1,494 matches
-
nu le semănăm la gene?! pantalonul tău cu dungă nu mai este o virtute dacă iei drept servitute doar ce-ți zornăie în pungă; uită-te cum crapă coaja pomului ce nu dă roade iar invidia te roade până când adoarme straja și-ai să vezi cum bate vântul prin livada ta pustie dacă e să nu mai fie sprijinit deloc avântul zestrea ta, averea vie grijă cui o lași în urmă că noi nu suntem o turmă ci doar lucrători în
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348396_a_349725]
-
și-l încolăcește Peste umăr, peste sân; Aș râde, dar mă abțin; Oare vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil! ... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai! pe loc, ești arestată:” Vai, nu poate să mă bată, Și-mi devine bosumflată: S-o mănânci, fragă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
s-a rupt! Împărăția noastră este cât cuprinde pământul! Crezi că n-avem și altceva de făcut decât să-ți păzim ție comorile și domeniile? Pătru Valdescu, principele acestor ținuturi, este stă-străbunicul tău. În turnul cel mare a făcut de strajă o drăcoaică focoasă! Dacă ești cu adevărat bărbat, urcă! N-ai ce pierde! Și demonul dispăru fără să-și ia rămas bun. - Ce drac ciudat să dispară fără un adio! - își zise tânărul. Își luă căluțul de căpăstru și se
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
într-un coridor întunecat și se trezi pe niște scări întortocheate. „Probabil acestea duc spre turnul cel mare de care a pomenit Sarsailă!” Dintr-o dată îi dispăruse orice teamă și ceva parcă îl îndemna să urce acolo unde făcuse de strajă acea faimoasă drăcoaică. „O mai fi acolo? Oare ce ispite mi se pregătesc? S-o înfrunt sau să fug?” Dar picioarele continuau să urce încet, pe întuneric, și doar din loc în loc lumina pătrundea firav prin câte o nișă sau
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
cu lemne din bună vreme , și noaptea aveam din belșug să punem pe foc . Ardea flacăra , jucând pe aripile vântului ce adia ușor în nopțile senine , de se vedea până departe în întunericul nopții . Câinii ne erau pe aproape , de strajă , lupi să nu vină , iar flăcările focului , jucau ca pe niște valuri ascunse de ochii noștri , tăind întunericul și împrăștiind lumina pe măgura clipei , uneori țesută cu scântei , ce e înălțau spre cer . Apoi , după o vreme ne culcam și
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
partenera să răzbată singură prin văile morții, fără s-o sprijine, fără să-i acorde măsura protecției sale, de stâlp și reazem și de temei, așa cum a făcut-o toată viața: “Cum umbli tu prin văile acele, / lipsită fiind de straja mâinii mele?” Și asta pentru că o știa temătoare și vulnerabilă... Aici e durerea cea mare, că nu a putut s-o apere, s-o scape, s-o ascundă la piept, să-i fie scut împotriva morții haine. Nu e ușor
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
cum e la păzit, Să îngrijească-ograda-n care Aveau cu toții bunăstare. La fel mâncau cei doi dulăi, Stăpânul se-ngrijea de ei, Dar câinelui cel vânător Nu-i convenea regimul lor. El spuse câinelui de pază: „- Tu toată ziua stai de strajă, Iar eu alerg ca un nebun, S-aduc vânatul la stăpân!“. Dulăul curții l-a-nfruntat: „- Să știi, eu nu sunt vinovat Că nu sunt și eu vânător, Stăpânul m-a vrut păzitor! Mâncarea o primim la fel, Pentru c-avem același
CÂINII RIVALI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375926_a_377255]
-
arată veninul Iar altul bea lacrimi în doze mărunte O Doamne te simt în adânc ca pe-o vrajă Răstorni în pocal plin de vlagă iubirea Îmi plimbi peste valuri de suflet menirea Fii viu ca să curgem spre punctul de strajă Părinte la Domnul cuvinte-s puține În poala credinței să spui cât te doare Cât plânset e-n lume și câtă rumoare Doar gândul spre ceruri în viață ne ține Părinte cu daruri răstorni peste suflet Frântură de stele din
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
