6,018 matches
-
gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe un tipar fără variațiuni. Ce ar fi trebuit să fie spleen e un plictis pasabil, de vilegiaturist rămas la vatră. Nimic apăsător, doar o anume oțăreală
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
tipar fără variațiuni. Ce ar fi trebuit să fie spleen e un plictis pasabil, de vilegiaturist rămas la vatră. Nimic apăsător, doar o anume oțăreală, rudă bună cu interesele lăsate baltă ale lui Topârceanu. În slujba faptelor diverse, ale căror strofe sînt, probabil, cele mai cunoscute din tot volumul (fără să se rețină, neapărat, și numele autorului care le-a făcut să circule). De pildă, ,La Circ? Un accident banal", subiect de rescrieri periodice (fiindcă și circul, nu-i așa, e
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
auroral al păsării are culminări și răgazuri bine delimitate, pe care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
are culminări și răgazuri bine delimitate, pe care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
presupunând că din noiembrie până-n mai ați avut suficient timp inspirat pentru a scrie, în românește, noutăți. (Cefan Alexandru) * Stimate domnule Ovidiu Didu, scrieți cam puțin și cam plutitoare în gol ni se pare oferta spre publicare a acestor două strofe nedumeritoare: "Ce mică e lumea, știm toți nu-i așa?/ Dar și ce proastă e, nu puteți nega,/ Trăim la un loc, suntem toți diferiți/ Suntem, buni, răi, bolnavi și răniți.// Trăim cu rănile ce tare ne dor/ Murim încet
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
de la aceea de debut din 1967 (Poziția aștrilor) și până la cele din urmă, dar îndeosebi în legătură cu Imnuri către amurg din 1970, pline de imaginile somnului și morții Plutoniei eminesciene. Întrebându-se ce este poezia, Dan Laurențiu ar putea răspunde cu strofa lui Eminescu: ŤCe e poezia? Înger palid cu priviri curate,/ Voluptuos joc cu icoane și de glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.ť Ca și la Eminescu, intervalul dintre amurg și zori nu e decât
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. PARADA DE ȘTIINȚĂ. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: "Scriitura postulează
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: "Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
profesori și elevi, deopotrivă, pe el, Ion Monoran (mono), Adrian Derlea (der) și Mircea Bârsilă (sil). Mai în glumă, mai în serios, primul dintre ei ajunge la ceea ce va fi obsesia structurantă a creației sale: "adevărul personal îndurat", cuvântul, versul, strofa capabile să spună lucrurilor pe nume. Realitatea înconjurătoare pătrunde, prin biografie, în bibliografia lui Ion Monoran, în însuși modul de constituire și în combustia poeziei sale. Dragostea, ca sentiment "privat", toamna, ca peisaj melancolizant, și esteticul, ca refugiu supraînălțat într-
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
"Printre zecile de caete ale lui Eminescu - dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în 1902 - se gaseste unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numărul 2276", nota Universul. Acestea sunt primele patru strofe, considerate definitive de către Universul:
Singurul colind scris de Eminescu () [Corola-journal/Journalistic/67715_a_69040]
-
celor care dezbat arta poetică la Eminescu - dar pentru asta se încurcă, inexplicabil, în scrupulele lui Maiorescu, acela care face din acest poem psihologie de despărțire. Dacă avea curiozitatea să vadă ce e la mijloc, autorul ar fi dat peste strofa următoare, pe care n-o mai citează, și care la Maiorescu este astfel: „Că nu mai vrei să te arați, / Lumină de 'ndeparte,/ Cu ochii tăi întunecați, / Renăscători din moarte" - iar la ceilalți editori are punctuație foarte diferită de la unul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Că nu mai vrei să te arați, / Lumină de 'ndeparte,/ Cu ochii tăi întunecați, / Renăscători din moarte" - iar la ceilalți editori are punctuație foarte diferită de la unul la altul. In „Convorbiri literare" și, deci, în intenția autorului, a lui Eminescu, strofa nu are nici o virgulă. A SE (RE) CITI ASTFEL - și se va înțelege că nu este un vocativ sau o invocație: tu, lumină de 'ndeparte -ci arată modalitatea: te arăți ca lumină. Mai departe, tot modalitatea se arată din vers
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
seamănă, ca sonoritate, cu portugheza. Rosetti a făcut experimentul care a instituit acest mit. Astăzi, oricine ascultă limba română, fără să fi avut habar de sonoritatea ei, o asociază imediat cu limbile slave. Și totuși, pentru străinul care aude o strofă din Luceafărul, ea mai are încă sonoritatea unei limbi neolatine. Poate că imaginea histrionicului â sau sonoritatea fermă a lui sunt vor trezi în mintea celui care le scrie amintirea unei alte rostiri. Și poate că această diferență iconică va
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
