4,463 matches
-
săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea unei mlaștini. Atunci am văzut cu ochii mei că o săptămână poate fi plumburie chiar și pentru un puști de grădiniță. Noroc că-n epoca de piatră ploua câteodată torențial, stropii erau atât de deși, de mari și de pătrunzători încât au fost în stare să spele veninul din rană și să alunge bacteriile care plănuiau o infecție. Rahan s-a făcut bine, îngrijit de-o brunetă amețitoare care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scump, că poate. Acum nu prea are rost să intru în detalii de ordin tehnic (Filip păstrează în linii mari atmosfera desenelor din revistă), dar simt nevoia să intervin cu o rectificare, știți, acolo unde scrie el că ploaia cu stropii ei deși, mari și pătrunzători și mai apoi o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag, fiecare cu gusturile lui, plus că eram prea mic ca să observ detaliile de felul ăsta) i-au spălat veninul din rană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare de seamă, am făcut pipi în el. Nu mult, câțiva stropi, ca să nu intre nimeni la bănuială. M-am gândit apoi să fac și caca, dar era deja prea mult și, ca să fiu sincer, nici nu-mi prea venea. Atunci am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa mai departe. N-o să știe niciodată: Cum am ajuns acasă, m-am închis în baie, am plâns pe săturate, mi-am jurat că nu voi mai privi vreodată în oglinda roșiatică a crucii, am gustat, atent și tacticos, din stropii ăia micuți și sărați ai lacrimilor, m-am șters bine de tot cu un prosop, m-am liniștit, am intrat în sufragerie, am deschis televizorul și-am început să mă uit la un meci de pe bulgari. Levski Spartak-Lokomotiv Plovdiv. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era tot timpul conștient de spațiul gol și Întunecos din spatele lui - un spațiu În care se putea Întîmpla orice. Încercă să-și elibereze mîinile, dar vecinii i le țineau strîns. În salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de discretă ca orice altceva produs de Catherine, încă mai conține pentru mine esența delirului erotic al accidentului de mașină, mai excitant decât mucusul ei rectal și vaginal, la fel de rafinat ca excrementul unei regine dintr-un basm sau ca minusculii stropi de lichid care se formaseră lângă bulele lentilelor ei de contact. În acea baltă magică, ridicându-i-se din gât ca o rară trombă de fluid țâșnind din gura unui altar îndepărtat și misterios, mi-am văzut propria reflexie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând slaba ficțiune a acelei legături sexuale convenționale. La rândul meu, i-am masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l pe spate. Acestea fiind zise, japonezul se înclină politicos și își văzu mai departe de drum, luând-o pe Cuza în jos sau în sus, nu are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Adică am dreptate? - Hr, mh, pîc, da... - Foarte rău, zise Alin. Foarte, foarte rău. Ursul era simpatic. Dar ideea cu filmul e bună... - Da, aprobă Luca, merge... Chiar am niște idei: în primul cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact cu restul lumii. Degeaba îmi tot spun că nu mai există orașe de provincie și poate nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine pe frunte...“ Ai vrea să afli mai multe despre sultana asta; ochii tăi parcurg cu neliniște foile de hârtie subțiri, așteptându-te parcă s-o vezi apărând dintr-o clipa în alta... Marana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar cum faceți să vă deosebiți unii de alții? — Pentru fiecare persoană trebuie văzut cine sunt infiltrații care au infiltrat-o. Și, mai înainte de toate, trebuie știut cine i-a infiltrat pe infiltrați. — Și continuați să vă luptați până la ultimul strop de sânge, deși știți că nimeni nu este ce pretinde că este? — Ce importanță are? Fiecare trebuie să-și joace rolul până la capăt. — Și eu ce rol trebuie să joc? Stai liniștit și așteaptă. Continuă să citești cartea. — Drace! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rost de armă. Pistolul acesta trebuie plantat într-o anumită casă de pe Zebra Drive. Ca să facă asta, trebuia să apeleze la altcineva. Un bărbat despre care știa că-l cheamă Paul și atât, un bărbat care o căuta pentru un strop de conversație și afecțiune, împrumutase bani de la ea în urmă cu doi ani. Nu era o sumă mare, dar el nu-și mai achitase niciodată datoria. Probabil uitase cu totul, dar ea nu uitase, iar acum o să-i amintească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că, atîta vreme cît mai aveau un singur strop de viață În ei, aveau să Înainteze, pentru că, atunci cînd amenințarea biciului cu va mai fi fost suficientă, Iguana Oberlus avea să inventeze o nouă pedeapsă prin care să-i determine să dobîndească putere din Însăși slăbiciunea lor. Așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind secțiunea imobiliară din ziar, căutând case mari de vânzare. Întotdeauna facem asta într-un oraș nou. Stăm într-o cafenea frumoasă în aer liber, pe trotuar, și bem cappuccino cu câțiva stropi de ciocolată și citim ziarul, apoi Brandy sună la agențiile imobiliare ca să afle în care case de vânzare mai locuiește cineva. Ellis alcătuiește o listă a caselor pe care să le călcăm mâine. Ne cazăm într-un hotel frumușel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia de la Dimineața! Toată chestia asta cu Cocoș e fabricată. Le-a crescut vînzarea cu douăzeci de mii zilnic! O bombă, dom'le, și ține de mai bine de două luni. Așa ceva nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i nebun să bată drumul pînă la Sarichiojd! Păi în văgăuna aia n-a mai fost nimeni încă înainte de războiul cu bulgarii. A fost cîndva un ghiol acolo, dar a dispărut, s-a supt. Ce să facă acolo, fără un strop de apă, numai piatră și pelin..." L-a prins de mîneca largă a hainei, "Vrei să spui că toți jurnaliștii care au scris despre Cocoș n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul și, fără nici un fel de haz, aplicîndu-și singur pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se pierde cu totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singur pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se pierde cu totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu era întredeschisă, iar în holul mare și întunecos tocmai din cauza vitraliului de care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu simțea deloc nevoia cailor. Nici a cîinilor și nici a pisicilor. Nu, n-am avut niciodată de-a face cu caii. Nici nu-mi plac, vă spun sincer." Basarab Cantacuzino nu-l luă în seamă. Își șterse încă o dată stropii de transpirație de la rădăcina nasului cu vîrful degetelor, încă o dată observă cît de butucănoase, cu unghii mari și plesnite, erau ca ale unuia care trudea la cîmp, nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care i-o acordă, a scos dintr-un dulăpior cu încrustații de sidef o sticlă din alte vremi, fumurie, pîntecoasă, cu toarte împletite și două păhărele cît un degetar. A turnat atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]