552 matches
-
este foarte rară în Marea de Azov. În Dunăre, se urcă până la Viena și chiar până în Bavaria și intră în râurile Drava, Tisa, Mureș, Someș, Salzach, Prut, iar - prin Mur - ajunge până la Graz. În afluenții Tisei, este semnalată în Rusia Subcarpatică. A fost găsită și în Nistru. În România este întâlnită în Dunărea de la intrarea în țară și până la vărsare, fiind specie dominantă între Orșova și Coronini (orașul Moldova Nouă). Este des întâlnită în regiunea Brăilei, chiar în fața orașului, în brațul
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
aflat sub sceptrul împăratului austro-ungar. Prin relațiile sale cu diplomații austro-ungari, el a promovat formularea de condiții favorabile pentru Ucraina la Tratatul de la Brest-Litovsk, precum și semnarea unui acord secret privind recunoașterea Ucrainei de Vest (formată din Galiția, Bucovina și Rusia subcarpatică) ca teritoriu autonom al coroanei. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. Din octombrie 1918, Wassilko a
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
este un pictor român din Transilvania. - Născut la Ungvar (azi Ujgorod, Ucraina subcarpatică) în 8 iulie 1910. Decedat la Arad în 21 aprilie 1993. A făcut studii la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu (1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras și Krizsan Janos în cadrul Școlii de Arte Frumoase (1930-1932
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
Vernești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România. Se află pe valea râului Buzău, la ieșirea acestuia dintre dealurile subcarpatice. Distanța până în centrul orașului Buzău este de aproximativ 10 km, legătura feroviară făcându-se prin linia Buzău-Nehoiașu, iar rutier prin DN10. Satul Vernești datează dinaintea secolului al XVII-lea, când era în proprietatea familiei Greceanu, și în localitate au trăit
Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/316743_a_318072]
-
lingvistului bucovinean nu-i erau străine curentele de idei ale lingvisticii europene. Pe urmele lui Jules Gilliéron, el colaborează la "Atlasul lingvistic român", făcând anchete dialectale. Autorul recenziei subliniază importanța pe care o are pentru români "Atlasul lingvistic al Poloniei subcarpatice", nu neapărat din punctul de vedere al dialectologiei slave. Regiunea studiată în lucrarea menționată este o parte din teritoriul călcat de români în peregrinajele lor pastorale. Problema interferențelor lingvistice polono-române i-a preocupat pe lingviști de talie europeană ai sec
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
ia un puternic avânt. Aceasta este dovedită de inscripțiile descoperite în zona Petroșaniului (și ulterior și în alte așezări) care atestă exitența unui "collegium fabrum", corporație a fierarilor. În secolul al III-lea, la Tomis și în multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă. În așezarea daco-romană de la Târgșorul Vechi (județul Prahova), s-au descoperit vase în care se păstra țiței sub forma de smoală (secolele V-VI). Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă. În așezarea daco-romană de la Târgșorul Vechi (județul Prahova), s-au descoperit vase în care se păstra țiței sub forma de smoală (secolele V-VI). Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că, după retragerea administrației romane, pe teritoriul țării noastre exista o populație stabilă de origine latină, care se ocupa cu cultura plantelor, creșterea vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii. Iau ființă
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
este o depresiune subcarpatică ce aparține Subcarpaților Moldovei, situată între Munții Stânișoarei și Culmea Pleșului, pe valea râurilor Ozana și Topolița. Târgu Neamț este cea mai mare așezare umană din . Depresiunea Neamțului este situată la extremitatea nordică a Subcarpaților Moldovei, fiind mărginită în vest
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
47°06' lat. N în sud și de meridianele de 26°09' long. E în vest și 26°27' long. E în est. Din punct de vedere geostructural, depresiunea Neamțului este amplasată în zona neogenă, pericarpatică a orogenului Carpatic. Depresiunea subcarpatică este formată din depozite ce aparțin neogenului și cuaternarului. Depozitele neogene de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă și argilo-nisipoasă sunt reprezentate prin formațiuni de vârstă miocenă, cele mai extinse fiind depuse în helvețian. Culmea Pleșului de la extremitatea nordică a depresiunii și
