3,225 matches
-
asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva mai nuanțată: identitatea nu este nici numai personală, nici numai socială - ea regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu socialul. Ca subiect social, angajat într-o luptă identitară, individul se construiește prin observarea mediului său și prin compararea cu ceilalți, prin confruntarea judecăților sale cu ale altora, prin categorisire socială. Identitatea pare să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mele cerebrale să facă din toate aceste intersectări, amplasate pe un corp de 1,81 m care asigura „trăirea”. Răspunsurile neurobiologilor sau ale teoreticienilor constructivismului la întrebarea retorică „Cum știm ceea ce credem că aflăm?” ating domenii atât de profunde ale subiectivității, încât s-a aterizat socratic în „certitudinea absolută a incertitudinii” sau chiar în aceea a „realității născocite”. Se pare că noi nu putem percepe realitatea din care facem parte „în sine” ca pe un obiect desprins de noi și de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
încât s-a aterizat socratic în „certitudinea absolută a incertitudinii” sau chiar în aceea a „realității născocite”. Se pare că noi nu putem percepe realitatea din care facem parte „în sine” ca pe un obiect desprins de noi și de subiectivitatea particulară a structurilor neuronale, dezvoltate în cadrul unui feedback permanent cu mediul sau cu ceea ce credem noi că este acesta. Suntem rezultatul amprentei ecoului declanșat de „vocea” proprie, proiectată cu o anumită forță în natură, sau al felului în care „strigăm
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
foloseau permanent sugestii justificative ale complicității, iar confirmările reciproce aveau rolul și scopul deculpabilizării, posibilă prin sacrificarea adevărului, care, nefiind conectat la un proces feedback, era, în fond, tot o proiecție a propagandei. Există, din fericire, o reversibilitate implacabilă a subiectivității spiritului uman, datorită căreia nu putem avea o garanție a efectelor, dar și aceea că, fără un feedback permanent, se grăbește îmbătrânirea „schemelor explicative” - ele devenind caricaturi absurde dacă nu țin „pasul cu dinamica vieții”. Absența unor răspunsuri noi la
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vise care au străbătut timpul și se mai fac simțite încă în demersurile lor: obiectivitatea absolută și unitatea științei 1. Obiectivitatea cunoașterii are implicații și criterii diverse de judecare și apreciere. Unul dintre aspectele ei determinante este obiectivitatea cunoașterii în raport cu subiectivitatea cercetătorului. Faptele sunt cele care trebuie cunoscute, „așa cum sunt ele de fapt”, și nu așa cum le poate vedea sau cum și le poate imagina subiectul cunoscător. Valorile, focarele pe care se structurează gândirea și acțiunea subiectului nu trebuie să afecteze
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Hasnaș și Ileana / Lena. Cu toate acestea, nu putem afirma că acestea trei sunt cele mai reușite dintre figurile prezente în opera lui Eliade. Nici Mavrodin, nici Hasnaș nu sunt personaje puternice, unitare. Confesiunile lor sunt dominate de o inevitabilă subiectivitate, dar și de nostalgia pe care o lasă în urmă eșecul unei mari iubiri. De aceea, personalitatea lor nu se conturează decât dintr-o perspectivă unică. Poveștile lor de dragoste sunt asemeni unor oglinzi care reflectă personalitatea fiecăruia dintre ei
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
este într-un fel justificată având în vedere pauzele tot mai dese care apar în gândirea personajelor. Scriitorul oferă prin aceste intervenții, menite să accelereze și să limpezească discursul, o perspectivă alternativă celei a protagonistului. Mărturisirile confuze și încărcate de subiectivitate ale lui Ștefan sunt ,,completate” de perspectiva obiectivă pe care o oferă intervenția naratorului. Există totuși un anumit echilibru în compoziția romanului, în ceea ce privește raportul dintre ambiguitatea discursului (generată atât de complexitatea temelor, cât și de complicarea narativă) și intenția autorului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de Transcendent este, în cel mai bun caz, minim, căci prin experiența neanalizată nu se poate ști mare lucru, dacă se poate ști ceva, despre natura unei asemenea realități. 2) a doua obiecție: ei consideră că numai rațiunea poate transcende subiectivitatea simplei experiențe. 3) a treia obiecție: argumentarea pe baza experienței nu este o demonstrație rațională, ca aceea pe care o aduc mulți teiști pentru credința lor în Dumnezeu. Din aceste motive, teiștii au prezentat dovezi raționale pentru credința lor că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
