3,009 matches
-
strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice împrumută sonuri dintre cele mai solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină/ O mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-aud/ Crud mă spulberi doamne crud// Doi corbi din aproape mă sfâșie tare/ Și eu nu mai sunt/ Am rămas o durere/ Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rămas o durere/ Pe care plângându-mi/ Un altul s-o simtă/ Ca din coasta durerii o altă durere/ Mai nouă mai nouă/ Să nască/ Și vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie leneș/ Prin carne și oase// A treia strigare/ Soarele doamne noaptea nu e / Cine oare să se suie/ Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acord reprezentările, atitudinile și conduitele audienților cu reprezentările propagandiștilor 70. În deceniul patru al secolului trecut, În SUA a fost creat un institut pentru analiza propagandei care a sistematizat cele mai semnificative trăsături ale acestui stil de discurs, Între care strigarea numelor, evidențierea generalităților - noi nu ne pierdem În lucruri minore - chemarea tuturor maselor, „apelul bandelor transportate de căruțe” etc. Stilul persuasiv - propagandistic se adresează iraționalului din noi și credinței În uniformitatea reacțiilor umane. Și are și succes deosebit, dacă avem
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a fost Constituția cărvunarilor, din anul 1822, calificată de savantul A. D. Xenopol drept "cea dintâi manifestare politică a cugetării liberale" și, totodată, "cea dintâi întrupare a unei gândiri constituționale în țările române"4. Documentul, sincron cu pamfletul unuia dintre autori, Strigarea norodului Moldovei cătră boierii pribegiți și cătră Mitropolitul 5, propunea introducerea în Moldova a unui regim constituțional bazat pe principiul separării puterilor, pe reformarea și modernizarea administrației, în măsură să asigure guvernarea națiunii prin ea însăși, proclamând egalitatea în drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unitate de învățământ dinspre Ulița Măjilor. Cum domnitorul întărise proiectul construcției, pe acel loc, cu câteva zile mai înainte, Epitropia Învățăturilor Publice stabilise și un calendar foarte strâns al licitației, menit să grăbească "înființarea unui clas industrios dintre pământeni": prima strigare urma a se face la 28 martie, a doua, în ziua de 1 aprilie, iar anunțarea câștigătorului, sau "hareciluirea", pe data de 6 a aceleiași luni23. Măsura, devenită imperativă, se impunea cu atât mai mult cu cât lipsa unui stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
întunecată ocrotită n-am mai fost de atunci măcar de cuvântul tău geamăt măcar de lacrimi sau de lumina ce le-a urmat și rupt de carnea veche ce miros acriu de placentă poartă prin cete îngerul prea ostenit de strigarea numelui meu Pe strada Eliade-ntre vii miros incestuos, înnecăcios de cărbune pe urmele limacșilor la intrarea-n depozit, cu tatăl de mână pe Eliade-ntre vii, spre un altar de-ntuneric un buncăr decapitat ștrandul Obor fără apă fete și soldați
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
forțat să intre în ceață Ca și cum aș fi smulsă din mormînt Păsări Ele trăiau liber - trei găini și un cocoș - fără frică pentru că nu știau că răul există Tratate cu bunătatea albului ce se dăruie deopotrivă mugurilor și noroaielor la strigare răspundeau în limba lor care nu consona niciodată cu pustiul Alergau spre întîmpinare infirmînd - erau singurele - aruncarea în viață în stilul cu care unda lovește țărmul băteau în ușă să anunțe șansa promisă de steagul înfrîntului Cînd ciuguleau din palmă
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
sau vânzător la scadență NU dar prima se plătește în orice situație Scadența ("tip RM") perioada de lichidare a lunii fixate sau decalată cu o lună în caz de report la 3 luni (fixată); 3 variante tip "RM" în ziua strigării primelor (ziua precedentă lichidării generale) la 6 luni (fixată); 6 variante tip RM variabilă în cadrul unei durate de viață de 9 luni, cu 4 luni scadente Prețul prestabilit prestabilit; în trei variante crescătoare pentru fiecare scadență prestabilit (borne); identic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
dublate, semnificativ, de cele auditive; instigată de boierii ostili lui Iliaș (vornicul Vasile Lupu, spătarul Grigore Ureche etc.), gloata vrea sânge și sânge va avea72: "Și acolo au strigatu pre Batiștè, să le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vodă, vădzându strigarea pre sine". Domnitorul, pusilanim ca orice cap încoronat din istorie, nu intervine în nici un moment în favoarea protejatului său, mulțumindu-se să-și apere pielea: "Ce, nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa și numai ce i-au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
