963 matches
-
de pildă Florența, Madrid, Amsterdam, Paris și Viena. Cultura europeană continuă așadar să traverseze și să depășească granițele dintre Națiuni, chiar și în momentele în care naționalismele se afirmă și se ascut. Și totuși, acestea nu îi rămîn cu totul străine. Se creează istorii naționale în sînul istoriei europene a filozofiei, a literelor, a artelor; acestea sînt într-o relație osmotică unele cu altele, însă fiecare își are propriile trăsături dominante sau propriile sfere de excelență. Astfel, tradiția filozofică anglo-saxonă este
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
4%), Qatar (26,8%). Asistența militar-financiară externă de care beneficiază statele arabofone se ridică la suma de 2 mld. USD/an (35,4% din asistența financiar-militară disponibilă pe Glob), principalul contributor fiind S.U.A. cu 79,4% din totalul asistenței militare străine primite, urmate de Rusia cu o pondere de 14,3%, Franța cu 2,4% și Marea Britanie cu 0,2%, element ce arată clar interesele strategice vitale ale S.U.A. în spațiul arab. Egiptul este cel mai important beneficiar al asistenței americane
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
umbra unei bătrîne grădini"; "fără lăbărțări, razne și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat bun"; "giolar, rișcar, slujnicar"; "frumusețe răsăriteană [...], albă și mată"; "cu fața aprinsă [...], înfoiată și înzorzonată"; "floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere"; "Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte..." PROBA TIMPULUI Aprecierea lui Ibrăileanu conform căreia Eminescu ar fi apărut ca un meteor din alte lumi în sărmana noastră literatură are și mai multă valabilitate dacă este proiectată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
paragraful al doilea anunță evoluția cronologică și cauzală. (e) O logică unică în care tot ce urmează are o cauză; deoarece este diferită, Rosary atrage atenția și dorința lui Dom Duarte. Este vorba de o cauzalitate narativă stereotipică, codul tulburătoarei străine, tipic pentru acest tip de roman sentimental. (f) O finalitate sub forma unei "morale", evaluare explicită sau dedusă. Aici ea este bineînțeles implicită, conturată de cele două serii de puncte de suspensie. Cititorul este cel care o deduce; faptul că
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
carne și oase, nu încarnarea unei idei (" Ideea cumpătului, a renunțării și a răspunderii pentru faptele tale e întruchipată de scriitor, în mod pozitiv, în personajul bătrânei"100). Îi recunoaștem o mulțime de atribute, ca și defecte omenești (scena cu străina din capitolul VIII). Asemenea profeților și sfinților aflați în raport intim cu Dumnezeu, dar marcați de neputințe proprii, Bătrâna e o persoană purtătoare a mesajului lui Dumnezeu, o voce a sacrului. Comparația cu Sfânta Duminică nu o avantajează însă. Ne-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
presupune negarea unui conținut, ci o absență față de o prezență. Între identitate și alteritate poate fi identificată și o relație de subordonare, în sensul că celălalt devine propoziția universală care reunește particularul eului, îmbogățindu-l cu toate elementele care rămân străine unei propoziții logice particulare. Această relație o întâlnim în cazul particular al alterității ca stare pe care eul nu o poate atinge, dimensiune prin care eul proiectează în celălalt elemente dezirabile care îi rămân îndepărtate, la care nu poate avea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în mediul său natural". Se cunoaște, de asemenea, importanța descrierilor în povestirile științifico-fantastice. Este vorba aici, într-adevăr, de a crea lumi inedite care, rupte de experiența noastră cotidiană, sînt ordonate pe baza unor legi (fizice, biologice, antropologice, filosofice, etnice) străine de cunoștințele noastre pragmatice care trebuie împărtășite cititorilor, așa cum sublinia foarte bine Bellemin-Noël: [...] povestirea SF are o caracteristică bine stabilită: statutul descrierii este aici întru totul original. În măsura în care acest gen își propune să creeze, cu ajutorul extrapolărilor "științifice" un univers de la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Dacă nu se întâmplă nimic este pentru că Ceaușescu i-ar fi anihilat pe intelectuali și redus la tăcere încă de la începutul anilor 1970, iar aceștia, izolați, se exprimă individual atunci când reușesc să trimită un document presei occidentale, prin intermediul vreunei ambasade străine binevoitoare. Fără mașini de scris, fără structură alternativă. Câteva nume circulă la Paris, Doina Cornea, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu. Dacă nu se întâmplă nimic, este pentru că opozanții potențiali tac sau sunt arestați la domiciliu. Este și pentru că intelectualii nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ți-oi lăsa tot când oi închide ochii și te-oi ierta până atunci, nu ai seamă. Amu ce stai? Du- te la bărbatu-tău, căci cu el mi-ai rupt inima și ai fugit de la casa mea ca o străină. Aici nu ai ce face, nu ai ce videa, nu ai la cine veni și nici ce căuta. Dea Domnul de sus să nu apuci să mai treci pe aici cât oi mai umbla eu. Din vărful dealului Varvara nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
