4,034 matches
-
o mână să se apere de alte lovituri, dar nu i-a fost de nici un folos. Neng i-a sărit deasupra și l-a lovit Întruna În același loc, ba uneori sărea În sus și-l călca În picioare, parcă strivea un chiștoc de pe jos. Urletele lui au pătruns dincolo de zumzăiala din urechile lui Adam și i-au făcut bine. Parcă tur nase cineva apă rece peste el și s-a simțit În stare să se ridice Înce tișor. Ceilalți și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu o garnitură de orez. Băiatul tatii, nu ți-e foame? Adam n-a răspuns. Nici măcar n-a catadicsit să dea din cap. Făcea cu lingura grămăjoare de orez și le amesteca În sos, apoi le reconstruia și iar le strivea. Farfuria era decorată de jur Împrejur cu flori roșii cam șterse, ale căror codițe dispăruseră În băltoaca aceea maronie. — Adam, te rog să nu te joci cu mâncarea! Mulți oameni de pe insula asta de-abia Își duc zilele, cu o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îți Închipui că ajunge În cele din urmă? Chiar aici! A bătut cu degetele În masă. Am de-a face cu-atâta căcat, Încât nici nu poate să-ți treacă prin cap. Ce te face să crezi c-o să-mi strivesc eu coaiele ca să dau de urma unuia care-i probabil pe drumul de Întoarcere la o căsuță primitoare din Haga, unde arde un butuc În șemineu și-l așteaptă papuci Îmblăniți și o drăguță de nevastă cu curu’ mare? — Pentru că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și le alipea ziceai că sunt retezate cu Îndemânare dintr-o lovitură. Mai erau și lobii urechilor lui (sau măcar al uneia), de forma unei flori cărnoase pe care ai fi strâns-o ușor Între degete, fără să i-o strivești. În cele din urmă mai era și mirosul ăla de săpun amestecat cu ceva Încă și mai pătrunzător, terebentină ori gaz, nu era prea sigur de acest ultim amănunt. Chiar dacă vremea aproape Îi ștersese din memorie chipul lui Johan, putea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bunii lor prieteni la cataramă să continue să fie prezenți În această regiune a lumii. Numai că eu Îți spun, lor le-a venit sorocul, gata cu ei, s-a terminat o dată pentru totdeauna! O să-i invadăm și o să le strivim pe toate marionetele astea malaeze. Arată ca noi și vorbesc ca noi, Însă habar n-au că sunt manipulați. De-aia Îi și batem În cadrul Cupei Thomas: ei nu sunt stăpâni pe destinul lor. Noi, da! Din a tăcut un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o imagina strecurându-i-se prin nas și prin gură până În plămâni. Mulțimea s-a pornit să se agite cuprinsă de un val de Înfiorare pe care l-a simțit ca pe un cutremur care Înaintează, talpa cuiva i-a strivit dege tele unui picior În același timp cu un cot care l-a izbit În coaste, Însă n-a căzut, era Înconjurat de alte trupuri și strivit din toate părțile. ...trebuie să ne ridicăm, să ne ridicăm și să luptăm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
l-a simțit ca pe un cutremur care Înaintează, talpa cuiva i-a strivit dege tele unui picior În același timp cu un cot care l-a izbit În coaste, Însă n-a căzut, era Înconjurat de alte trupuri și strivit din toate părțile. ...trebuie să ne ridicăm, să ne ridicăm și să luptăm, să luptăm, să trăim ca oameni liberi, așa cum a lăsat Dumnezeu... Din mulțime s-a Înălțat un răcnet, un muget nedeslușit țâșnit dintr-o mie de guri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În orice moment, că am să fiu din nou unul dintre copiii din insule. Dar, de fapt, fără Îndoială... A schițat un zâmbet fin și trecător ca un fluture, atât de delicat, Încât ea și-a zis că l-ar strivi dacă-l atinge. A Întins o mână și i-a mângâiat cu dosul degetelor pielea fină a obrazului. Ar fi dorit să nu-i fie degetele atât de osoase, cu Încheieturi reliefate, ci curbate grațios ca ale copiilor dansatori din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stare să dăm piept cu viața și să Învingem. Numai că, odată ajunsă la Mick, află de Încurcătură și tot ce dorise să-i spună pierise de parcă nici n-ar fi fost. — Nu-i vina mea, a spus Mick. A strivit țigara fumată doar pe jumătate și a căutat alta În buzunarul de la piept al cămășii. Ai zis c-o să-l rogi pe Din să se ocupe de Adam. — Doar știi că n-am apucat! M-am gândit la asta și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lume atât de hâdă, de la un capăt la altul, continuă Carmina fără să-i pese de intervenția lui Alexe. Eu cred că sunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că știe ce înseamnă să fii femeie decât vag, îndepărtat de parcă ar fi venit dintr-o altă viață trăită de ea, altfel... Atunci pentru prima dată, apropriindu-se într-o dimineață de tribunal, avu impresia că umbra impunătoare a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți pe geam spre hotelul care se vede și mai ales balconul unde ăștia au pus flori, ce chestie, și nu mai strică vinul... Miau ne dă cu forța să bem și ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos, cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai dragi. Auzind-o vorbind așa, am zâmbit, apoi am izbucnit În plâns. Ei, lasă, că și ție Îți plac crizantemele galbene, a zi ea, bucurându-se de căldura trupului meu tânăr aplecat asupra ei atât cât să nu o strivească. Apoi s-a dus. Geamul camerei era deschis și... cam atât se poate spune. La o adică s-ar mai putea menționa un oftat ușor și mâna ei dreaptă strângând o clipă mai tare mâna mea. 9. Alice a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu o rafală două de mitralieră sau de automat și numai după aceea să-l strivească cu șenilele, deși o revoluție nu se zdrobește cu mănuși, cum bine se știe. Doamna Koblicska i-a făcut atunci cadou de nuntă cărțile pe care scria Marx și Engels, precum și testamentul lui Andrei prin care Marta moștenea casa, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brațe, spunând mereu ceva Într-o limbă pe care doar doamna Alieta o Înțelegea și cei care au plecat demult din Feldiu și nu s-au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gerului de afară. Într-adevăr, dădu aprobator din cap tânăra femeie, invizibilă parcă până atunci, și, dintr-o dată, nu doar vizibilă, ci și de o forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de ajuns o pală de vânt cât de ușoară ca să o poarte de ici-colo prin văzduh și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea „un grand poème né de rien, un grand poème fait de rien”? i-a răspuns el cu emfază. Îi citise a nu știu câta oară felicitarea muzicală din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]