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
verzi. La extremitatea estică și sud-estică apar formațiuni deltaice de vârstă sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și 600 m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase, care alternează cu văi largi, ale căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
Argeșelului vom exclude Culmea Vâlnei-Groapa Oii din Subcarpații Argeșului. De aceea Valea Dâmboviței de la confluența acesteia cu valea Stoenești și până la Oncești este cea mai justificată limită deoarece include și versantul estic al culmii Cireșu-Vâlnău-Groapa Oii, culme cu peisaj tipic subcarpatic și zona din nordul Dealului Perilor (cuestă formată din depozite levantine prin care începe Platforma Piemontană Cândești). Limita sudică separă două unități deluroase asemănătoare în zona de contact dar cu evoluție și peisaj diferite. Deci, această limită nu este destul de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Deci, această limită nu este destul de tranșantă pentru a putea fi observată ușor în teren dar elementele care fac deosebirea sunt de natură: - geologică, deoarece limita urmărește contactul litologic dintre Pietrișurile de Cândești de vârstă Cuaternar inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
a reliefului cât și la formarea principalelor materiale parentale ale solurilor. Astfel sunt ușor de observat variațiunile transgresiunilor și regresiunilor marine prin care au fost sedimentate pe rând depozitele caracteristice fiecărei perioade. Dezvoltate la sud de creasta cristalină Cozia-Frunți-Ghițu, dealurile subcarpatice argeșene s-au format în Depresiunea premontană Getică, apărută în timpul mișcărilor laramice, ca urmare a ridicării sistemului montan de la nord. Depresiunea Getică a funcționat ca avanfosă și se întinde între orogenul carpatic și până în sud la Platforma Valahă (partea nordică
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
apărând la zi din Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt reprezentate de conglomerate constituite din șisturi cristaline, calcare și gresii prinse într-o matrice marno-nisipoasă de culoare roșietică sau verzuie. Deoarece din aceste conglomerate sunt clădite principalele masive subcarpatice argeșene: Chicera, Toaca, Muncelele Râușorului iar în cuesta Mățăului, stiva de pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost denumite ’’conglomerate de Mățău’’. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare se încheie în Sarmațianul inferior cu o alternață de gresii calcaroase și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
a Subcarpaților Argeșului fiind cunoscut prin alternanța de marne, argile și nisipuri fosilifere cu puncte importante la Tigveni, Curtea-de-Argeș, Valea Faurului, Poienari, Jugur și Ungureni. Extremitatea sudică a acestei regiuni este ocupată de Romanian, când se termină sedimentarea din zona subcarpatică și lacul pliocen este umplut cu nisipuri gălbui, argile și marne în care se găsesc strate subțiri de lignit. Zona Romanianului (levantinului) este afectată de cutări și include o parte din ’’pietrișurile de Cândești’’ alcătuite din șisturi cloritice, cuarțite, gresii
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile fazelor glaciare și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele piemontane Cotmeana, Cândești și Gruiurile Argeșului. Deși perioada Cuaternară (1,7Ma) este caracterizată de oscilațiile fazelor glaciare și interglaciare, ghețarii au modelat numai zona montană din nord iar în zona subcarpatică a funcționat un sistem de modelare periglaciar care are ca depozit reprezentativ luturile-argilose (depozitele loessoide) de pe platoul Gruiu de la Câmpulung. În Cuaternar datorită coborârii nivelului de bază, râurile s-au adâncit epigenetic și s-au format terasele și luncile acestora
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Câmpulung. Relieful analizat este cuprins între 420m altitudine minimă în lunca Argeșului, pe teritoriul municipiul Curtea-de-Argeș și 1250m altitudine maximă în șaua Duvalmului la contactul cu Masivul Iezer. Înălțimile cele mai mari din Subcarpații Argeșului sunt situate în zona dealurilor subcarpatice interne unde s-au păstrat la altitudine mai ridicată, ca niște martori de eroziune vârful Chicera (Masa de Piatră) 1227m; Culmea Bahna 1122m, Dealul Tămaș 1104m, Piscul Stânei (Muchea Pleșilor) 1143m; Vârful Mățău 1020m și Groapa Oii 950m. Repartiția principalelor
