620 matches
-
ce-l caracteriza, își curmă zilele imediat după moartea celei ce-i fusese tovarășă de viață. Au fost înmormîntați la cimitirul Reînvierea din București. În fapt, lucrurile s-au petrecut tragic dar în alte împrejurări. Soții Torouțiu au suportat cu stoicism războiul, bombardamentele - care le-au afectat casa și tipografia, depozitul de cărți -, naționalizarea rămășițelor din tipografie, confiscarea documentelor literare - vreo patru volume numai cu arhiva primită de la fiica lui Titu Maiorescu și încă alte opt volume cu diverse materiale de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
compușilor sintetizați cu ajutorul metodelor moderne de control fizico- chimic. Trebuie menționată și contribuția adusă de prof.dr. Zenaida Cojocaru la elaborarea a numeroase monografii pentru Farmacopeea Română, edițiile a VIII-a și a IX-a. Înfruntând până în ultimele clipe cu stoicism boala de care suferea, prof.dr. Zenaida Cojocaru a trecut în neființă la 14 iulie 1988, la numai 65 de ani și a fost înmormântată în cimitirul Bisericii Române din Brașov. COLIBABA, NICOLAI (1918-2000) PROFESOR Personalitate de seamă a orașului Iași
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că a dorit în realitate să impună mozaismul printr-o reinterpretare personală, ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
studios, cunoscut din anii anteriori. De altfel, chiar se putea apela cu încredere la manualele de liceu - pentru examenul la istoria românilor, de exemplu, unde toată lumea a scos cărțile pe masă, ca să copie bucățile adecvate, iar profesorul a îndurat cu stoicism situația, prefăcându-se că citește un ziar. Era "un domn", care povestea frumos și a pus note mari, știind bine că prezența lui nu era dorită. Fetele, nu doar că nu își luau notițe la cursurile sale, dar "unele dintre
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
spetește pentru președintele Băsescu. Mai e cineva de slujit? Cât despre cum se acuză între ei de toate nenorocile trecute, prezente, ba chiar și viitoare ale României, cei trei președinți cărora dl Pleșu le-a oferit serviciile sale cu atâta stoicism, ce să mai vorbim. Mai bine vorbim de o întâmplare. Dl Augustin Buzura află de la ziariști că a fost destituit din fruntea Institutului Cultural Român. Noi aflăm dintr-un text al dlui Buzura (România literară nr. 4/2005) cum l-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
multe ori. Amândoi parcă se simțeau ușurați de o treabă pe care trebuiau s-o facă de mult. Mai cu seamă Lăură parcă încerca să șteargă cu sărutările lui Emil definitiv pe cele ale profesorului pe care le suportase cu stoicism. - Trebuie să plec, zise Lăură. Am autobuz. Dar ...te duc eu cu mașina, adaugă Emil. - Nu, nu vreau să te vadă prea des mama la mine acasă Nu e bine.. - Dar, Lăură, mai sunt atâtea lucruri de spus.. - Pe care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în condițiile specifice ale societății romane. În acest mod, deși i-au continuat pe greci, romanii au pus propria amprentă asupra culturii pe care au creat-o, fenomen vizibil îndeosebi în domeniul filozofiei unde au fost continuate numai cîteva direcții (stoicismul, materialismul, platonismul). Filozofia romană nici nu a cunoscut, de altfel, strălucirea filozofiei grecești și dezvoltarea ei a fost aproape total frînată la începutul secolul VI-lea d.Hr., cînd împăratul Iustinian a interzis activitatea școlilor filozofice. Extensiunea romanilor spre vest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
următoarea intersecție. S-o fenteze era de neînchipuit. Dar nici măcar să câștige, cumva, timp? Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri adunate de-a lungul existenței. Unica ei avere și singurele mijloace să înfrunte cu stoicism obsesia bolii, să diminueze tensiunea îndoielilor cu privire la capacitatea de mobilizare a ființei sale gânditoare. Măcar să-și revadă parcursul, să se regăsească, dincolo de suferințele abia suportabile, de dileme și iluzii. Lor, iluziilor în special, s-ar fi cuvenit să le pună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
minimalizeze comportamentul de evitare legat de frică. Pe lîngă reducerea fricii, există alte două probleme care trebuie luate în considerare. Mai întîi, anumite persoane ce suferă de fobii nu evită situațiile de care le este teamă, ci le îndură cu stoicism, resimțind o anxietate ridicată și extrem de neplăcută. Descrierile etiologice mai recente sugerează faptul că aceia care suferă de fobii specifice se tem de anxietate (și de presupusele ei consecințe) la fel de mult precum se tem alții de obiectele fobiei (și de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ființa omenească? Gândirea omului este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
curent în literatură și artă (Franța, 1885); căuta să sugereze, prin valoarea muzicală și simbolică a cuvintelor, nuanțele cele mai subtile ale vieții interioare 41. sofism = raționament corect în aparență, dar fals în realitate cu tendință de a înșela 42. stoicism = curent filozofic creat de Zenon în sec. IV a.Chr. în Grecia antică: omul trebuie să se conducă după rațiune și să înfrunte cu fermitate și curaj supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la naștere. Nu era nimic nemaipomenit, așa se murise totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte, mult mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție, îi aplică pe suprafața ombilicului compoziția numită "cataplasmă", care, ce-i drept, era cam mizerabilă: știr, pământ, nisip și apă care se scurgea prin țesătura destrămată a șorțului. Dar "pacienta" noastră răbda cu stoicism. Ce nu face omul pentru a-și salva viața?! Amândouă personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității pe care o făceau, încât n-au auzit glasurile mamelor, care îi strigau să vină la masă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista neputincios și resemnat la atacurile persistente și tot mai violente ale cuceritorilor, fără a le putea face față, așteptând, cu demnitate, cu măreție și stoicism, deznodământul întâmplărilor prin care i-a fost dat să treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om "verde". Avea umerii largi, pieptul puternic, de luptător antrenat, un cap frumos cu părul creț, pe jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu mai bine de optzeci de ani postmodernismul, început în anii 1920 (trecând prin dezvoltările filosofice ale unor Derrida, Baudrillard, Foucault, Barthes,Heidegger, Wittgenstein, Kierkegaard, Barth, Nietzsche, și ajuns la diversele sale accepțiuni axiomatice de maturitate, ce au parcurs cu stoicism drumul de la un Olson, Howe și Levin, și până la un Jencks, Jameson sau Lyotard), păruse că va vindeca eclipsele majore ale unui secol care, pentru Occident, a însemnat mai ales gestionarea războiului, iată că funcționalitatea actuală a postmodernismului își autodevorează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou mai obiectiv, prin mijlocirea comentatorilor la cărți, de oarecare răsunet, despre actualitatea literară a acelui moment anii '60, de deosebită efervescență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a vieții (teologia mai bine decît zoologia ne dezvăluie tainele: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul, șintoismul); ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, Yoga, zenul); ori un set de întrebări (taoismul); ori un act de supunere în fața Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult și mai deosebit: e învățătura lui Hristos, adică a dragostei și a salvatoarei putinți de a ierta. Nici o religie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
instantaneu asupra urmelor de pași ori de câte ori vocea lui Kimball se pierdea. - ...nu vom avea loc o identificare certă mai devreme de o săptămână...poate chiar mai mult...de fapt suntem în situația de a aștepta și pe urmă vom vedea... Stoicismul său se voia o asigurare, realizând că el credea că mă scutea de ceva care ar fi putut să-mi distrugă viața și că era de datoria lui să mă elibereze de aceste gânduri. Cu cât vorbea mai mult - cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Răspunsul se găsea în acel manuscris nu în fișiere, argumentă scriitorul. Pluteam, gândindu-mă la propriul manuscris. Mă gândeam cum îmi era foarte clar în acel moment că nu-l voi mai termina niciodată. Am analizat acest fapt cu mult stoicism. Când scriitorul începu să râdă de mine m-am simțit transparent. Scriitorul râse: „Trage pe dreapta.“ Scriitorul râse: „Lasă-mă să mă dau jos.“ Sună celularul. L-am luat de pe bord. Era Pete. - De unde-ai procurat păpușa? am întrebat imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor, care trebuie neapărat să-și demonstreze talentele în fața simandicoșilor oaspeți, exact ca în filmele lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ea e tot timpul în preajmă, acest lucru e important, e capital. Religiile seculare n-au știut niciodată să răspundă la întrebarea despre moarte. E marea lor slăbiciune. Marx a trecut peste ea, fără să bage de seamă că stoicismul individual este ca fructul manghierului, ca dulceața de portocale, un produs de lux. Mi-am amintit, în vreme ce discutam cu el, de un cuvânt al lui Jacques Berque, care se tot îndepărtează vertiginos de noi: "Tranziția de la sacral la istoric". El
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mișcări. Erau conștienți că, În esență, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și primărie. Din nenorocire, a trebuit închis landoul regal înghirlandat cu flori albe, tras de patru cai albi, înhămați frumos și încălecați de surugii în haine găitănate; șiroaie de apă pe străzi, unde însă bieții țărani își țineau locul cu stoicism. Doamnele care se ocupaseră de dejunul rămas nemâncat ne arătau cu tristețe prăjiturile extraordinare, fructele aduse de departe și toate pregătirile deșarte care încărcau mesele imense, menite a fi golite numai de ele însele. Întârziere peste întârziere ne duseră la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Amorosa vision, Vittore Brânca (ed.), Mondadori, Milano, 1974. Botley, Paul, Latin Translation în the Renaissance: The Theory and Practice of Leonardo Bruni, Giannozzo Manetti and Desiderius Erasmus, Cambridge University Press, Cambridge, 2004. Bouwsma, William J., "The Two Faces of Humanism: Stoicism and Augustinianism în Renaissance Thought", în A Usable Past: Essays în European Cultural History, University of California Press, Berkeley, 1990, pp. 19-73. Bracciolini, Poggio, Lettere, Helene Harth (ed.), vol. 3, Istituto Nazionale di Studi sul Rinascimento, Florența, 1984-1987. (von den
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
impresionat adânc și l-a stăpânit timp de vreo 6, 7 ani după care afirmă că „pentru mine el s-a dus și, plecând din sufletul meu, mi-a zis: «Plec din casa asta pustie»” . Locul său este luat de stoicism, deoarece se pare că Cehov cunoștea foarte bine punctele de vedere ale lui Marc Aureliu. Tot stoicismul pe care Cehov îl sorbise din cărțile lui Marc Aureliu și Epictet, doctrina lui Tolstoi care-l îmbătase cândva, filosofia creștină a purificării
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]