7,897 matches
-
mult mai numeroase decît cele ale consumis-mului (adjectivele consumerist și consumist au, în schimb, frecvențe asemănătoare). Consumerism și consumerist sînt forme preluate direct din engleză, adaptate foarte ușor din punct de vedere fonetic și morfologic, pentru că se asociază automat cu substantivul deja existent consum și pentru că intră în seria foarte bogată a împrumuturilor și a derivatelor moderne în -ism și - ist. Consumism și consumist sînt, în mai mare măsură, adaptate, pentru că pot părea chiar create în română, de la consum. Această "autohtonizare
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
transparente, le motivează semantic suplimentar. Dezavantajul termenului consumerism e că are aparent aceeași transparență, care se dovedește totuși înșelătoare: conduce la reconstituirea unei rădăcini consumer, inexistente în română. Mai există și a treia opțiune: echivalentul englezescului consumer este în română substantivul consumator; de aceea consumerism poate fi echivalat și prin calcul consumatorism, care preia structura termenului englezesc. Consumatorism este totuși cel mai rar dintre cele trei variante de echivalare pe care le discutăm aici. În alte limbi romanice, situația e oarecum
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
E de dorit ca această specializare, pentru care sînt semne, să se impună. Deocamdată există însă unele piedici: familiaritatea cu engleza și puternica înclinație de a împrumuta integral din engleză cuvinte și sensuri fac ca mulți vorbitori să folosească doar substantivul consumerism, cu ambele sensuri; exemplele sînt numeroase și provin chiar din unele dintre cele mai serioase reviste de cultură: "cetățeanul societății post-comuniste - nu doar al celei românești - a devenit victima consumerismului" ("22", 26.07 - 1.08.2005); "templul cel nou
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
istoria Japoniei, aduși în atenția publicului occidental de moda filmelor japoneze de acțiune - au produs și în română un termen comun pentru un anume tip de luptători, cu fața ascunsă, tipic, de o cagulă. În limbajul standard și în mass-media, substantivul ninja a rămas invariabil, ca atîtea alte împrumuturi recente; altminteri, e un cuvînt destul de cunoscut, care poate fi folosit ca termen de comparație: "Preotul și dascălul, mascați ca doi ninja" (Ziarul de Iași, 30.12.2006); "Chelnerii (...), îmbrăcați din cap
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
minimal, morfologic și fonetic - attachment - , calcul parțial de structură, formula hibridă care transpune atît verbul cît și sufixul - atașament -, dar și economicul (și adesea ludicul) ataș -, ba chiar și traducerea anexă. Atașament și ataș au dezavantajul unor omonimii supărătoare cu substantivele împrumutate mai de mult din franceză și care au sensul "afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva" (DEX), respectiv "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane" (DEX); de aceea sînt folosite
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
de vedere, fabulospirit ar părea corect format; totuși, cuvîntul are un viciu grav: forma sa e ambiguă, trimițînd mai curînd la un alt model de compunere, cel în care nu există secvențe comune, primul element (mai des adjectiv, uneori și substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
limbă, iar sintagma pe care ele ar putea-o eventual alcătui nu ar fi în nici un caz, în română, fabulos spirit, ci, cel mult, spirit fabulos. E cert că jocul a fost gîndit în engleză, unde e normală ordinea adjectiv + substantiv; dar nici în engleză, mă tem, sintagma nu e o suficient de stabilă ca să justifice transformarea sa în cuvînt-valiză. Relația semantică contribuie de altfel la efectul de surpriză: pentru un bun cuvînt-valiză (ca pentru orice joc de cuvinte reușit), legătura
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
oa - de tipul Antoane, Solomoane - este simțit ca popular și familiar, în contrast cu vocativul identic cu nominativul. (Procedeul a fost exploatat umoristic: "M-ai învins... Maradoane!" (de la numele lui Diego Maradona, în Tineretul liber, Supliment literar-artistic, 27, 1990, 11). Dacă vocativul substantivului machedon e machedoane, cu o puternică notă popular-familiară, se poate presupune un procedeu analog și la substantivul rocker - cu vocativul roackere. Explicația nu e totuși perfect convingătoare: în rocker, vocala o nu apare într-un context fonetic în care să
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
