am ascuns deloc dorința. Să ajungem cât mai repede, în
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența livrescă repugnîndu-i din instinct. Logicienii nu au fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
și prea puțin cunoscutul ministru de Externe din primii ani ai franchismului), amanta lui, excentrica Rosalinda Fox, și atașatul naval Alan Hillgarth, pe atunci șeful spionajului britanic din Spania. Cu toții o vor face să ia o hotărâre riscantă, în care stofele și tiparele de croitorie vor fi fața vizibilă a unei existențe zbuciumate și primejdioase. Splendida proză din romanul Iubirile croitoresei reunește amintiri din legendarele enclave coloniale situate în nordul Africii până în Madridul filogerman, în perioada imediat următoare războiului civil, și
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
suspecte, cînd confesiv și duios ca în fața unui cunoscut. Experiența strînsă la Europa Liberă l-a învățat să discearnă lesne șerpii cu unsoare cabotină de cerbii cu puritate de suflet. Și fiindcă are fler discreționar, adică intuiția de a mirosi stofa oamenilor, le adulmecă imediat apele în care se scaldă. În genere, sentințele lui sunt sigure sub unghi moral și ideologic, știind să încadreze foarte bine fauna intelectualilor europeni. Are busola sigură a unui spirit conservator de sănătoasă înclinație ancestrală, privind
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare? Ori ești un puritan avid de predici vetuste, ori ești un visător din speța rigizilor idealiști. Vasile Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață, Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
intimitatea ei, și asta fiindcă străbaterea ei nu mai cere voință de studiu, ci putință de salt: e vorba de a sări peste tipare impersonale către un mod personal de a vedea lumea. La acest mod ajung cei a căror stofă congenitală îi predispune spre o optică de tip individual, ea însemnînd nu atît preferința pentru eseistica de tip confesiv, cît găsirea unui acord între ce gîndești și ce trăiești. Pe scurt, adevăratul fenomenolog e cel ale cărui concepte sunt inspirate
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
cam aceasta e logica lui Culianu. Mai departe de clasificare Culianu nu merge, de pildă spre a cuteza explicații de tip genetic. Pur și simplu descrie mituri și le compară, fără a avea pretenția unor soluții metafizice. E în Culianu stofa sobră a unui cercetător arătînd cumințenie metodologică: are bun-simț și o luciditate care îl împiedică să alunece în ipoteze neverosimile. De aceea, sub unghiul ambiției de a face teorii fastuoase, Culianu nu are excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
o singurătate de cursă lungă, o urcare în ierarhie, o mutare politică bine calculată. Un complot, o intrigă. Pentru fiecare, izbânda este alta. Cei mai buni, precum Sabina Lipan, singurul dintre copiii magistratului de provincie care are o sclipire, o stofă, așa cum o vede, dintr-o clipă, în trenul care-i aduce la București, un bătrân fost ministru, mor pripit și absurd. Pe lângă drogurile diluate ale orașului - glorie, bani, situație, plimbări în toalete care stârnesc invidia pe corso, apar, la sfârșitul
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin timp. Culmea e că, fiind în carență de voință, stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările cu tentă sapiențială pe care le trăiește. Formula interioară a lui Dan Iacob e de fluctuație ciclotimică cu ritm foarte lent, acum fiind optimist și histrionic, iar peste cîțiva ani melancolic și strivit
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou, ferit de tezism de umorul negru în care Pora excelează. „Trei, patru, poate douăzeci de femei mai în vârstă, mici de statură, apropiate de ruralitate, purtau pe sub rochiile de stofă pantaloni de trening, introduși aceștia în anumite situații în cizme sau într-o altă variantă, legați în partea de jos circular cu sfori pentru a face o priză mai bună cu bocancii sau șoșonii ce-i aveau în picioare. Pe
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
nu e filotimic în sens orgolios, ci un hipertimic cronic în variantă duioasă. Volumul de convorbiri cu Ioana Revnic se citește cu plăcere, gustul literar fiind satisfăcut mai ales în primele două treimi, pentru ca spre final zvîcnetul beligerant să dăuneze stofei artistice.
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
cu nepotul de piept alipit sub privirea străveche/ce nici nu-l mai vede pesemne și nasul de negi/deformat spre care făptura tîrîtă prin albia roșie a/senescenței privește și ea cu neînfrînată voracitate/ distant iubitoare hornul prăpăstios de stofă/cărămizie din care el însuși s-a decupat și respiră/încă nu liber fără a ști că e calea inexistenței./ nu am fost eu cel care și-a dorit devorarea în trepte ci/doar inaparentul portar teobald care fără să
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]