același lucru: "Vin alb de Alzacia și vin de Gasconia, Vin de Rin și de La Rochelle să spele friptura cu el"161". Langland nu este singurul care menționează mâncarea gata pregătită pentru consum în Anglia medievală. Potrivit Marthei Carlin, majoritatea strigărilor de pe străzile englezești sau franțuzești îndemnau oamenii la feluri gătite: legume, pâine caldă, plăcinte calde, coaste, carne friptă, prăjituri etc., adică mâncare "cumpărată pentru consum imediat, la fel ca ham-burgerul sau cartofii de la McDonald's162". Potențialii cumpărători nu erau numai
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dificilă era hotărârea celor două neamuri pentru Încuscrire, celelalte momente urmând de la sine. Pețitul propriu-zis, care putea fi de durată, preceda Întotdeauna nunta. După ce părțile cădeau de acord asupra căsătoriei tinerilor, În trei duminici la rând, În biserică avea loc strigarea (anunțarea datei când va avea loc căsătoria). Dacă astăzi accentul cade pe cununia civilă, ea trebuind să preceadă cununia religioasă, mai demult situația era invers. Odată fixată data nunții, care nu putea să aibă loc decât duminica, joia dinaintea nunții
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dintr-o propoziție interogativă; până la sfârșitul clasei I elevii vor întâlni în texte majoritatea situațiilor, adică : pentru despărțirea cuvintelor din cadrul unei propoziții, redate prin părți de propoziție de același fel (Alunelul, alunelul, hai la joc!); -după cuvinte care arată o strigare (,,Mamă, eu sunt de vină!); -pentru a separa cuvintele sau grupurile de cuvinte cu caracter de explicație suplimentară (,,Ce cauți tu, un fruct atât de mic, în acest copac mare?’’); -pentru a marca intervenția autorului în vorbirea directă a unui
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
ieșite din comun ale locuitorilor, dar ele nu pot lipsi în context general, așa cum nu pot fi uitate tradițiile și obiceiurile locale cu strălucirea excepțională a PLUGULUI MARE de Anul Nou și Jocurilor dramatice cu mă ști. Am mai apucat strigarea peste sat... Documentul xerografiat mai jos dă informații extrem de prețioase despre situația comunei și a satului, fără a putea preciza compoziția socială sau aspecte de natură culturală. Observăm că la 1900 moșia satului deja era despărțită de Mărtinești, despre care
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ori gesturi ieșite din comun ale locuitorilor, dar ele nu pot lipsi în context general, așa cum nu pot fi uitate tradițiile și obiceiurile locale cu strălucirea excepțională a PLUGULUI MARE de Anul Nou și Jocurilor cu măști. Am mai apucat strigarea peste sată Școala locului ar fi din 1906, prima învăț ătoare, Lucica Popescu, dar învățătorul din comună completa Chestionarul lui Hașdeu ! (în 1878 răspunzând la majoritatea întrebărilor). Dintr-o panoplie a valorilor satului nu pot lipsi cei din familiile, în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
să se miște și ce să săvârșească. În zorii zilei, la 10 ianuarie, întăile elemente ușoare și mișcătoare ca și negura au luat contact cu fruntea oștirii lui Soliman-Beg. Era ceea ce s-ar chema astăzi o diversiune: adică buciume, tobe, strigări de război și săgeți, în lunca de dincolo de mlaștină, în laturea drumului pe care se afla intrată oastea. Acest atac de spaimă, călăuzit de oameni dibaci și cunoscători ai locului, a făptuit tocmai ceea ce trebuia să se întâmple. La strigătele
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
venite să instaureze "ordinea" în țară. Iată cum arătau versurile stihuitorului Zilot: Întâia primejdie și scăpare Boala, holera, un groaznic înger Cu sabia goală și cu chip sânger Junghia d-a rândul și mic și mare N-auzeai alta decât strigare, Țipăt și ramăt din guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten, nici rudă bună Avea mijloace d-ajutor mână, Și-așa săraca de omenire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele." 9. Cele înțelepte le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
tine De-i fi căzut. - Ce plan adînc-șiret! Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de munte negru scris cu raze triumfale, Pe când el cu întuneric peste văi stă temerar. Ochii-Olimpicului negri ațintesc carul. Cu frica, Spre-a opri acea privire Dacul manta și-o ridică. Caii speriați nechiază, tremurând ei se înnalță; C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude glasul părintelui lor rănit Și-o întorc la fugă; - caii, carul rupt în nori răstoarnă. Din titanicele arcuri ploaie de săgeți se toarnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144} Prin a valurilor vaet, prin a norilor strigare, Deschidea portale-albastre mândra și bătrâna mare. Desfăcu apele-n două Dumnezeilor călări Și la țărm cu stînce rupte de a undelor bătae S-adun toți. Aurul din plete lucea-n luna cea bălae, Coifuri străluceau albastre ca lumina sfintei mări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna - o galbenă pată. {EminescuOpIV 330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de ninsoare, Schelete-uriașe purtând cremenite Coroane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de ninsoare, Schelete-uriașe purtând cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare cu strigare-ți Pe orice negustor de vorbe late. Dar e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]