nouă postare a Cristianei Anghel de pe rețeaua de socializare: «Am postat poezia "Primăvară lui 2013", a domnului Marin Neacșu de pe site-ul " În cuiul catarii", așa cum am făcut de fiecare dată cu articolele dumnealui. Am postat prima dată doar o strofa dar, pentru că nu era corect față de autor să fragmentez poezia, am postat-o pe toată. Cine s-ar fi gândit că România TV nu are altă treabă decât să "urmărească" pagina mea personală (prin urmare nu cea de senator, persoană
Cristiana Anghel o dă la întors: Ce spune despre "Guvernarea de rahat" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79540_a_80865]
-
față de autor să fragmentez poezia, am postat-o pe toată. Cine s-ar fi gândit că România TV nu are altă treabă decât să "urmărească" pagina mea personală (prin urmare nu cea de senator, persoană publică), să citeze doar două strofe și apoi să discute iar o zi întreagă că atac eu guvernul... Nici prin gând nu mi-a trecut. Degeaba încercați să "băgați bâtul printre ulucile gardului". Domnilor, ați atins adâncimea Groapei Marianelor în ceea ce privește probitatea, etică, deontologia... Un adevăr spus
Cristiana Anghel o dă la întors: Ce spune despre "Guvernarea de rahat" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79540_a_80865]
-
pleacă./ Venim din flăcări blestemate?/ Plecăm spre-o vale veșnic seacă?// Nu știm dece-am venit și cum/ Pe-această coajă rotitoare,/ Cu sângele ca un parfum,/ Cu carnea spumă și licoare." E aproape o regulă, în poeziile din Albe, ca strofele să fie inegale, căutînd o savoare care pare nimerită acolo par hasard. O căutare, și ea resimțindu-se de umbra îndoielilor lui Arghezi, e, echivocă, trimisă spre un mare adresant necunoscut, o poezie cu titlu superb, Condurii reci ai lunii
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
așa, de ce să nu le îmbogățim pe cele din urmă? „Cred că românimea va fi făcînd un mare pas nainte atunci cînd pe mahmurii muri ai mizerabilelor noastre latrine, ecologice au ba, s-ar vedea fresce de Sabin Bălașa și / strofe vadimnice de tot rahatul! (In paranteză fie spus: pictorul prerafaelito-botticelliano-ceaușist era, cînd l-am «încondeiat», în viață!) Oricum, ca spații neconvenționale, umblătorile au fost / mai sunt și astăzi prielnice literelor și artelor frumoase, - mai mult, oricum, decît tramvaiul, autocarul sau
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
și adevărații poeți. Un poet sincer Revista Familia din Oradea (numărul din iunie 2009) găzduiește un grup de poeme semnate de Alexandru Virgil Iordache. Una din poezii se intitulează, dezarmant, "De ce sunt epigonul lui Nichita". Iar răspunsul dat în ultima strofă este: Pentru că nu am talent, pentru că eu vorbesc doar prin el/ Și sper că el va vorbi prin mine măcar un pic / Dar nu va fi așa, pentru că el este el, iar eu sunt eu/. Pentru că este un dumnezeu." Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
Editurii Corint. Pretențiile merg însă mai departe, chiar foarte departe. Nepotul lui V. Voiculescu ține să-și dea avizul nu numai pentru republicarea textelor bunicului său, "ci și pentru citate, indiferent că e vorba de un vers sau de o strofă". Ce va face de acum încolo critica literară, această "artă a citării"? Ce vor face criticii? Nu mai citează din clasici până nu obțin acordul moștenitorilor literari? Parcă e prea de tot! Chiar nu se face! Miezul ultimului număr din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
putea să te oprești." (Iubire). Aproape bucolic. De ce-ți refuzi, încremenit într-un surîs "transcris", copiat, va să zică, dintr-un text oarecare, dintr-o situație trecută, această oprire? Răspunsul, provizoriu, sub un titlu definitiv, Închinare apocaliptică, poate veni din această strofă închisă într-o sticlă înaintînd hîrșiit pe fundul fostului ocean secat: "Vreau să-ți trimet un mesaj în spre marginea lumii.../ Melc care poartă în spate un pat, să-l măsoare/ cum măsura și Procust, eu din mlaștina humii/ deapăn
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili artiști ai epocii. El reprezintă o minunată sinteză a intelectualității românești, o biruință aristocratică a acestui neam mult înzestrat și
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
capăt concertul, deși s-au rupt, pe rând, celelalte strune. Construcția e vizibilă: 12 cicluri de câte trei poeme în versuri lungi, ritmate și ritmate "astmatic" (cum spune în prefață Șerban Foarță, care a observat "tahicardia" lor), cu câte trei strofe fiecare, majoritatea pornind de la un leitmotiv în mijlocul poemului (strofa a doua). Aș putea bănui că fiecare poem a fost stârnit de acest leitmotiv esențial - întâi a fost scris și gândit acesta, apoi restul textului(așa cum făcea Wagner, a cărui tehnică
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
strune. Construcția e vizibilă: 12 cicluri de câte trei poeme în versuri lungi, ritmate și ritmate "astmatic" (cum spune în prefață Șerban Foarță, care a observat "tahicardia" lor), cu câte trei strofe fiecare, majoritatea pornind de la un leitmotiv în mijlocul poemului (strofa a doua). Aș putea bănui că fiecare poem a fost stârnit de acest leitmotiv esențial - întâi a fost scris și gândit acesta, apoi restul textului(așa cum făcea Wagner, a cărui tehnică a fost în continuare utilizată de moderni). Cele 12
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]