cum e la păzit, Să îngrijească-ograda-n care Aveau cu toții bunăstare. La fel mâncau cei doi dulăi, Stăpânul se-ngrijea de ei, Dar câinelui cel vânător Nu-i convenea regimul lor. El spuse câinelui de pază: „- Tu toată ziua stai de strajă, Iar eu alerg ca un nebun, S-aduc vânatul la stăpân!“. Dulăul curții l-a-nfruntat: „- Să știi, eu nu sunt vinovat Că nu sunt și eu vânător, Stăpânul m-a vrut păzitor! Mâncarea o primim la fel, ... Citește mai mult Un
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
instruitSă știe cum e la păzit,Să îngrijească-ograda-n careAveau cu toții bunăstare. La fel mâncau cei doi dulăi,Stăpânul se-ngrijea de ei,Dar câinelui cel vânătorNu-i convenea regimul lor. El spuse câinelui de pază:„- Tu toată ziua stai de strajă,Iar eu alerg ca un nebun,S-aduc vânatul la stăpân!“.Dulăul curții l-a-nfruntat:„- Să știi, eu nu sunt vinovatCă nu sunt și eu vânător,Stăpânul m-a vrut păzitor! Mâncarea o primim la fel,... XXXIII. DRAGOSTEA PĂRINTEASCĂ, de Marioara
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
dezbrac de scoarțe, una câte una Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna! În genunchiul rugii am să fac popas, Sufletul smerit parcă a prins și glas Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău Pune strajă minții un înger de-al Tău! Și alungă noaptea care mă tot strânge, Ochiul fă-l să vadă inima cum plânge, Odă bucurie vreau mereu să-Ți cânt, Slavă pentru toate, jertfa din Cuvânt! 20 iulie 2015 foto sursa internet
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372609_a_373938]
-
Strofe > Delicatete > PĂRERE...(?) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului PĂRERE...(?) și voiam să fiu dincolo de mine, dincolo de voi dincolo de ploi, dincolo de frunze dincolo de miez, dincolo de coajă voiam să fiu eu de strajă doar ție în noaptea senină să te-alint cu drag mă caut, te caut unde ne e pragul să te-mbrățișez și să te sărut pe fruntea înaltă ce mult a trecut... ne-am înstrăinat făr’de-a noastră vrere
PĂRERE...(?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372768_a_374097]
-
ai strânge-n ține l-ai împărți la doi Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi Sub care ne-am iubi continuu, fără vină. Ferestre către suflet, ar poposi de straja Luceferi prinși în ceruri ca niște epoleți. Citește mai mult Știu, mi-ai vorbit de ziua cu două dimineți,O zi în care cerul, uimit de-atâta soareS-ar face așternut să poți să mă răsfețiSub verdele stârnit în cântecul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
tristă. Când m-am trezit nu l-am văzut, In prima clipă n-am crezut Că teiul meu nu mai există, A dispărut. Cincizeci de ani aici mereu, Cincizeci de ani. De necrezut, Atâta timp l-am tot văzut, De strajă stând la geamul meu Și a căzut. O, Doamne, ce năduf amar. Și-n anii buni, și-n anii grei, Mi-a fost amic bătrânul tei Și mă-ntreb acuma chiar: Dece mi-l iei? Juma’ de veac, azi pot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
veste tristă.Când m-am trezit nu l-am văzut,In prima clipă n-am crezutCă teiul meu nu mai există,A dispărut.Cincizeci de ani aici mereu,Cincizeci de ani. De necrezut,Atâta timp l-am tot văzut,De strajă stând la geamul meuși a căzut.O, Doamne, ce năduf amar.Și-n anii buni, și-n anii grei,Mi-a fost amic bătrânul teiși mă-ntreb acuma chiar:Dece mi-l iei?Juma’ de veac, azi pot să zic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
să pot s-o înțeleg Uscat de vânt, și biciuit de ploaie Voi aștepta, pe piscul meu, etern De sacrificiul meu nu te înmoaie Vei dăinui de-a pururea-n infern Să mă întorc acum, nu se mai poate Stau strajă doar cutiei nostalgiei Îndată peste pisc se lasă noapte Și-am să visez, la vremea pribegiei. 14 decembrie 2014, Focșani Referință Bibliografică: VREMEA PRIBEGIEI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016. Drepturi
VREMEA PRIBEGIEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375799_a_377128]