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
insular și au fost enumerate mai sus iar cele cuprinse între 800m și 1000m ocupă suprafețe sub 15% din suprafața totală, fiind zonele de culme din nordul Subcarpaților Argeșului. Altitudinile cele mai coborâte sunt întâlnite la ieșirea râurilor din zona subcarpatică 450m pe Dâmbovița, 450m pe Bratia, 423m la Pietroșani pe Râu Doamnei, 425m pe Vâlsan etc. Raportul dintre suma lungimilor văilor și aria teritoriului pe care îl drenează reprezintă densitatea fragmentării a acestui teritoriu și este exprimat de obicei în
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
relativă a fragmentării reliefului sau energia de relief rezultă din diferența de altitudine dintre fundul văilor și cumpenele lor de ape, respectiv din diferența de nivel dintre profilul longitudinal al văilor și cel al interfluviilor limitrofe. Situația pentru această zonă subcarpatică este următoarea: energie mare de relief 400-500m pentru culmile cele mai înalte ca Mățăul, Chicera, Tămaș, Muncelele Râușorului, Groapa Oii și energie mică de relief pentru partea de sud a regiunii, sub 50m față de baza de eroziune. Panta sau înclinarea
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
eroziunea torențială, deplasările de mase pe versanți, scurgerea apei de suprafață și modul de utilizare al terenurilor. Versanții cu declivități cuprinse între 20% și 50% ocupă cele mai mari suprafețe (peste 40%) din tot arealul și reprezintă toate bazinele depresionare subcarpatice. Pante peste 50% întâlnim pe abrupturile morfostructurale și la obârșiile bazinelor torențiale. Din acțiunea factorilor modelatori externi iese în evidență energia apelor curgătoare care au modelat fiecare bazin hidrografic în funcție de alcătuirea litologică. De-a lungul timpului, Subcarpații Argeșului au fost
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică a rocilor. În Pleistocen sistemul morfoclimatic a permis formarea teraselor datorită alternanței perioadelor glaciare cu cele interglaciare iar în perioada actuală (Holocen) predomină pluviodenudația în defavoarea alterării chimice sau fizice. Caracteristica principală a culmilor subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce urcă și coboară între 600 și 1200m. Sistemul de culmi interfluviale este complementar sistemului hidrografic și se continuă împreună în zona montană din nord, dar și în sud, în piemont
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și Curtea-de-Argeș, denumită în trecut „Drumul Voievozilor”. În acest sector culmea este atacată de numeroase văi torențiale și de aceea apare fragmentată în numeroși martori de eroziune, cu altitudini ce se păstrează în jurul valorii de 600m, până la ieșirea din zona subcarpatică, unde pe frontul de cuestă Râpa cu Brazi are 771m. Valorile metrice ale acestui interfluviu sunt de aproximativ 20km lungime și 8-9km lățime între cele două văi. Interfluviul Vâlsan - Râu-Doamnei are o dezvoltare spațială redusă și începe în zona subcarpatică
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
subcarpatică, unde pe frontul de cuestă Râpa cu Brazi are 771m. Valorile metrice ale acestui interfluviu sunt de aproximativ 20km lungime și 8-9km lățime între cele două văi. Interfluviul Vâlsan - Râu-Doamnei are o dezvoltare spațială redusă și începe în zona subcarpatică cu sectorul vestic al Depresiunii Bahna-Rusului, ce este închisă la sud de Muchia Țiganului. Acest abrupt, Muchia Țiganului, este format de falia cea a decroșat pe verticală peretele de deasupra Lacului Învârtita din Nucșoara, rezultând o diferență de nivel de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
interfluviul Râușor - Bratia. Acest interfluviu, Râu-Doamnei - Bratia, este continuarea din zona cristalină a culmii Păpău ce se desface în Muntele Jupâneasa la est și Șețu la vest și care se separă printr-un sistem de falii de cele două culmi subcarpatice, ce sunt cunoscute sub numele de Muscelele Plătichii sau Muscelele Râușorului. Partea estică, interfluviul Râușor-Bratia începe cu nivelul de eroziune de 1100m din Șaua Duvalmului și se continuă spre sud-vest și sud-est cu două nivele ce coboară la 1000m și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]