2,032 matches
-
că nu poți face față în situații de stres.”, spune Leah McAdaragh, Național Sales Manager la o companie britanică. 4.Machiajul pentru birou poate fi o capcană. Nu e bine nici să nu te machiezi, nici să te machiezi prea strident. “Stai departe de culorile strălucitoare sau nebunești și optează pentru culori neutre. Evita genele false, machiajul lucitor sau smokey eyes, optează pentru nuanțe simple, monocromatice, astfel încât să arăți bine, fără să exagerezi. Singură excepție permisă este rujul roșu, toată lumea fiind
Top 5 obiceiuri care îți pot ruina cariera by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64290_a_65615]
-
taxat de câte ori l-a prins descoperit. Ce remarcă Monica Spiridon e că între tipul de gazetărie practicat de cei doi distanța nu e în definitiv atât de mare. Diferența o face, în termenii formaliștilor ruși, gradul de „naturalizare". Ceea ce sună strident la Rosetti beneficiază la Eminescu de profunzime, de un eficient „camuflaj realist". (p. 77) Sigur că e vorba și de o schimbare mai largă de ton, sesizabilă în tot peisajul presei din epocă. Dispare tacit un anume model de publicistică
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie pe sfert: „Un înger va veni cîndva / să-și ia o halcă din inima mea, / să-și ia o parte din sufletul
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
lipsit de prejudecăți”, cum bine îl descrie Sanda Cordoș, Alex Goldiș coboară în tranșeele perioadei 1948-1971 și îi descoperă culorile și efervescența. Tema sa - ieșirea din folclorul înfierbântat, deconstruirea unui fals model, dar și revelarea surprinzătoarelor adevăruri ivite din chiar stridenta lui falsitate: „Într-un fel, greșesc cei care afirmă că e o perioadă lipsită de teoretizări și de dezbateri aprinse. Dimpotrivă. Dacă nu poate fi vorba de critică sau de analiză literară, în schimb, discursul noului regim literar ia aspectul
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
două roșii. Întrebată de reporter de ce cumpără atât de puțin, tânăra doamnă năpăstuită explicitează fără nicio ezitare: este bugetară, are salariul redus și de aceea cumpără doar două roșii. Știrea, chiar și în faza asta, era cusută cu ață albă, stridentă și neconvigătoare, ne lăsa o impresie deplorabilă. Dar o echipă de jurnaliști de la altă televiziune a investigat cazul și a demonstrat că falsul, înscenarea erau mult mai mari decât ne-am fi închipuit: bugetara năpăstuită din știrea Antenei 1 era
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4814_a_6139]
-
portugheză reprezintă o variantă a fascinației lor pentru lumea latină și, de ce nu, o manieră de a depăși geografia, care situează țara ca o insulă latină într-o lume predominant slavă, în ceea ce privește Portugalia, diferențele față de România nu sunt atât de stridente. Nu este Portugalia, o țară de mici dimensiuni, sub multe aspecte o Românie scăldată de soare și mare? Din punct de vedere cultural și înnebunite de pasiune, nu s-au abandonat ambele țări, la un moment dat, în brațele Franței
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
mai degrabă din pricina ezitării prozatorului, care nu se poate hotărî asupra tipului de roman vizat. Căci, deși pare că ar vrea să adâncească traumele personajului, scriitorul nu face decât să le aglutineze fără sens și să le caricaturizeze atât de strident, încât proza începe să respire la tot pasul un aer de burlesc involuntar. Nimic nu poate fi, practic, bănuit de autenticitate sau de originalitate în cartea lui Ciprian Măceșaru. În primul rând, pentru că prozatorul n-are deloc răbdarea construcției. Fiecare
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
urca și locuțiunii a da jos - se extind contagios. Sper să nu avem, totuși, de ales doar între formele parțial asimilate, inevitabil hibride prin păstrarea grafiei originalului (a uploada, a downloada) și cele perfect integrate lexical (prin traducere), dar cam stridente prin concretețea metaforei sau prin apartenența la registrul colocvial. După mode și excese de tot felul, e posibil ca vorbitorii să revină, cu înțelepciune, la neutrele a încărca și a descărca.
