3,148 matches
-
Acasă > Versuri > Iubire > ARTĂ DE A NE IUBI Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din gură de leu, măi flamand, mă voi naște Eu, ca un pistil, care scurt va străpunge Prin aerul rar, ce din drumuri mă paste, Umbră din urmă știind că m-ajunge. Ușor, pe o frunză, m-aștern lângă tine; Pământul și cerul, de mâini ruginii, Se țin într-o bolta, iar bolta ne ține Departe de
ARTA DE A NE IUBI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385201_a_386530]
-
și văzu cum un arnăut sărise de pe cal, făcându-se pavăză lui. Îmbrâncindu-l, îl feri din calea turcului pe copil, primind în plin piept tăișul curb și lat, ucigător. Românul pică pe loc. Dar nici turcul nu viețui, fiind străpuns de-o furcă de clăcaș. Deși zdruncinat de soarta vajnicului salvator, Povestitorul găsi putere să-l tragă pe acesta spre șanțul de apărare apropiat, sperând a-l ajuta cumva. Cu inima zbătându-i-se a zbor de pasăre, culcă pe
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
liniștea sufletească. Era multă vreme, de când se topea de dorul lor. Gândea în sinea lui, că destinul i-a dat un semnal și îi acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima ca un foc mistuitor nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de pasiune, revărsându-se cu forța unui torent clocotitor, cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
create. Din cauza materialismului la care aderă V.D. Zamfirescu atmosfera acestui volum seamănă deseori cu cenușiul orașelor comuniste. Întrebările lui Leonid Dragomir, care încearcă să aducă discuția pe terenul unei autentice spiritualități, sunt ca niște fire de iarbă ce încearcă să străpungă betonul. Nu am apelat în mod gratuit la atributul „autentic”; de multe ori apar termenii spirit și spiritualitate în carte, însă resemnificarea lor te pune pe gânduri: „spiritul ar fi partea comunicabilă din noi, acel noi din fiecare eu”, în timp ce
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
așa ceva . Fără vină , fără greșală , doar Isus a susținut că e Viața și Adevărul , că e Ușa oilor și Învierea pe care o așteptăm . Și acest Isus , cel mai bine e descris în Evanghelia după Ioan , care după mine a străpuns orice imaginație lăsând toate scrierile din literatura universală mult, mult în urmă, pentru că numai aici Cuvântul Lui Dumnezeu este prezentat ca și Creatorul tuturor lucrurilor , aici ni se vorbește despre acest Cuvânt care era la început cu Tatăl , dar într-
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
eu multe cărți din literatura universală ; poezii , schițe , nuvele și în special romane și cărți de aventuri , până la studii filozofice, dar n-am întâlnit niciodată o carte, după mine să se apropie măcar de valoarea Evangheliei după Ioan , care parcă străpunge nu numai planeta Terra , ci se înalță până dincolo de dincolo , străpungând și cerul și universul creat tot de mâna Lui Hristos , Creatorul . Parcurgând atâtea cărți în viața mea am întâlnit și eu o mulțime de personaje și de eroi în
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
special romane și cărți de aventuri , până la studii filozofice, dar n-am întâlnit niciodată o carte, după mine să se apropie măcar de valoarea Evangheliei după Ioan , care parcă străpunge nu numai planeta Terra , ci se înalță până dincolo de dincolo , străpungând și cerul și universul creat tot de mâna Lui Hristos , Creatorul . Parcurgând atâtea cărți în viața mea am întâlnit și eu o mulțime de personaje și de eroi în diverse povestiri sau romane , însă cea mai gingașă și mai scumpă
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu va recunoaște Omul, marea, zborul, vântul Nici un alt zeu nu se naște Făr' de-ai pângări cuvântul
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
strâns de durere într-o batistă pe care și-o trecea des, peste ochi. -Bună seara!, se dezmetici el într-un târziu. nu vă mai recunosc! Am fost colegi, sau...? -Sunt mama Ilonei! ...... Ilona! Ilona! Ilona!... Râuri de foc îi străpungeau tălpile, îngenunchindu-l! Nu mai auzea nimic! La colțul ochilor, îndrăznise să coboare, o lacrimă! -Liniștește-te! Am venit eu, doar ca să-ți spun că Ilona nu a putut să vină în seara aceasta, și m-a trimis să te invit
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
Dumnezeu că lucrarea aceasta este bună Și a făcut-o suverană peste întinderi... Pământul a înnobilat-o cu naturalețe și prospețime Marea i-a oferit curățenie și adâncime. Florile primăverii au țesut pentru ea veșmânt mai frumos decât o ploaie străpunsă de curcubeu. Iar păsările i-au dat glas. Glasul cu care mi-a cântat copilăria. Mama. Înainte de ieri s-a născut și dincolo de mâine va păși printre luceferi. POEM ÎN LIMBA ROMÂNĂ La un colț de masă plânge-o lumânare
