707 matches
-
doi. Universul este desfășurat armonios concentric în douăsprezece sfere. Dacă multiplicăm pe trei cu patru, vom vedea că lumea divină este concepută din trei particulare lumi vizionare, conexiune a altor patru modificări elementare. Sferele sunt umplute de Divinitatea Creatorului Ființa Sublimă primordială. Sufletul, domnilor, este adevărul pur, având corp lumina divină. După merit sferele, sunt populate de trei lumi, considerate inteligente:nemuritorii zei, eroii glorificați și demonii tereștri. Eroii și demonii pot muri câteodată prin îndepărtare de Ființa Sublimă, dar spiritele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Țara Moldovii, și mulți boeri și arhierăi [au murit]"; în sfârșit, un înscris lapidar consemna, pe un alt manuscris, prezența unui Grigori Frătița în "anul 1831, luna iulii, în vreme boalii holerii în Iași"78. Dar alte emoții au fost sublimate și decantate, cu timpul, pe un plan afectiv mai elevat, dând naștere ulterior unei așa-zise literaturi de "dezastru", surprinsă mai puțin în lumea satelor, în mediul popular, cât mai ales în cel citadin de factură cultă; în acest din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
universalizîndu-l și mutîndu-l În zona a spiritualului. În poemul său, a fi copil și a fi flămînd este un nesaț (al oricărei vîrste cronologice) care saltă viața În alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa goalăcopiii desenează un coș cu fructe Lucia Amarandei sau a așteptărilor irepresibile ale unei naivități nevinovat utopice: copilul la gardașteaptă vântul să-i dea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vară, există În poem și vreun obiect, și vreo localizare a lui? Da și nu. Pomii și norii, deși evocați textual, nu sînt totuși subiectul acestui poem. Ei sînt doar niște pretexte materiale, lucruri care Își pierd consistența, conturul, forma, sublimează, Încredințîndu-și apei doar culoarea, și ea ușor spălăcită, șovăielnică, fantomatică. Dacă ar fi să Încercăm să numim totuși o entitate despre care e vorba aici, ea ar fi suprafața apei care oglindește În tremurul ei norii și pomii. E greu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de admirație și emoție. Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este Îndreptată spre Înăuntru și vizează imagini interiorizate Însoțite de un Întreg halou conceptual și simbolic, ca și de aura trăirilor pe care acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul și accentuează cugetarea, reflexia, focalizînd pe conținuturi Îmbogățite de travaliul mental. Într-un haiku avem de a face cu ambele activități sau dispoziții. În mai multe etape, eșalonat sau simultan, cu reveniri și interferări contemplarea lucrurilor, Întîmplărilor, scenelor este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vers și, suprasolicitînd, că taifunul ar fi trebuit să fie prezent chiar În timpul savurării ceaiului. Încerc o variantă care să fie, mai În spiritul haikuului, un pic mai obiectivă, adică să evite Întrebarea, denotînd oarecum prea mult subiectivism, și să sublimeze taifunul, eveniment, prea violent pentru haiku. aromă de ceaitaifunul doar imprimat pe chimonouri Situînd la Începutul poemului aroma de ceai, ea va da firesc tonul Întregului poem, aroma se va insinua ceremonios În tot ce va urma, impregnînd și Îmblînzind
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comerț (mai apropiate, în acest sens, de rezervele de aur din subsolurile Băncii Franței decât de ceea ce înțelegem noi prin colecție). Nașterea discursului de justificare o urmează îndeaproape pe cea a colecțiilor de amatori (Vasari, 1550). Istoria și critica se sublimează sub Lumini în Estetica filosofică, contemporană cu primele mari muzee naționale. Nici "iregularii artei" nu scapă de aceste reguli de omologare întotdeauna valabile. "Arta brută" și-a dobândit la Paris locul ei permanent de expoziție, Foyer de l'Art Brut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
destul de mult timp pe teren. Excursiile noastre audiovizuale în zonele de penumbră sunt rapide ca incursiunile unui comando și noi facem comentariul acestor descoperiri. Emisfera sudică nu ia vederi, ci este prinsă în ale noastre. Ne-am legitimat și totodată sublimat în "datorie de ingerință" dreptul exclusiv de privitori ai celorlalți, monopol tehnic transformat în obligație morală. Dacă nu vedem cu ochii, inima nu este mișcată. Concluzie: "Camerele să trăiască!". Desigur, dar ele nu au, vai, declanșare automată, nu încep oriunde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mondializarea simulacrelor noastre face mai improbabile aceste șocuri, "relații nepotrivite" și depeizări care dintotdeauna, la noi, au declanșat inovații. În acest sens, Occidentul și-ar dăuna sieși dacă și-ar boteza "îngrădirea informațională" cu frumosul nume de universal și ar sublima supradotarea tehnică în "conștiință morală a lumii". Conservarea timpului Cea de-a treia antinomie ar privi timpul: "Televiziunea este o memorie formidabilă, televiziunea este o strecurătoare funestă". Obiectul tehnic sprijină teza, uzul social, antiteza. "O, timp, oprește-ți zborul..." Iată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
intervievarea oamenilor pe stradă și transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a adevărului). Acestea îi "cad de sus" ca grindina ori furtuna, când, de fapt, propriul său sistem de reprezentare le-a "lansat". Mecanism clasic de alienare și de transformare a unei libertăți în mit. Dar ceea ce se extrovertește și se sublimează aici, acum nu în ideea de Dumnezeu, ci în imaginea divinizată și mitizată, nu mai este conștiința unui subiect, ci o mașinărie socio-tehnică. 8 Ecuația erei vizuale: Vizibil = Real = Adevărat. Ontologie fantasmatică, de ordinul dorinței inconștiente. Dar dorință de acum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