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat de o lectură reducționistă. Moralmente, Boia are dreptate. Doar că descrierea rămâne, oricum am lua-o, stridentă: „Ce o fi fost în mintea lui? Nu e ușor de spus, probabil fiindcă în mintea lui nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând prin intelectual un om al cărui material de lucru îl constituie
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
din boema artistică a Chișinăului din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar în camera în care, pe năsălie, cadavrul aștepta zorii spre a
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
încarcă, de o aproape insuportabilă manieră, cu un mesaj extrem de personalizat, țintind violent Cititorul, în chiar moalele privirii sale, căci versul încetează a fi destăinuire și devine mărturie. În Refluxul sensurilor, poemele „în scapăt” ale Anei Blandiana fac o descoperire stridentă și înfricoșătoare: „Secolul nostru este secolul trecut, / Noi suntem propria noastră istorie, / Ce stranie senzație a destinului încheiat / Pe când continuăm să fim!”, dar care își pierde acutele și foșnește mătăsos tocmai fiindcă omenescul cu fețele sale destinale uimește încă, poeta
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
După ce Valentin Stan l-a criticat pe Dan Voiculescu în emisiunea „Conexiuni", de vineri seara, Voiculescu iese la atac, cu o postare pe blog, afirmând că Stan a organizat un spectacol strident, acuzându-l că trece printr-o criză de identitate. “Tensionat de realizările colegilor săi, un realizator de la Antena 3, un domn care traversează, se pare, o criză de identitate, a căutat cu disperare un subiect care să îi asigure o
Dan Voiculescu, despre Valentin Stan: Traversează o criză de identitate () [Corola-journal/Journalistic/46557_a_47882]
-
realizator de la Antena 3, un domn care traversează, se pare, o criză de identitate, a căutat cu disperare un subiect care să îi asigure o performanță relevantă. Fără să mai stea pe gânduri, domnul în cauză a organizat un spectacol strident, într-o seară de vineri, către miezul nopții, moment în care, susțin specialiștii, persoanele părăsite (de încredere și inspirație) sunt capabile de orice exces în speranța unui dram de atenție. Astfel, în singurătatea-i nocturnă, realizatorul a încercat să-și
Dan Voiculescu, despre Valentin Stan: Traversează o criză de identitate () [Corola-journal/Journalistic/46557_a_47882]
-
măcar un sector din București să voteze o femeie. Nu sunt prea multe candidaturi feminine în politica de la noi: S. Barbu s-a bătut pentru cauza femeilor în politică în mod decent și cu eleganță. E alternativa la un mod strident și nevolnic de a face politică. Eu cred că Sulfina Barbu merită răsplătită pentru efortul său! Așa cum Piedone l-a făcut uitat pe Inimăroiu, tot așa candidata PDL poate să-l facă uitat pe primarul care a inventat și menținut
Sulfina Barbu îl poate face uitat pe Piedone, spune Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/45412_a_46737]
-
mai scrie despre Caragiale după ce o întreagă tradiț ie critică l-a privit din mai toate unghiurile posibile, de la cel autonom lingvistic până la cel politic. Mai mult: majoritatea interpretă rilor i se păreau supralicitări, astfel încât, considera criticul, „toată această tencuială stridentă trebuie înlăturată, dacă vrem să regăsim schelăria originară”. Nu mai surprinde, de aceea, deloc faptul că prima monografie consistentă apărută de atunci își ia toate precauțiile necesare pentru a nu mai compune un discurs autoritar și/ sau științificizat. I.L. Caragiale
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
Lumea ca tehnică și abisalitate, Realul himeric. Text și context, Logica, acest paradis, O întoarcere în labirint, Euforia fatalității, Sub masca autenticității ș.a.m.d), însă unitare ca viziune. Le unește, în primul rând, maniera interpretativă. Dacă nu prin originalitatea stridentă a ideii sau printr-o expresivitate ieșită din comun, Mircea A. Diaconu s-a impus în ultimii ani printr-un stil problematizant egalat de puțini comentatori de azi. Un spirit timid, retractil, însă mereu avid de ipoteze mai degrabă decât