îl convingi să creadă în Dumnezeu, doar prezentându-i o serie de raționamente care îi dovedesc existența. Teologia mistică a avut întotdeauna întâietate în fața teologiei raționale datorită forței de convingere în rândul credincioșilor. Nu convinge principiul obiectivității, ci cel al subiectivității, nu conving argumentele clare (de exemplu, cele ale lui D'Aquino), ci relatarea experiențelor lăuntrice tulburătoare (cum întâlnim, bunăoară la Augustin, Pascal, Kierkegaard). Acestea din urmă sunt considerate cele mai atrăgătoare. Cauza acestui fapt, spune William James, este că nevoile
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și Anselm îi desparte în primul rând modul în care cei doi se raportează existența: "Pentru Sfântul Anselm, ea este proprietatea obiectului gândit, înainte de a fi fost gândit: această trăsătură slăbește forța demonstrației pur raționale, dar deschide perspectiva reflecției asupra subiectivității angajate ierarhic în meditație și argumentează relevanța logică a idealurilor teologice ale Sfântului Anselm. Pentru Gaunilon, existența este o notă a conceptului id quo maius cogitari nequit"94. O altă critică medievală a argumentului anselmian îi aparține lui Toma D
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de calitate a serviciilor. Calitatea vieții reflectă în esență condițiile de viață ale unei persoane în relație cu locuința, comunitatea, locul de muncă, starea de sănătate și gradul de bunăstare; în același timp, reprezintă și un fenomen care ține de subiectivitatea percepției unei persoane și de experiența sa de viață. Calitatea serviciilor se referă la caracteristici conjugate ale unei instituții/organizații care oferă credibilitatea și acreditarea sa pentru satisfacerea unor necesități explicite sau implicite ale unor categorii diverse de clienți aflați
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la o probă, cerându‑i să reacționeze fără să pretindă autoapreciere, ceea ce duce la o mai mare precizie și validitate a concluziilor, comparativ cu chestionarele/inventarele de personalitate, care apelează la introspecție și autoevaluare, ceea ce determină un grad ridicat de subiectivitate a răspunsurilor oferite de subiect. Testele de personalitate se împart în trei mari categorii: a) teste obiective de personalitate - apelează la sarcini concrete, iar ipoteza care stă la baza lor consideră că stilul persoanei (constanta comportamentului) se manifestă cu elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
între paranteze și se folosesc prescurtări, spre exemplu cele din domeniul medical: cancer - CA, atac de cord - CVA etc.). Opțional, se pot reprezenta și modele de interacțiune familială; de multe ori acestea nu sunt exacte, având un caracter accentuat de subiectivitate. Din acest motiv, unii specialiști preferă să le reprezinte pe foi separate. În același timp însă, aceste modele de interacțiune familială ar putea fi indicatori‑cheie ai modelelor relaționale care ar putea să intereseze în mod aparte specialistul. Iată câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ale unor categorii diverse de clienți aflați în dificultate. calitatea vieții - concept care reflectă condițiile de viață ale unei persoane în relație cu locuința, comunitatea, locul de muncă, starea de sănătate și gradul de bunăstare; fenomen subiectiv care ține de subiectivitatea percepției unei persoane și de experiența sa de viață. capacitate - termen care indică nivelul cel mai înalt probabil pe care o persoană l‑ar putea atinge într‑un domeniu de activitate și participare, la un moment dat; capacitatea se măsoară
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mult timp pentru aplicare), câteva teste bazate pe desen sau pe completare de construcții verbale și alte câteva probe „de rezervă”; restul informațiilor necesare pentru evaluarea copiilor se deduc adesea în virtutea haloului sau „ochiometric”, ceea ce determină un grad accentuat de subiectivitate și superficialitate în formularea unui diagnostic, cu consecințe și asupra programelor de recuperare și intervenție terapeutică. 1. Persoana‑indice se referă la o persoană importantă care trăiește, a trăit sau a avut grijă de membrii familiei; ea este reprezentată în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
obicei, își exagerează importanța sau se plasează într-o lumină avantajoasă, e totdeauna de natură testimonială și nu confesivă, sau în tot cazul mult mai mult testimonială decât confesivă. Tema principală a memorialistului e lumea sub incidența istoriei, nu a subiectivității. Saint-Simon cu ocazia vizitei lui Petru cel Mare la Versailles a renunțat la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa în toată libertatea pe impresionantul vizitator: precumpănea în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
