594 matches
-
hipersomn sau o lună e totuna, bineînțeles. Dar nu putea să nu se gândească la timpul real. Ripley ar fi preferat să fi auzit măcar șase luni, nu acest năucitor zece luni. Muzica intercomului trecu precum un înger printre fețele stupefiate. ― Ce se întâmplă, Ash? ― Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a binelea. Brett dădu cu piciorul în plasă, înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic eu câteva lui Ash... ― O secundă! îl întrerupse ea. (Apucă instrumentul de cealaltă extremitate. Acul se stabiliză imediat.) Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse blindajul pentru a-i ataca. ― E nivelul C, mormăi Parker. Nu sunt decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat. L-ai acuzat realmente că a dat alarma pentru a salva creatura! (Clătină lent din cap.) De ce? ― Pentru că eu cred că minte. Iar dacă voi găsi înregistrările, o voi dovedi! ― Ce să dovedești? Vei ajunge poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic, că e periculos să te joci cu focul? pune Roman gaz peste foc, în limba rusă, după care se întoarce spre Grișa. Acesta privise stupefiat acțiunea lui Roman, care, adevărul e, se desfășurase în mare viteză. Grișa își revine din uluială și duce mâna dreaptă spre pistol. Înainte de-a ajunge la pistol, Roman îi proptește vârful bâtei în piept și-l avertizează: Nici să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și plictisit, spre ușa. V-ați întors? susură, stupefiată, blonda de la catedră. Pensionarul Matei Gafton zâmbi, complice. Era un obișnuit al casei, cum se spune, își petrecea mare parte din timp în bibliotecă, dar ezită să se explice. Da, am renunțat să mă întorc acasă. Soția mea dă lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
buzele nu i se mișcau. De ce m-ai pus să fac ceea ce am făcut? am întrebat pe un ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am rămas mirat, dar nu total stupefiat, de parcă m-aș fi așteptat la așa ceva. Privește! spuse bătrânul calm și puțin încruntat. Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru zile, căci nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vor umple de gloanțe, scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe peretele din dreapta sa și spuse: Averir! Ghorapi nazo'ral! O ușă din același lemn închis la culoare apăruse în fața noastră de parcă ar fi fost tot timpul acolo. Stupefiat, mi-am urmat călăuza și noul meu prieten prin ușă, care se deschise câteva secunde mai târziu. Dăduserăm într-o sală luminată de surse pe care nu le vedeam, în interiorul căreia lumina și întunericul se îmbinau în niște colțuri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mă apropiai de el și întinsei mâna spre mânerul argintiu. "E'o'nashi ke terasefa!" Șoaptele nu erau nici ale mele, nici ale lui Vladimir. Eu nu reacționasem, căci nu știam ce însemna, dar el își ridică capul uimit și stupefiat și vroia să scape de sabia ce o ținea... de care era ținut, mai bine zis. Se dezlipi greu de căldura degetelor sale, despărțindu-se de mâna sa cu o nostalgie vizibilă, asemeni unui prunc ce realizează că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acasă și să nu te mai văd în viața mea! Obosită, nevasta se bagă în pat, lângă bărbatu-său, și, dimineață, ăla se trezește primul, crede că lângă el e tânăra amantă balerina, întinde mâna spre ea și vede deodată, stupefiat, că e cu nevasta în pat. Are așa un șoc, e atât de speriat, că nu mai poate vorbi. Niciodată n-a mai putut vorbi de atunci. Și astăzi e mut... După aia, peste câțiva ani, m-am însurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dându-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai trădat ? — OK, Emma. Sunt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atât de grav În chestia asta ? — Ce e atât de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dând peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva care era urgent... Ce să transfere ? spune Lissy suspicioasă. Fonduri ? — Habar n-am. Și au mai zis că trebuie neapărat să se Întoarcă la Glasgow. Jemima e absolut stupefiată. — Emma, nu-mi vine să cred. Ai avut tot timpul informațiile astea ? Sigur e ceva foarte interesant. Trebuie să fie. Păcat că nu știm mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apoi a spus: A fost bine dar nu foarte bine, cum zici tu! Să nu fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Adjunctul redactorului-șef de la serviciu. ― Și??? ― Și... Să le spun? Să păstrez secretul? Ei, la naiba. ― Și cred că este de-a dreptul minunat. Așa. Respiră adânc. Ai zis-o. Nu mai e cale de întoarcere. Sophie și Lisa rămân stupefiate. Până acum, n-am mai vorbit despre bărbați. Le privesc și îmi pot da seama că le lucesc ochii imaginându-și cum arată acest Ben; și pot să-mi dau seama că se înșală amarnic. Jemima Jones are perfectă dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a spus Josephine uitându-se pe o altă foaie, i-ai spus doctorului Billings că beai în medie cam patru pahare de bere pe săptămână... am tresărit cu toții auzind sunetul acela straniu ce venea dinspre Emer. Un fel de fornăit stupefiat. —Azi a devenit limpede că beai mult mai mult. Te rog să le povestești celor din grup. Numai atât beam, a ezitat Neil. Patru pahare. Josephine l-a sfredelit cu privirea cu o expresie de genul „nu-ți forța norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spuse fata noastra.” Cred că sunt câteva hectare, bune, aici” spuse el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să facă din ruinele alea și or costa și o groază de bani, nu Îl
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
meu, gângurit de porumbei, într-un cuvînt: iubire... I-am oferit o mie de lei, deși după socoteala mea făcea dublu. Spre surprinderea mea, bătrânul a acceptat pe loc: ― Bine, o mie să fie! Bate palma! Colegii de la mansardă rămaseră stupefiați auzind că mă mut. ― Ce te-a apucat? Nu te simți destul de bine între noi? Ce explicație aș fi putut să le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecării mele. ― Măi, sânt sigur că ți-ai găsit o dulcinee
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Președintele Hardie. Se va mira că nu te-a văzut, dar măcar aceasta va dovedi că acum ești pe Venus. Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
va spune nimănui că se pomenise în corpul lui Ashargin - deși era neândoios că Discipolul care-l introdusese aici... Se opri și se întinse. Se gândi, aproape fără reacție: "Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este amestecat. - Cum adică? - Păi, unul din gândurile sale ar arăta că într-un fel, bărbatul de pe navă ar fi aici; iar alta îl privește pe Zeul Adormit - totul pare amestecat cu prințul Ashargin. - Excelența Voastră, interveni Secoh pe când Enro, stupefiat, tăcea, pot să pun și eu o întrebare prințului Ashargin? Enro aprobă, dar nu spuse nimic. - Prințe, zise Preotul, ai o idee despre natura acestei confuzii? - Da, zise Gosseyn. - Care este explicația dumitale? - Sunt periodic posedat, dominat, controlat și dirijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum, zise el. Voi părăsi poate această navă dar voi reveni. După un timp își aminti de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe ceilalți stupefiat. - Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul Kair. - Și ce o să fac acolo? - Examinează situația. Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și descoperi o mașină. Aproape imediat, realiză că ajunsese la capătul unei piste. În toate călătoriile sale, pe cele mai puternice nave ale Celui Mai Mare Imperiu, niciodată nu văzuse vreo mașină asemănătoare. După ce o studie repede, dădu din cap, stupefiat. Cablajul circuitelor era complex dar cel puțin o duzină din funcțiile mașinii îi rămaseră de neânțeles. Recunoscu un circuit distorsor, un detector de minciuni, un releu-robot și alte scheme mai simple. Dar creierul electronic nu conținea mai puțin de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea? Bănuiesc că știi ce trebuie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]