964 matches
-
mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca fiind forma cea mai adecvată și acceptând faptul că pietatea religioasă sufocă nevrozele! (Jones, 1955/1979). Câțiva ani mai târziu, această aparentă contradicție își află explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930/1995) un „delir colectiv, bazat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
admite că pastorul Pfister poate să practice cura psihanalitică menținând totodată la pacienții săi o religiozitate sublimată (1925/1984). În ciuda tuturor acestor disensiuni, putem încheia discuția cu un punct în privința căruia există o cvasiunanimitate: fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil pentru cele mai multe dintre mecanismele de apărare (să ne gândim în special la neplăcerile provocate de întoarcerea elementului refulat...). Ba mai mult, activitățile sublimate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îndrăgostitul a pierdut fie persoana iubită, fie iubirea acesteia (1930/1995), sau privind deziluziile mariajului, distrus de imposibilitatea de a găsi o soluție contraceptivă satisfăcătoare (1908b/1985) și de frecventa incapacitate sexuală a celor doi. Freud are certitudinea că, grație sublimării, omul obține prin activitatea spirituală o cantitate așa de mare de plăcere, încât „destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/ 1995). Câteva decenii mai târziu, Piaget exprimă aceeași idee într-un stil mai familiar: „Necazurile vieții? Păi n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/ 1995). Câteva decenii mai târziu, Piaget exprimă aceeași idee într-un stil mai familiar: „Necazurile vieții? Păi n-ai decât să te apuci de muncă și totul dispare!” (citat de Bringuier, 1972). Sublimarea este deci o protecție contra problemelor cotidiene. Ea antrenează deopotrivă sentimente care par a fi de dragoste. Lagache (1962/1984) o afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
n-ai decât să te apuci de muncă și totul dispare!” (citat de Bringuier, 1972). Sublimarea este deci o protecție contra problemelor cotidiene. Ea antrenează deopotrivă sentimente care par a fi de dragoste. Lagache (1962/1984) o afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva pagini înflăcărate încântării, comparabilă cu cea dată de relațiile cu o ființă dragă, pe care o simte acela ce se abandonează sublimării. Este vorba, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva pagini înflăcărate încântării, comparabilă cu cea dată de relațiile cu o ființă dragă, pe care o simte acela ce se abandonează sublimării. Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, decât de o „investire pasională”. Urcând o treaptă, ajungem la reflecția făcută de un pacient al lui Anzieu (1994): „Se produce un orgasm în gândire”, reflecție prelungită de un comentariu al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un comentariu al lui Anzieu însuși: „Producerea unui text depășește orgasmul: ea vizează procrearea unei ființe autonome. Opera literară este un analogon al operei de carne”. Și totuși, în mijlocul acestui concert de elogii, Freud (1930/1995) emite câteva rezerve. Sublimarea antrenează o diminuare sigură a posibilităților de a atinge plăcerea sexuală. Un instinct rămas sălbatic aduce o satisfacție mai intensă decât potolirea unui instinct domesticit. Și apoi, cât de ispititor este fructul oprit! Și mai este o voce care se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a posibilităților de a atinge plăcerea sexuală. Un instinct rămas sălbatic aduce o satisfacție mai intensă decât potolirea unui instinct domesticit. Și apoi, cât de ispititor este fructul oprit! Și mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este fructul oprit! Și mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie legat de Nietzsche că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din urmă afirmă (1887/1971): „Senzualitatea nu dispare când survine starea estetică... ea nu face însă decât să se transforme și nu mai poate pătrunde în conștiință sub formă de excitație sexuală”, el dă de fapt o primă definiție a sublimării. Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu face însă decât să se transforme și nu mai poate pătrunde în conștiință sub formă de excitație sexuală”, el dă de fapt o primă definiție a sublimării. Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții sale. Porret (1994) numără mai mult de o sută de menționări ale acestui concept. În acest răstimp, optica lui Freud asupra sublimării a înregistrat o importantă evoluție. Incertitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții sale. Porret (1994) numără mai mult de o sută de menționări ale acestui concept. În acest răstimp, optica lui Freud asupra sublimării a înregistrat o importantă evoluție. Incertitudini și contradicții s-au tot succedat. Flournoy (1967) a încercat un lung recensământ al lor, pe care ar fi prea plictisitor să-l rezumăm aici, dar care explică remarca descurajată făcută de însuși Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al lor, pe care ar fi prea plictisitor să-l rezumăm aici, dar care explică remarca descurajată făcută de însuși Freud, într-o scrisoare către Putnam: „În adâncul sufletului, cred că dacă vreun om ar poseda mijloacele de a studia sublimarea instinctelor într-un mod la fel de complet ca refularea lor, explicațiile psihologice pe care le-am poseda ar face inutilă ipoteza dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poseda ar face inutilă ipoteza dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare dintre autorii care l-au tratat își exprimă perplexitatea în legătură cu acest subiect. Pentru Laplanche (1980b), sublimarea este „una din crucile psihanalizei și una dintre crucile lui Freud însuși... o problemă deosebit de iritantă”. El își mărturisește o anume tentație de „a o trimite la plimbare... de a se debarasa de ea în favoarea unor concepte mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a termenului și de o elucidare niciodată dusă la capăt, în timp ce Emmanuelli (1993) evocă „absența aprofundării acestei noțiuni în scrierile lui Freud”. De altfel, studierea acestui termen în Vocabularul psihanalizei se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul sens al termenului) este ilustrată de un exemplu dat de Nunberg (1935/1957): O tânără este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul sens al termenului) este ilustrată de un exemplu dat de Nunberg (1935/1957): O tânără este foarte atrasă sexual de toți tinerii drăguți pe care-i întâlnește. Ea a găsit un mijloc să se controleze, acela
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atrasă sexual de toți tinerii drăguți pe care-i întâlnește. Ea a găsit un mijloc să se controleze, acela de a intra cu ei într-o conversație pe teme intelectuale. Excitația sa sexuală dispare atunci și, al doilea beneficiu al sublimării, conversațiile îi servesc mai apoi drept sursă de inspirație în activitatea sa de scriitoare. Al doilea exemplu, prezentat de Fraiberg (1959/1967), este un studiu longitudinal privind recurgerea permanentă la activitatea intelectuală ca apărare: Fraiberg observă, începând de la doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
temerile”. Aflat la o vârstă fragedă, neliniștit în fața lucrurilor stranii sau neobișnuite, el își domină angoasa căutând să descopere funcționarea tuturor obiectelor care-l neliniștesc (din nefericire, pentru că le demontează fără a le mai putea reconstitui...). Apoi aceste activități de sublimare, destinate inițial să-l ajute în dominarea unor temeri infantile, se detașează de prima lor motivație și sunt practicate „din plăcere”. Dar, la nevoie, ele sunt din nou utilizate ca mijloc de apărare. Tony, care la 4 ani a trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceasuri deșteptătoare vechi care nu mai funcționează. El le demontează și le repară, „așa cum doctorul îl reparase și-l repusese pe el însuși în funcțiune. Subiectul opera ceasurile și reușea astfel să le vindece. În acest mod, el utiliza o sublimare bine stabilită, cercetarea și construcția mecanică, pentru a surmonta o experiență înspăimântătoare, iar metoda s-a dovedit cât se poate de eficientă”. Mai târziu, Tony își continuă studiile științifice, punându-și frecvent familia în pericol din cauza invențiilor sale și exploziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exploziilor care erau o consecință frecventă a activității lui. Dar familia este tolerantă! La vârsta adultă, alegerea sa profesională este ușor de prevăzut: va deveni fizician! Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Relațiile dintre sublimare și formațiunea reacțională nu sunt studiate în această rubrică, ele fiind expuse în secțiunea consacrată formațiunii reacționale (vezi pp. 181-189). În ciuda aparentei lor asemănări, este simplu să discernem între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Relațiile dintre sublimare și formațiunea reacțională nu sunt studiate în această rubrică, ele fiind expuse în secțiunea consacrată formațiunii reacționale (vezi pp. 181-189). În ciuda aparentei lor asemănări, este simplu să discernem între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui conflict luându-i în considerare doar aspectele cognitive, cu detașare și obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]