relation particulière avec le monde”, este exact secretul artei memoriilor. Caracterul individual nu se estompează (arta e totdeauna individuație), dar se manifestă numai în plan obiectiv, dincolo de acel „misérable petit tas de secrets” prin care tot Malraux definise omul ca subiectivitate, Malraux care proclamă cu dispreț suveran: „Que m’importe ce qui n’importe qu’a moi!” Tot el, în același preambul, spune: „L’individu a pris dans les Mémoires la place que l’on sait, lorsqu’ils sont devenus des
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
omului, posibilitatea de a lua decizii creează dificultăți. Definind modele de comportamente normative împărtășite de indivizi, pe de o parte instituțiile eliberează individul de nevoia de a repeta decizii, iar pe de altă parte reduce entropia socială prin diminuarea impactului subiectivității. Ca reguli constitutive ale socialului, instituțiile contribuie la agregarea așteptărilor, oferă o aproximare a ceea ce va fi sau nu va fi, reducând incertitudinea agenților. Ele ne ajută să interpretăm corect diverse situații și să anticipăm ceea ce este posibil să se
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în mișcarea indicatorilor sociali, aceea de a oferi indicatorilor obiectivi o contrapondere subiectivă, care poate completa informațiile insuficiente. În ceea ce-i privește pe cercetătorii dezvoltării sociale, ei sunt mai degrabă reticenți în legătură cu folosirea indicatorilor subiectivi. Alții însă argumentează că, din cauza subiectivității construirii indicilor și a problemelor legate de disponibilitatea datelor, o măsură subiectivă a progresului social este mai indicată decât una obiectivă. Aceasta pentru că, în multe privințe, indicatorii subiectivi au o putere de cuprindere mai mare decât cei obiectivi, având avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
utilizării metodelor calitative în evaluare Dacă m.c. au o serie de avantaje legate în special de profunzimea înțelegerii, pe de altă parte, utilizarea lor se lovește de o serie de limite. Există în primul rând un grad ridicat de subiectivitate în culegerea datelor. Pe de altă parte, informațiile pot fi utilizate mult mai puțin în scopuri comparative, iar concluziile nu pot fi extinsem, prin inferență, la populații mai largi sau din arii geografice diferite. Consecința imediată constă în faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
măsuri, mediana, iar pentru gradul de consens, abaterea intercvartilă). Cu toate acestea, validitatea și credibilitatea rezultatelor sunt subiecte îndelung discutate, având în vedere că metoda se bazează pe opiniile, credințele, așteptările participanților la studiu, estimările făcute de aceștia fiind supuse subiectivității. Un alt dezavantaj major al metodei este dat de faptul că păstrarea interesului experților pentru studiu, dată fiind durata acestuia, este dificilă. Din această dificultate rezultă și numărul mare de non-răspunsuri în rundele ulterioare. Utilizarea metodei presupune proceduri relativ complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de către cercetătorii din domeniu. În egală măsură, se pune accentul pe aprecierile celor din jur, care au în vedere un anumit standard, nivel de trai, pe care ceilalți să-l accepte și să-l urmărească. Pornind de la acest obiectiv, efectele subiectivității s. pot avea consecințe favorabile, care să înceapă chiar cu scoaterea din starea de sărăcie a membrilor societății, până la diminuarea sau eradicarea sărăciei. Libertatea membrilor colectivităților de a stabili care este standardul considerat optim pune în valoare dorința acestora de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sistemul observat este de natură nonspeculativă, conduce la contopire. Soluția trebuie să introducă În ecuație ficționalizarea, cu mecanismele ei specifice, deoarece ea oferă tocmai modul de a „crede fără credulitate” În universul textului și, În același timp, de a implica subiectivitatea auctorială și pe cea critică Într-o interacțiune nonierarhizată. Criticul În hipertext Contemplând șansele teoriei critice În epoca hipertextului, George P. Landow susține cauza videologiei, utilizând inclusiv argumentul Înlesnirii, prin lectura hipertextuală, a participării observatorului la universul observat. Un experiment
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
selectarea unui anumit registru imaginal, respectiv a unei serii de omologii istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
primește pe tine În interior. Sanda Cordoș: Cred că faceți o tipologie exclusivistă, după care critica adevărată este numai cea opozițională, Împotriva a ceva. Dar poate exista și o specie de critici care Își asumă o poziție secundară, a cărei subiectivitate nu e atât de nărăvașă, de convulsivă nici cu ea, nici cu restul Încât să se dorească un fel de suveran al textului, și care, dimpotrivă, se așază prin natura ei Într-un raport secundar (de vasalitate, dacă vreți) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]