menite a sistematiza, a clasa și inventaria materialele care urmează a fi asimilate, înțelese și interpretate. Fără acest ultim pas al sintezei creatoare, acumulările sfârșesc prin a împovăra, neputând fi eficiente și relevante la nivelul transformării omului. Gestul creator va sublima multiplicitatea acumulărilor în unitatea transfiguratoare a privirii. Exprimarea noii înțelegeri se va face, prin urmare, prin moduri noi de expresie, care pot da un trup pe măsura mesajului. De aceea, exprimarea nu trebuie să fie epigonic academică, ci autentică, propunând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fond. Suflete! De ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond” (1870). Întreaga istorie a omului, în măsura în care ea înseamnă progres, este o sporire a cunoașterii prin cuvânt, care sublimează cunoașterea senzorială, făcând din demon o sfântă, „dintr un chiot simfonie”, „din ochirile murdare, ochiu-aurorei matinal”. La fel a fost primită și nuvela Sărmanul Dionis, pe care E. a citit-o la ședința „Junimii” din 1 septembrie 1872. Slavici o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau de cea bazată pe suprapunerea pe două scenarii opuse, explicată prin acel "script theories of
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginilor pentru copii", "povestiri comice" ori pur și simplu "Mickey Mouse-uri", deși ea a reprezentat, ab initio, dincolo de sfera proprie, un spirit, și chiar un proiect de "inversare" a valorilor sociale, asociată unei "culturi a tinereții" ("tânără cultură a tinerilor"), sublimat în momentul '68.547 Deși a ajuns să fie legitimată, aceasta s-a realizat doar într-un mod ambiguu, limitat, depreciativ, mai cu seamă că și în sânul ei se operează o distincție între creația elitistă și cea de masă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
originea și nici fondul, trimiterile ocazionale la aceasta scoțând doar narațiunea din atemporalitatea totală, "visul fiind astfel conceput încât să aibă câteva puncte de ancorare în cotidian", opinează Reynolds; mai mult, banda desenată este "arhetipală", iar Istoria e transpusă și sublimată de către autor, care operează extrapolări ale realității așa cum se prezintă ea în mentalul colectiv, din care nimeni (autor sau cititor) nu se poate sustrage total.754 Continuitatea, dimensiunea esențială a benzii desenate în serial (publicată periodic în serii de zeci
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ibid., p. 56. 745 Asta chiar dacă Batman însuși este asexuat, fără o parteneră care să îi justifice potența (ocazionalele hârjoneli în compania fatalei Catwoman sunt mai rare decât morțile sale aparente și joacă mai mult rol de fantasme). El își sublimează sexualitatea în lupta împotriva criminalității, nu pentru că ar fi homosexual, cum s-a spus, ci pentru că în mod patologic, pentru el sexul echivalează cu moartea. Batman este exponentul corpului super-eroic fluid, transgresând în același timp atât limita om-animal, cât și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mediu, în talamus, în-colăcindu-mă în jurul centrilor furiei, durerii, orgasmului, repulsiei, amețelii și pierzîndu-mă în creierul primitiv, în sălașul riturilor, măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a fost relația lungă și scandaloasă cu soția prietenului său Maecenas. Când a îmbătrânit, asemenea multor libertini faimoși care sublimează înaintarea în vârstă în căință și austeritate, a hotărât să însănătoșească obiceiurile romanilor și să apere unitatea economică și socială a familiilor aristocratice, prețioase pepiniere de generali și senatori. S-a gândit la o lege extrem de dură cu privire la moralitatea privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi o tragedie. Iar Dinu, spre care somnul mă va Îndrepta, va fi ținta atât de dragă a visurilor mele de fericire. 8 februarie 1960 (luni) Își uitase mâna Într-a mea, mi-o uitasem Într-a lui... Ce fericire sublimă!... Câteva fraze au fost schimbate Între noi, iar apoi de-abia ne-am adus aminte că ne ținem de mână strâns unul pe altul... Apoi, Dinu s-a uitat la mine cu o privire necunoscută mie și m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nou, speranță. Sînt slab cînd le simt suferința dar așa-i și Dumnezeu, îndurînd veșnic propriul nostru chin. Parcă renasc într-un timp al perfecțiunii. Plin de încredere simt cum se ridică sîngele în mine ca seva copacilor din pămînt, sublimînd prin frunze și apoi topindu-se în cer. Și cei din jur par că văd asta, oarecum surprinși. Prietenul meu, Doctorul îmi spune: „-Oul lui Columb! Ai descoperit că binele sau răul e altceva decît a fi bun sau rău
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
voi fi iertat. Am mai murit puțin, încă odată. Acesta-i miracolul: mîndria eului, conștiința, se zbate să revină în primul plan cînd renunțarea și dăruirea de sine s-au instalat. Dar nu se mai poate face nimic. Moartea a sublimat și nu-l mai sperie. Puternicul se vede măcinat de spaimă pe cînd cel slab a devenit imun. Puternic, tocmai pentru că e slab, a ales singura șansă de libertate. Fără alternativă. Legile lumii nu mai ating omul eliberat. Acesta cade
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
frază retorică, stranie ca o macaroană: „Dar irealismul lor Îi Împiedică să se Întrebe: s-ar mai putea menține În fruntea statului român o persoană ajunsă acolo prin complot, asasinat etc. și nu aleasă de populația țării?” Cu semnul Întrebării. Sublimă dar cu desăvîrșire, demonstrație. Deci: o persoană nealeasă de populație și ajunsă la putere prin complot și asasinat nu se poate menține În fruntea țării. Dar pentru că persoana a fost aleasă, rezultă că o asemenea ființă se poate menține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]