-
lu’ Crăciun din Sărcia, a fost învățătoare la Voivodinț, iar tatăl, Coriolan Marina a lu’ Păunsoare, originar din „Satul Voievodului“ a fost agronom. Așadar, eu sunt get-beget voivodincean. Doar m-am născut la Maternitatea din Vârșeț. Am trăit și la Straja, unde mama era învățătoare și directoare la Școala Generală, apoi la Vârșeț, unde am frecventat cursurile în limba română la Școala Generală ,,Olga Petrov-Radičić“ și Liceul ,,Borislav Petrov-Braca“, respectiv am continuat studiile la Novi Sad. Sunt absolvent al Facultății de
INIMA CARE BATE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369159_a_370488]
-
nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. Când a bătut amurgul peste vrajă, / Întâmplător prin armonii de ploi
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. Când a bătut amurgul peste vrajă, / Întâmplător prin armonii de ploi, /Toți îngerii din noi erau de strajă / Și ne-au ținut de mână pe-amândoi. / Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine, / Din când în când, să vreau să povestesc / Despre femeia rătăcită-n rime / Cu pași de zori și pulsul nebunesc.” Precum
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Va domina un fur care-și ascunde fața Ce nu îi va păsa dacă pământul plânge. În ceasul de pe urmă să ne trezim din vrajă Unindu-ne iubirea și devenind o torță, Noi suntem una cu El, ce stă de strajă, Căci ne-a creat să fim pe lume ca o forță. Deci să ne-ndepărtăm de neguri și abis Ca Terra să n-ajungă o nesfârșită cruce, Lumină să purtăm pe aripi ca de ibis, Realizând că soarta-i la
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră strajă. Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi, În cor afon se vor recunoscute, Prin fel de fel intrigi și de certuri. Te uiți la ele, mare li-e prostia De cred că pot opri în loc Lumina, Maimuța
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate, încrezute și limbute, Se tăvălesc și își arogă drepturi,În cor afon se vor recunoscute,Prin fel de fel intrigi și de certuri.Te uiți la ele, mare li-e prostiaDe cred că pot opri în loc Lumina,Maimuța mea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
în care războaiele de eliberare ale naționalităților de sub Imperiile rus și austriac erau conduse de Polonia și Italia... Românii au optat pentru o retorică a păcii și stabilității, tragicul izvorînd din denunțarea ororilor războiului și nu din sărbătorirea sa. Țăranul, strajă și victimă a armatelor care distrugeau satele, a impus o relație "trupească" cu pămîntul. Începînd de atunci, satul reprezintă o comunitate solidară, ca o armată organizată împotriva vîrtejului de influențe, de dominații, de decizii exterioare. Ideea romanității asociate celei a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
numirea unui domn Candiano ca adjutant domnesc, medaliarea unui domn Orășanu, numirea unui Leca la Ministerul de Război, om vinovat o dată c-a trădat pe suveranul său fiind soldat, vinovat de-a doua oară că l-a trădat fiind de strajă, acela nu poate decât să fi pierdut orice speranță în viitorul acelui popor și să fi visând cel mult la mănținerea expresiei geografice pe harta Europei, nu însă la existența unității etnologice care-o locuiește. Noi nu tăgăduim Domnului dreptul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sartre, moblizat, la doi pași de prima linie a frontului, pare pervers (spiritual) notîndu-și excelenta dispoziție: "Mă simt parfumat pe dinăuntru". Ion Negoițescu nu-și ascundea înclinația pederastă. Dar nici nu și-o divulga oricui. O va face tîrziu, în Straja dragonilor, cu franchețea probului intelectual. Aceeași franchețe bine cunoscută comilitonilor sibieni, niciodată puși însă de Negoițescu în poziții jenante. Dramei asumate nu-i este egală, poate, decît cea a mamei sale, marcată profund la aflarea, tîrzie, a naturii fiului ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]