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
lat, mărginit de case ceva mai înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un tramvai trece scârțâind pe șine. De-am ajunge mai repede! Sclipirea acestei lumini nemiloase, zgomotul ăsta strident care pare însuși țipătul căldurii triumfătoare, totul îmi este ostil și tânjesc după umbrarele romantice care mă așteaptă. Automobilul se oprește brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
pânză primitivă din secolul XIII. A doua zi, pe înoptat, pe platforma unui tren plin de chiciură, sosit de la Câineni, se putea vedea leșul enorm al unui mistreț. Vânătorii s-au repezit să-l vadă. - Al nostru fuse, Marine?... - țipa strident un oltean, cum țipă oltenii, parcă „din cap”... Nu, nu fuse al lor, - și parcă mă bucurasem. Era tot un mistreț, după mărime... Un mistreț solitar trebuie să moară singur, nevăzut de nimeni. Este legea străveche a speciei lui să
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
intrării/ieșirii din Pakistan este valabilă, actualizată și conformă cu cerințele legale impuse de autoritățile locale; -persoanele de sex feminin să evite efectuarea unor vizite în Pakistan neînsoțite; de asemenea, să nu poarte îmbrăcăminte de talie scurtă sau de culori stridente.
România și Pakistan, acord de cooperare în domeniul apărării by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56811_a_58136]
-
răspunse nevermore”. Peste regretabilul malentendu survenit în relația poet-critici se revarsă, ca într-un D’ale carnavalului al vieții literare, și rizibile comentarii extatic-bombastice, referitoare la poezia lui Mircea Dinescu: „Când organicul se lichefiază sau se preschimbă într-un sunet strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
cea bună. Autorii cărții de față, colegi cu Dawkins la Oxford, se numără printre acei dezamăgiți atinși de iritare principială: conștienți că Dawkins încalcă principiile biologiei, ei se străduiesc să-și salveze disciplina de neîncrederea reactivă pe care fervoarea lui stridentă a însămînțat-o în publicul amator de cărți de popularizare. E ca și cum, amenințată dinlăuntru de un spirit care o subminează prin exces de devoțiune doctrinară, biologia își inventează avocați pe care îi scoate în luptă din nevoia de a-i apăra
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
estetic. Însă repetițiile inutile ale pronumelui personal - inclus sau subînțeles, în limba română -, calcurile după sintaxa engleză, falsele sinonime, la care se adaugă o redactare neglijentă și supărător de multele greșeli de tipar fac din text o lectură destul de neplăcută, strident neliterară. În al doilea rând, notele de la finalul textului, deși sunt în mare parte utile, sunt o harababură de nedescris. Rațiunile pentru care unele nume sunt declinate în note de subsol, cu asteriscuri, iar altele în note de final, numerotate
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
și de scandal”, după cum afirma Marcel Iancu într-un interviu, aveau totuși o vizibilitate cu mult mai mare. Mă refer aici nu doar la dadaiști precum Tzara, Picabia, Hugo Ball, dar și la suprarealiștii lui Breton, care prin spectacolele lor stridente încercau să-și câștige supremația. Lecția disputelor în jurul nihilismului dadaist și ulterior a „spectacolelor” suprarealiste a lăsat nu numai urme, dar mai ales o serie de lucruri de demonstrat. Și unde se puteau împlini toate acestea mai bine decât acasă
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
Președintele Traian Băsescu a avut o reacție neașteptată, în ”18.30”-ul de joi, când a atacat mult prea strident un jurnalist de la Antena 3. Înainte ca acesta să-i pună întrebarea, președintele a activat tehnica de manipulare cunoscută ca ”atac la persoană”. În loc să răspundă argumentelor jurnalistului, a atacat proprietarul postului tv. Tehnica este folosită de politicieni atunci când le lipsesc
Două motive pentru care și-a pierdut cumpătul Băsescu, la întrebarea despre Gazprom () [Corola-journal/Journalistic/32985_a_34310]