872 matches
-
și cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted. Fizica culminează cu închegarea ei în sistemul newtonian. În biologie apariția taxonomiei speciilor ființelor vii, bazată pe limba latină și pe împărțirea atât a regnului animal cât și cel vegetal în specii, subspecii, clase, etc, a reprezentat un imens salt calitativ în gândire și în percepția lumii vii. În medicină, experimentarea injecțiilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796), inventarea primului stetoscop și apariția primelor noțiuni de igienă au fost toți atâția pași majori spre
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
Saharei, pădurilor ecuatoriale centrafricane și a zonei sudice a continentului. La nord de Sahara, în state ca Algeria sau Maroc, servalul este un animal rar, în schimb este întâlnit în cantități normale în celelalte regiuni. În total, sunt definite 14 subspecii de serval: Servalii populează teritorii cu multe tufișuri și o vegetație relativ bogată, de regulă în preajma ochiurilor de apă. Ei evită regiunile aride, podișurile uscate și pădurile tropicale. Servalii sunt niște animale semi-nocturne, fiind activi mai ales între orele 4-5
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
Africii oamenii le folosesc chiar și carnea în alimentație, de aceea situația ecologică a lui nu este dintre cele mai bune, întruct în zonele populate de oameni populația lor a scăzut semnificativ. Este ucis și din cauza atacurilor asupra păsărilor domestice. Subspecia nord-africană a fost inclusă în Lista Roșie a IUCN ca animal amenințat (în ). Servalii sunt destul de sociabili și pot fi ușor dresați și domesticiți. Masculii se pot împerechea cu pisicile de casă, obținându-se hibrizi. Sunt cunoscute și cazuri de
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
cu pete ruginii, care sunt clocite de femelă, timp de circa 15 zile. Scoate pe sezon, două generații de pui. Strigătul este un "tsii-tsii" fin și pătrunzător, iar cântecul un ciripit subțire și rapid, accelerat spre final. Sunt descrise 10 subspecii, în România și Republica Moldova trăiește "Certhia familiaris familiaris" Subspecii:
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
de circa 15 zile. Scoate pe sezon, două generații de pui. Strigătul este un "tsii-tsii" fin și pătrunzător, iar cântecul un ciripit subțire și rapid, accelerat spre final. Sunt descrise 10 subspecii, în România și Republica Moldova trăiește "Certhia familiaris familiaris" Subspecii:
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
Unul dintre punctele de atracție al grădinii zoologice îl constituie speciile de lei și tigri siberieni. Vizitatorii mai pot admira diferite specii de cai și ponei, vulpi, urși, specii de porci originare din Asia, lame, lebede, precum și numeroase specii și subspecii de păsări. Principala atracție rămâne totuși numărul mare de specii de maimuțe.
Grădina Zoologică din Rădăuți () [Corola-website/Science/314818_a_316147]
-
apei din acvariu este de 20°C. În acvariu poate fi asociat cu alți pești ca peștele paradis ("Macropodus opercularis"), barbul roșu ("Puntius conchonius"), peștele jandarm ("Danio malabaricus"). În clasificările mai vechi carasul auriu ("Carassius auratus") era inclus ca o subspecie, "Carassius auratus auratus" în specia "Carassius auratus", care includea și subspecia "Carassius auratus gibelio", în prezent ridicată în rang de specie "Carassius gibelio" (carasul argintiu).
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
asociat cu alți pești ca peștele paradis ("Macropodus opercularis"), barbul roșu ("Puntius conchonius"), peștele jandarm ("Danio malabaricus"). În clasificările mai vechi carasul auriu ("Carassius auratus") era inclus ca o subspecie, "Carassius auratus auratus" în specia "Carassius auratus", care includea și subspecia "Carassius auratus gibelio", în prezent ridicată în rang de specie "Carassius gibelio" (carasul argintiu).