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce sufletul atunci mi l-a străpuns eu am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci printre regrete umblu trist cu traista amintirilor pe umăr și-ncerc cu disperare să rezist printre dureri care sporesc la număr. De-atunci neobosita-mi cutezanță
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
nici restricții, doar vis/ Sătui de absurde convenții/ Cuvânt nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o luptă aprigă dusă cu sine la finele căreia universul interior al autorului este luminat de razele iubirii. Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri ) Frământări și neliniști se
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
vanitoși.Clocotim pe sub pieile noastre și,ne dezbrăcăm flămânzi de instinctele noastre de dominare,doar ca cineva să ne atingă.În gara asta în care mâna Destinului îți alege soarta poți fi cel mult condamnat.O gheară adânc înfiptă,îți străpunge trăirea sufocându-te!Te gândești că vei rămâne singur și pentru o clipă ai renunța la tot doar ca să scapi de penitență.Dar tu nu știi...În gara aceasta sufletele nu rămân niciodată singure!Mâna lui Dumnezeu împarte destine greu
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
care citite mai pe urmă, în unduieli de seară nu vor vădi un nume, ci poate-o întrebare: - Cine a fost acesta, ce prea târziu se-arată care cu foc în vorbe, din viața lui desprinse, a răstignit prin stihuri străpunse de săgeată amestecări de gânduri ce-n urmă vor fi stinse? V-am ascultat dorința trimisă prin sonet însă revin la zisa-mi spunând Nu sunt poet!” *** (*)Calliope - muza poeziei epice. Euterpe - muza poeziei lirice, Erato - muza poeziei erotice, *** în
SCRISOARE CĂTRE MUZE (*) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384109_a_385438]
-
Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă întoarce dragostea Am găsit dorul la poartă Rebegit și cam flămând, Dragoste vrea să împartă Să ajungă perlă-n gând Am aflat dorul pe-afară Inima-mi străpunge iar, Ca un cântec de chitară, Când e dulce,când amar, Seara simt că vine dorul, Spune că acum e-acum Dacă nu păzesc Izvorul Totul vrea să facă scrum, Nu credeam dorul instare Peste suflet să plutească Când e
MĂ ÎNTOARCE DRAGOSTEA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383429_a_384758]
-
MÂINE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Prin noi trecutul trece gol și absurd am devenit biserici fără sfinți Nu mai avem icoane pe chipuri sufletul ne-a denunțat Oasele ne străpung pielea gândirii arsă avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau un ceas
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
nevoie, Simona dragă, uite ce nume frumos ți-a dat mama ta, ți se potrivește, e ca un cântec de dor, izvorât din înaltul cerului de primăvară , spune-mi, cum te strigă ea ?„ Am simțit că întreaga mea ființă este străpunsă de un șoc ce m-a paralizat pentru o fracțiune de secundă , ca într-o explozie de lumină dureroasă și greu mi-am revenit, când am auzit-o zicându-mi : „Mama mea este cea mai frumoasă Regină pentru mine, ea
REGINA MEA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383514_a_384843]
-
sus i-ar înălța pe purtători, spre prapastia întinsă căderii în gol, a clădirii propriilor iluzii, nu e decât doar o clipă simplă de rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea, liberul arbitru e lăsat
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi îmbia Pe fluturii veniți din zarea joasă Spre florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în jur, străpuns de adevăr, Cu pasul rătăcit, o adiere, Îi smulse florii-albastre-un fir de păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut-o să se trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt teribil văzând că intrusul era de fapt un bărbat și pe deasupra beat criță. Insul nesigur pe picioare se împedică și căzu peste ea, care încerca febrilă și înspăimântată să se elibereze
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
să fure, Și el e meșter faur, Dar razele-i nu-s pure... În adâncimi de ape găsești comori uitate. Adâncul din privire-mi în cer ai să-l găsești Și cu privirea ta să cauți hat,departe, Dar nu străpunge norii, că poate îi rânești... Referință Bibliografica: Îngerul meu / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
INGERUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382847_a_384176]
-
aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Acasa > Impact > Istorisire > FIORUL IUBIRII Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fiorul iubirii Autor Urfet Șachir Se aude liniștea. Se simte iubirea. Fiorul ei străpunge ca un foc inima. Trup și suflet se strâng într-o pară, Pe boltă luna e plină iară. Magnoliile înfloresc când sunt cu tine, Emoțiile stăpânesc sufletu-mi și pe mine. Cum par să-și vorbească-ntre ele de iubire
FIORUL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383109_a_384438]