594 matches
-
faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii i-am împușcat în ureche. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să împiedice, să dirijeze, să stimuleze petrecerea unuia sau altuia dintre evenimentele viitorului, dar era datoria sa să afle. Să știe, și această știință s-o împărtășească organelor statului, celor care aveau în mîini frîiele puterii, știința de a le struni și mai ales scopul pentru care dețineau această putere. Nu fusese atît de naiv, încît să creadă că oricine ocupă o funcție sau este învestit cu un titlu este și statul ori măcar îl reprezintă. Își făcuse încă din primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese singur Radul Popianu, dar nu se îngrijorase. Pe el nu-l interesa decît prezentul, trecutul intra în arhive, iar viitorul era ceea ce nu se poate atinge dintr-un motiv foarte simplu, trăiești doar în prezent, oricît ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă înfruntare și decădere desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de familie. Nimeni nu credea asta, dar nimeni n-avea curajul s-o spună. Într-o seară i s-a confesat unuia singur: fusese chemat la Secția de propagandă a partidului și făcut cu ou și oțet pentru că nu-și strunise oamenii și-l lăsase pe Mihai Marinescu să ajungă în preajma fiicei președintelui și, vină supremă, nu-l împiedicase să se vadă cu ea. Trebuia să fie fericit că nu e dat cu totul afară din presă ori trimis în cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult prea rar de părerile noastre. Eu cred că ești în căutarea unei femei care să fie după calapodul tău, să-ți semene, adică să judece rece, să vrea să se informeze tot timpul, să fie sensibilă, dar să-și strunească sensibilitatea, să nu umble după cai verzi și să n-aibă gărgăuni în cap, să fie și puțin cinică, și bineînțeles, să fie deșteaptă, nu numai instruită, ci deșteaptă, să aibă bun-simț și să mai fie frumoasă, cu plete lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru mine, și eu îmi dădeam seama și piciorul tresălta fără să vreau, și din gură-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și nu mă mai puteam struni, el ținea telecomanda și eu știam. Știi, Toni, să nu te îndrăgostești de mine, mi-a zis el seara, la mare, în răcoare, cum? să nu te îndrăgostești de mine, stai liniștit, plusez eu descoperită la așa ceva, doar, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă afund în vremuri îndepărtate, mi s-a părut că prin preajma izvorului se aud pași ușori... Am privit într-acolo. Prin lăstărușul cu frunza colorată de vrăjile zânei Toamnă am zărit o fulguire de iie albă... Și... atât. Mi-am strunit cât am putut gândurile și am pornit din nou pe căile necunoscute ale veacurilor ce au trecut peste Iași. Când soarele s-a oprit în crucea cerului, să-și tragă sufletul, a răzbătut până la mine clinchet de argint... M-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește în fața mea. Privesc întâi la calul de o frumusețe aparte și apoi la omul care îl strunește... Nu mică mi-a fost mirarea când, înălțat în scări, ședea - cine altul - dacă nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește în fața mea. Privesc întâi la calul de o frumusețe aparte și apoi la omul care îl strunește... Nu mică mi-a fost mirarea când, înălțat în scări, ședea - cine altul - dacă nu prietenul meu, gândul de veghe, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Rămân cu privirea întrebătoare fixată pe el și cu o undă de reproș îi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aș fi crezut că voi doi veți face un cuplu pe cinste nu l-aș fi primit în echipă”. „S-a oferit voluntar?” „Are intrare la McPherson și știa de aranjament înainte de a primi foc verde. Crezi că-l poți struni în așa fel încât să n-o dea în bară?” Întrebarea era ca o hartă rutieră pentru toate zvonurile. Ellis Loew îl știa drept ucigaș de naziști și credea că el era cel din spatele atentatului asupra lui Buzz Meeks. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Dragna sau ucigașii plătiți de Mal Considine, soțul Laurei, sergentul întors din război. L-a verificat pe Considine prin cei de la Departament și a aflat că evita bătăile din baruri, că îi trimitea pe polițiștii proaspăt angajați să le strunească pe prostituate în nopțile când era de serviciu la Moravuri, că adusese cu el de la Buchenwald o cehoaică și pe fiul ei, că plănuia să divorțeze de Laura. Nimic concret, oricum ai lua-o. Singurul lucru sigur era că Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e momentul, răspunse Alexandru, dar nici nu putem amâna prea mult. E un gând care mă roade și pe care trebuie să vi-l Împărtășesc. Căpitanul nu spuse nimic, mulțumindu-se să asculte. - Iată... toată copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordonată a Apărătorilor, și că ienicerii formaseră faimoasele lor careuri de luptă, trecând la atac. - Acum! spuse Angelo, ridicând brațul drept și coborându-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ascundă fața mică și suavă, Greg trebuie să fi străbătut sălile, împărțind cu gestul blagosloveniei bacșișuri personalului, în spitalul unde fecioarele despletite își descărcau păcatele - își închipuia Mini. - Conștiința lui trebuie să fi clipit, dar el îi închidea pleoapele, o strunea spre toleranță, așa cum Papa Bonifaciu cândva împărțea ,,bule de iertare" pe schimb net. Dar Lina, buna Lina, care se supărase așa de tare, de ce va fi tolerat? Ce mult se supărase Lina pentru Mika-Le. - Și cine zici, Nory că e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc, imitând tunetele cu ea? Ei, cam așa făcea și tabla aia din poarta ei, când nu reușeam să strunesc "zăvorulălamare" și îl loveam de opritor, dacă, repet, nu o apăsam, mai ții minte, nu, cu genunchiul, dar nu prea tare, asta era, ca să nu sară, în pula mea, în partea cealaltă, și să declanșeze al treilea război mondial de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o competiție. Domni mai vîrstnici care se întîlneau la ora fixată, sporovăind de cum se îmbarcau și făcînd glume despre primele lovituri, dar totuși dovedeau o surprinzătoare seriozitate, adevărată încrîncenare, în a-și îmbunătăți coordonarea care lăsa de dorit, a-și struni mușchii lăsați și burțile care le atingeau pulpele atunci cînd se aplecau înainte, amintindu-și de ei înșiși, mai tineri, mai puternici și mai supli. Am ajuns să cunosc apa și pe oamenii ei atît de bine încît dorința de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vecini. Vecinul A și vecinul B. Ambii oameni Înstăriți. Vecinul A era un bărbat vânjos și chipeș, dar un pic cam bleg, care nu ieșea din cuvântul femeii. Vecinul B era și el Înalt și chipeș, dar dârz, și Își strunise În așa fel muierea, Încât aceasta devenise un fel de umbră În casa lui. De câte ori se Întâlneau la poartă, vecinul B Îl lua peste picior pe vecinul A, care În scurt timp devenise bătaia de joc a satului. „De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și sub perle în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]