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
Madagascar, Australia, Antarctica și în majoritatea insulelor oceanice. Urșii fac puține stricăciuni. Sunt vânați pentru blana și uneori pentru carnea lor. Familia cuprinde 5 genuri și 8 specii existente: În România trăiește o singură specie de urside cu o singură subspecie: Imagini
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
Ursul brun (Ursus arctos) este o specie de urși din genul "Ursus", răspândită în toată regiunea holarctica. Este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m lungime (subspeciile grizzly, Kodiak și ursul de Kamciatka), o înălțime la greabăn de până spre 1,5 m și o greutate maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m lungime (subspeciile grizzly, Kodiak și ursul de Kamciatka), o înălțime la greabăn de până spre 1,5 m și o greutate maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani în captivitate. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile, imprimându-se în mers odată cu talpă și degetele. Ursul brun are o blană deasa
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
Britanice a dispărut. Ursul brun este răspândit într-o mare măsură și în America de Nord (Alaska, Canada), cât și în Rusia, unde există cea mai mare populație (). Alte subspcii se găsesc în Chină, Mongolia, Transcaucazia și Iran. În România, se găsește subspecia "Ursus arctos arctos". Până în prima jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga țară, din Delta Dunării până în Carpați. Din păcate, a fost exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedică agricultură extensiva și creșterea extensiva a vitelor, pescuitul
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
în America de Nord. Familia erinaceidelor este diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus", considerat de unii autori ca o subspecie, "Erinaceus concolor roumanicus", a speciei "Erinaceus concolor". Sunt descrise 10 genuri și 24 de specii existente de erinaceide, grupate în două subfamilii
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
în plus, suprapopularea unor regiuni cu ierbivore copitate, care rod întreaga vegetație, duce în cele din urmă la desertizare, urmată de o erodare a solului. Familia cuprinde 13 genuri și 36 specii existente. În România trăiesc 4 specii cu 4 subspecii de canide:
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
Hominidae caracterizată prin postura verticală și locomoție bipedă; dexteritate manuală și utilizare avansată a uneltelor; și în general posesori ai celui mai complex creier și structură a organizării societății. Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membri ai aceleiași subspecii numite "Homo sapiens sapiens". Generic, oamenii sunt denumiți „rasa umană” sau „omenirea”, iar membrii săi sunt cunoscuți ca „oameni” sau „ființe umane”. Umanitatea modernă (nu cea contemporană) este, măcar în parte, contemporană cu H. sapiens fossilis. Ipoteza unei succesiuni cronologice
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
Acvila imperiala iberica ("") este o specie endemica din sud-estul Peninsulei Iberice și nordul Marocului. Până nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de separate ca să constituie două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
Șerpii au doi plămâni, unul mai mic (și nefuncțional) în stânga și unul mai mare (funcțional) în dreapta. Această configurație se potrivește formei lor alungite și este diferită de alți membri ai familiei Colubridae care și-au pierdut complet plămânul stâng. În funcție de subspecie, "Boa constrictor" poate fi găsit din nordul Mexicului, trecând prin America Centrală (Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica și Panama) până în America de Sud, la nord de paralela 35 sudică (Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela, Trinidad și Tobago, Guyana, Belize, Surinam, Guyana Franceză, Brazilia, Bolivia, Uruguay
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
rol important în controlarea populației de oposumi, prevenind potențiala transmitere de boli. În alte zone, șerpii sunt lăsați liberi pentru a menține sub control numărul de rozătoare (de exemplu în magaziile de cereale). În literatura de specialitate sunt descrise 10 subspecii:
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
familia accipitride ("Accipitridae"), care se hrănește cu șoareci de câmp și lemingi. Este o specie migratoare, care cuibărește în nordul Eurasiei și Americii de Nord și iernează la sud în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia și America de Nord. Sunt descrise 4 subspecii: Are o mărime de 50-66 cm, mai mare decât corbul. Greutatea: mascul 600-1380 g, femela 780-1660 g. Femela mai mare decât masculul. Penajul este pestriț brun cu alb pe spate și cap, mai închis pe piept. Abdomenul brun cu dungi
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
cap, mai închis pe piept. Abdomenul brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung în România au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar în România, nu au această bandă întunecată. Coloritul variază în intensitate între subspecii. Coada este albicioasă și se termină cu o bandă subterminală lată brun întunecată. Aripile albe dedesubt, cu o pată neagră la încheietură și cu penele de pe margini mai închise la culoare. Tarsele de pe picioare sunt "încălțate" în pene până la baza
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
ele, dar femelele sunt mai grele, cu dungi mai puține pe coadă. Are o răspândire circumpolară. Cuibăresc în nordul Eurasiei și Americii de Nord. Migrează spre sud pentru a ierna În România și Republica Moldova se întâlnește în sezonul rece (oaspete de iarnă) subspecia " Buteo lagopus lagopus", care vine toamna în număr mare din nord (din regiunile tundrei eurasiatice și Scandinavia). Primăvara revine în nord pentru a cuibări. Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
mare din nord (din regiunile tundrei eurasiatice și Scandinavia). Primăvara revine în nord pentru a cuibări. Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]