600 matches
-
fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi de apă sau prin alte mijloace. Flăcările nu ajunseseră Într-un mic colț al casei, iar de acolo se auzeau scîncetele unei pisici care, terorizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
era la acea dată. Primul: cărarea de la mijlocul capului meu e strâmbă, dar cele două cozi sunt împletite la înălțime egală îndărătul urechilor- asta înseamnă că aseară tata n-a fost decât ușor abțiguit. În asemenea zile, mama mă pieptăna stoic cu gândul la ale ei și cu o mână îndelung rutinată. Menajul mergea oarecum bine, viața era suportabilă. Al doilea flashback: atunci când cărarea și cozile sunt strâmbe rău de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată. Asta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nul ca să aibă pînă și impulsuri de genul ăsta.) Cum altfel se explică secvența în care securistul interpretat de Dorel Vișan o împunge între picioare pe Milena cu propria ei carte, iar ea, care pînă atunci a arborat o expresie stoică, începe brusc să-l provoace prin gîfîieli excitate ? Singurul sens al comportamentului ei e un pornosens : șerbănescu se înfierbîntă scriind despre gagici torturate de comuniști. Sigur că n-ajunge niciodată prea departe din cealaltă direcție îl podidește mereu literatura. De ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i mai poate urma nici o moarte. Budha promite o moarte căreia nu-i mai poate urma nici o naștere, deci nici o altă moarte”. Dorința ei (a sfintei Tereza n.n. V.Cr.) de moarte, care nu are nimic maladiv, depășește cu mult calmul stoic și ascensiunea platoniciană. De fapt, omul nu poate iubi moartea de dragul morții. Nu se poate iubi moartea dacă aceasta nu e transformată într-o stare care nu mai este moarte. Adevărata dragoste de moarte nu poate fi decât o formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Margareta îi povestea mamei mele că atunci cînd, la dejun, tînărul prinț, copil mic fiind, își manifesta bucuria la anunțul unei mîncări preferate, ea ordona ca acel fel de mîncare să nu fie servit, în vederea cizelării fiului său spre moderația stoică!...). Pentru a mai trage o linie la schița acestui portret, voi adăuga că sentimentele religioase ale regelui erau binecunoscute ca nefiind prea avîntate, iar reacțiile sale față de Sfîntul Scaun care protesta, destul de vii, uneori chiar discutabile ca atunci cînd a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
organizare politică, dar și în imaginarul colectiv. Continuitatea le-a fost asigurată și prin intermediul textelor de filosofie, transmise dinspre lumea greacă înspre cea romană (latină) și nu doar, astfel încât au putut constitui, la un anumit nivel de interpretare (neoplatonismul, gândirea stoică), o sumă de numitori comuni ai politicului, chiar atunci când, sub influența unei alte religii, paradigma guvernării s-a transformat (spre exemplu, la trecerea de la formele imperiale romane la cele creștine). "Teoria" greacă se poate să nu fi avut influență directă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi avut influență directă la timpul său, dat fiind că Platon și Aristotel au scris despre cea mai bună guvernare (viziuni diferite la cei doi) în perioada de destrămare a democrației, dar ea s-a regăsit mai târziu în gândirea stoică, "filosofie" cu un impact practic mult mai mare asupra exercițiului de putere. Moses I. Finley dezvoltă o comparație interesantă între viziunea greacă asupra practicii puterii și cea romană, considerată mai pragmatică și totodată mai puțin complicată în ce privește constituțiile și regimurile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acestor imagini-obiecte în viața cetății, precum coloșii și subiectele mitologice reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la sfârșitul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cunoaște. Ea permite o înțelegere prin simțuri și chiar o corectă intepretare a obiectului senzației − ca în cazul "obiectelor" mitologice, nu externe, ci "realități" interne ale spiritului. Vom regăsi la romanii din perioada principatului − formă de guvernare marcată de gândirea stoică −, o interpretare asemănătoare a relației cu divinul, fie că vorbim despre zeități, fie despre augustul împărat. Posibilitatea de a (re)integra în "prezent" relația cu sacrul, prin intermediul procesului de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de constituire a mediului ambiant al imaginii și, prin urmare, și a reprezentărilor propriu-zise (Boulogne 43-44). La Plotin, în Enneade (Despre frumos 1, I.6), regăsim o critică radicală la adresa concepției estetice generale a grecilor - preluată de romani, datorită scrierilor stoice ale lui Cicero −, conform căreia frumusețea ține de o proporționalitate (sūmmetrìa) universală. Pe de o parte, Plotin susține că e necesar ca fiecare parte în sine să fie frumoasă (echivalent cu "valoroasă"), pe de alta, combinatoria atomistă infinită conduce la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zeității în tot ceea ce ea avea demn de onorat. Intelectualismul neoplatonician, pentru care percepția nu presupune niciun afect și pentru care gândirea pură este rezultatul unei eliberări totale din relația cu sensibilul (Moutsoupoulos 44), se desparte aici definitiv de gândirea stoică greco-romană și fondează perspectiva proprie icoanei, inversă și spectaculoasă la rândul ei, în care lumea nu mai este observată din locul de unde se privește, ci din locul privit (Boulogne 46). Aflăm deja aici, în această obiectivare, o rădăcină a teoriei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poate menține în afara trupului (de aceea, în această cercetare, funus imaginarium este pivotul tematic central, cu semnificația sa relevantă pentru relația dintre "corp" - viu, mort sau reprezentat în absență −, existent încă și divinizat, și memorie). Diferența la Plotin față de gândirea stoică, pe baza căreia se stabilizează imaginarul puterii în lumea romană, este dată și de faptul că lucrul exterior care lasă o amprentă în suflet și pe care acesta îl reține nu poate fi decât imaterial, așadar doar o formă. Dincolo de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de