văd, își întorceau încet către ea fața descărnată și tăbăcită, acea față care-i făcea pe toți să semene între ei, fața soldatul lui francez din mașină, fața arabului cu mănuși, vicleană și totodată mândră. Își răsuceau chipul acela către străină, nu o vedeau, și apoi, cu pași ușori și neauziți, treceau pe lângă ea. Simțea cum i se umflă gleznele, iar neliniștea, nevoia de a pleca din acel loc erau din ce în ce mai puternice. "Ce caut aici?" Dar tocmai atunci Marcel coborî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu i-ar permite, cu siguranță, să pătrundă în atelierul său ! Străina s-ar depărta, ar coborî iar în grădina sălbatică, peste care n-au trecut decât 500 de ani. Chiar dacă s-ar transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lăsă singuri... ― Toată lumea pleacă la război, zise Marta. În privirea ei, în glasul ei, Apostol simți o tremurare ciudată. Marta se gândea la "cellalt". Un ceas stătură de vorbă, și toată vremea Apostol văzu că logodnica lui e ca o străină, înțelegînd însă că, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi sufletul întreg... Un ceas șovăi, apoi la plecare se uită adânc în ochii ei și zise cu hotărîre: ― Poimâine voi pleca la război! Marta avu un zâmbet de necredință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care secolii aprinde. Întronați au fost în tronuri arse-n foc... și pe-a lor frunte Pusu-ș-au de fier coroane arse-n foc sfășiitor. Și deși-n inima noastră sunt semințe de mărire, Noi nu vrem a le cunoaște; căci străina-ne gândire Au sdrobit a vieții veche uriaș, puternic lanț; Secoli lungi ce-au rămas văduvi de a Romei spirit mare L-au creat... În noi el este-, noi îl stingem. Dacă moare, Noi murim... ramul din urmă din trupina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Străinul care părea să fie fată veni lângă sclav și-i făcu un semn, din care acesta înțelese că trebuie să se așeze. Se așeză într-o parte a scaunului, lăsîndu-și picioarele înăuntru, pe un fel de prag. Străinul (sau străina) se așeză în partea cealaltă și apăsă ceva ca un sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea dintr-o cutie sticloasă și avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o jumătate de măr. Această rotunjime a mațului fu lipită de partea stângă a pieptului lui Auta, care înlemni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și arătă în nici un fel îngrijorarea. Atâta mai dorea, înainte de moarte să fie lăsat să-și mai umple o dată pieptul cu mireasma aerului din lan; neavând însă cum să le spună, așteptă liniștit să vadă ce va fi. Străinul (sau străina) care-i luase din sânge îi arătă un jilț gol, tot albastru ca și celelalte, și Auta se așeză. Apoi cineva aduse un glob aproape la fel cu celelalte și i-l așeză peste cap, strîngîndu-l ușor de jos până
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pământean și al unui locuitor din planeta lor roșie. Ea spuse: - într-o zi o să vindecăm și moartea, cum am vindecat bătrânețea. Și Nefert și Auta o priviră nedumeriți. - Cum să vindecați moartea? Sau n-am auzit bine... spuse pământeanul. Străina privi înduioșată undeva în gol. - Ai auzit bine: o să vindecăm moartea. - Dar se vindecă numai bolile! strigă uimită Nefert. - Noi am izbutit s-o amânăm. Sunt împrejurări când altădată omul ar fi murit, iar noi îl înviem. Sunt însă împrejurări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe întinsul podișului să culeagă flori. Acum, când mai veniră două femei, veselia luntrei argintii putea crește, dacă avea să treacă îngrijorarea străinilor pe care Nefert n-o prea luase în seamă. Deocamdată însă Mehituasehet și Ntombi o privea pe străină cu ochi reci, de vreme ce ea rămase să stea de vorbă în luntrea mare numai cu bărbații, lăsîndu-le pe cele trei pământene (ea, gazda!) singure. Când ajunseră printre flori și ierbi și se așezară, Mehituasehet o descusu pe Nefert despre această
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai văd o dată, s-o dezmierd cu palma care s-a dezvățat de ea. A doua zi s-au urcat în luntrea cea ușoară Min, Anu și Auta și patru femei, trei pământene, Nefert, Mehituasehet și Iștar, și una cerească, străina gingașă căreia i se spunea Maat. Mai-Baka nu mai voia să vadă nimic, fiindu-i teamă să nu mai piardă o dată libertatea cu care abia se obișnuise. Întâiul lor drum fu spre locurile nimicite. Se lăsară în apropiere de Țoar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-se la fiul lui Andrei, finul părinților lui. De aceea în această seară voi lua ARO-ul tatălui meu. Ionuț ieși tot atât de grăbit cum intrase. După plecarea lui, doamna Angela plânse, zicând: -Se poartă cu mine de parcă aș fi o străină. -Ăsta e felul lui, nu trebuie să vă faceți griji, zise Ioana care și ea lăcrima. -Tocmai că-mi fac, niciodată nu cred că se va schimba. Firea lui mi se pare mai aprigă decât a tatălui său, care la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de la violență și cruzime la o ciudată detașare de contextul clipei, la o viziune cuprinzătoare cât vederea din înalt a unui vultur. Și de la îngustimea acelei câmpii însângerate la spații îndepărtate și vaste, a căror calmă existență e cu totul străină de înfruntările de lângă Troia. În asemenea clipe nu mai vorbește scurt și tăios, versurile, încetinindu-și ritmul, devin grave, folosește nume care trezesc mari ecouri, epitete solemne în lungimea lor și așezate simetric, evocând întinderile deschise și îndepărtate ale pământului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de la violență și cruzime la o ciudată detașare de contextul clipei, la o viziune cuprinzătoare cât vederea din înalt a unui vultur. Și de la îngustimea acelei câmpii însângerate la spații îndepărtate și vaste, a căror calmă existență e cu totul străină de înfruntările de lângă Troia. În asemenea clipe nu mai vorbește scurt și tăios, versurile, încetinindu-și ritmul, devin grave, folosește nume care trezesc mari ecouri, epitete solemne în lungimea lor și așezate simetric, evocând întinderile deschise și îndepărtate ale pământului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]