un comentariu filosofic propriu (17-35). Am poposit mai înainte asupra teoriei memoriei la Plotin, dat fiind că ea se inserează într-un câmp deschis de un interes aparte, între neoplatonismul târziu (vom reveni la secolul IV î.Ch.), gândirea stoică (marca filosofică a puterii principatului roman) și creștinismul primitiv. Într-o anumită măsură, am putea spune că ea reflectă (când preia interpretând) sau refractă (atunci când critică și neagă), dar și creează (pentru noua credință creștină); este o bună mărturie pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prezent. Organizarea grandioasă a funerariilor imperiale la Roma în perioada principatului, dar și la Constantinopol (cu toate modificările impuse de credința basileilor) demonstrează însă interesul comun pentru sacralizarea funcției imperiale. Practica și teoria divinizării, de sorginte greacă, trecute prin filtrul stoic (de la Cicero la Seneca), apoi prin cel creștin-timpuriu (și arian, la Eusebiu din Cesareea), vor fi și ele preluate de a doua capitală "romană", cea orientală (Benoist 149). Ceremonialurile organizate la Roma în timpul domniei lui Constantin I au avut totuși
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
participau la aceste ceremonii, instituționale sau populare, reprezentau imperiul, atât teritorial (provinciile), cât și social (profesiile) și politic (elitele instituționale). Întreaga öikouménè era astfel, simbolic, in situ; lucru important, pentru că ea constituia, cel puțin în perioada ideologiei marcate de gândirea stoică, întregul corp al lumii romane, a cărei "întrupare" (formă și substanță) supremă era cea a împăratului său (Benoist 172). În relație cu reprezentarea corpului și cu motivația ceremonialurilor publice, alte două componente ale gândirii politice romane devin relevante pentru modul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sacre) se vor configura pe baza puterii romane exercitate în raport cu întregul teritoriu: aclamarea și (co)memorarea victoriei urbi et orbi (ubicuitatea prezenței divine a împăratului), practica denumită cognomina devictarum gentium (nume dat oficial augustului după populația cucerită de el), viziunea stoică asupra necesarei relații directe și unice dintre divus și imperiul său. Marcus Aurelius notează în Gânduri către sine însuși o definiție care trimite la responsabilitățile și statutul său de prim funcționar roman: ... dacă [zeii, n.n.] nu decid nimic referitor la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
parte, din evenimentul istoric al creștinării imperiului roman. Textele filosofice grecești nu au exercitat o influență directă asupra viziunii colective despre putere și nici asupra exercițiului politic, dar, pentru că au marcat gândirea ulterioară, fie în direcția neoplatonismului, fie a filosofiei stoice, fie a creștinismului timpuriu (sinteza celor dintâi), au intervenit mediat asupra lor. În termeni de reprezentare a elementelor, sunt de remarcat alte două formule: a. repartiția termenilor din cele trei relații numite anterior, după schema perceptibil/ non-perceptibil: concret/ abstract, temporar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asupra reprezentării divinității, cu motivații contextuale diferite; tendința iconoclastă fusese deja contrazisă de Aristotel și de stoici, care "acceptau o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se opunea religiei civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra imaginii se nuanțase deja în cazul romanilor influențați de stoicism și care se revendicau din știința Academiei. Cicero și Seneca făceau parte de altfel din aristocrația romană care încerca o "conciliere" a lui Platon cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
abandonat pe om și că individul niciodată nu trebuia să se simtă absolut singur. Cel mai puternic argument al ei a fost că sinuciderea era împotriva demnității morale a ființelor omenești, un argument opus în mod direct celui prezentat de stoici și epicureici, care erau de părere că suicidul ajuta la păstrarea demnității și respectului-de-sine. / Léon Meynard (1954), un filosof francez din secolul al XX-lea, argumenta în acest sens că suicidul era cauzat în principal de suferință și era în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acei camarazi la care s-au găsit două pistoale inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mele: un om fragil și discret, care a refuzat, Îndârjit, să colaboreze cu Instituția, și un om pasionat și puternic care a cedat presiunii. Cedase, este drept, amenințărilor, dar nu cedase, ulterior, nici o clipă exigenței sale morale și afective. Rămăsese stoic, fidel sieși și prietenului său, livrând clișee inofensive interogatorilor care, aflând, până la urmă, că Îmi comunica, de fapt, regulat Întâlnirile la care fusese forțat, renunțaseră, plictisiți, la inutila sa colaborare. Primul era tatăl meu. Celălalt, un prieten drag de multe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, eventual, să justifice calificativul. Le-am atras atenția că nu este necesar să semneze, opinia poate rămâne anonimă. După terminarea cursului, când ceilalți se Îndreptau spre ieșire, autoarea provocării s-a apropiat, palidă, de catedră. Ourmărisem, vinovat, cum suporta, stoică, dar rănită, Încercarea. Mi-am cerut scuze că nu-i solicitasem permisiunea de a citi public textul. Nici măcar nu o prevenisem În legătură cu modestul referendum. Nu părea afectată de astfel de formalități. Altele erau nemulțumirile. „Cum pot spune despre mine că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența carcerală și concentraționară sunt relatate în episoadele lor esențiale cu un grad de detaliere variabil și, uneori, cu accente de umor stoic. În închisoarea din Caransebeș naratorul e coleg de detenție cu lideri comuniști precum Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș (dar și cu, pe atunci, încă subalternul Nicolae Ceaușescu) și tot acolo ia notă pentru prima oară de stratificarea internă a
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își extrag semnificațiile. Adevărul lucrului ar sta dincoace de afect, Înainte ca acel lucru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]