a fost exploatat umoristic: "M-ai învins... Maradoane!" (de la numele lui Diego Maradona, în Tineretul liber, Supliment literar-artistic, 27, 1990, 11). Dacă vocativul substantivului machedon e machedoane, cu o puternică notă popular-familiară, se poate presupune un procedeu analog și la substantivul rocker - cu vocativul roackere. Explicația nu e totuși perfect convingătoare: în rocker, vocala o nu apare într-un context fonetic în care să se producă spontan diftongul oa (un cuvînt popular asemănător fonetic, șogor, formează în general vocativul șogore). Aici
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
popular asemănător fonetic, șogor, formează în general vocativul șogore). Aici ar interveni a doua explicație: oa din roacăre ar putea fi și un mod de transpunere destul de fidelă a pronunției din engleză: vocala rotunjită și deschisă din prima silabă a substantivului englezesc rocker seamănă destul de bine cu diftongul românesc format dintr-un segment rotunjit și unul deschis (au fost de altfel specialiști care au considerat secvența oa ca fiind o unitate indivizibilă, un fonem). În acest caz, forma s-ar răspîndi
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
multe citate noi, din presa și literatura ultimilor ani. Forma daimon, de pildă, inclusă sub cuvîntul-titlu demon (opțiune contestabilă în sine, dar corespunzînd principiilor de grupare etimologică ale dicționarului), e ilustrată cu citate din Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. La substantivul denominare găsim un citat din România liberă, din 2005, despre "proiectul de lege privind denominarea monedei naționale" ș.a.m.d. Litera D (din care apăruse deja o primă fasciculă, în 1949: întreruptă brusc, în mijlocul articolului despre prepoziția de) se reia
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
Căloiu Oana Ziarul Istoricul atrage atenția că pe străzile multor orașe din Franța au fost văzuți cerșetori, în general romi, originari din România. De aici, unele emisiuni satirice au pus semnul egalității între substantivul "român" și substantivul "cerșetor", precum și între "român" și "delicvent" sau "român" și "sărac". Istoricul evocă în articolul său un ultim derapaj verbal de acest gen. Într-o emisiune intitulată " C’est à vous", un comic a folosit sintagma “chien roumain
Presa din Franța despre români - cu o palmă lovește, cu cealaltă mângâie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80394_a_81719]
-
Căloiu Oana Ziarul Istoricul atrage atenția că pe străzile multor orașe din Franța au fost văzuți cerșetori, în general romi, originari din România. De aici, unele emisiuni satirice au pus semnul egalității între substantivul "român" și substantivul "cerșetor", precum și între "român" și "delicvent" sau "român" și "sărac". Istoricul evocă în articolul său un ultim derapaj verbal de acest gen. Într-o emisiune intitulată " C’est à vous", un comic a folosit sintagma “chien roumain” - câine român. Colin
Presa din Franța despre români - cu o palmă lovește, cu cealaltă mângâie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80394_a_81719]
-
Rodica Zafiu Substantivul blat este bine instalat în româna familiară, ba e foarte posibil ca unii vorbitori să-l perceapă ca aparținînd deja limbajului standard. Cuvîntul intră în multe locuțiuni și construcții - a merge pe blat, a fi pe blat (cu cineva), a
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
cînd săvîrșesc un furt: ŤPunem blatul să gineascăť"; pentru V. Cota, era "tăinuitor, gazdă de hoți", în vreme ce la Al. Vasiliu apărea cu semnificația mai generală "tovarăș" (preluată ulterior de Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu, în care blat e tratat ca substantiv masculin, cu pluralul blați). V. Gr. Chelaru descoperea, în 1927, în limbajul din mahalalele Iașului, expresiile a da pi blat, a merge pi blat ("a da, a merge pe tovărășie") și blat pi blat ("ori una, ori alta"). C. Armeanu
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
pot fi nu doar pronunțate ca atare, ci și transpuse în cuvinte întregi: secvența decizia BNR ar putea fi citită și "decizia Băncii Naționale a României"). În prezentările posturilor de televiziune, formulele capătă adesea un aspect destul de straniu, pentru că îmbină tiparul generalizant (specific substantivelor nearticulate - director firmă) cu o anume individualizare nedefinită: abrevierea din exemplul "Dan Zmeu, reprezentant firmă de construcții" (TVR 2, 10.XII.2007) ar putea fi "tradusă" ca: "director al unei firme de construcții". Construcția nefirească are o cauză extralingvistică, fiind
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
Rodica Zafiu Verbul a (se) tira și substantivul tira sînt destul de vechi în lexicul argotic românesc. Se pare că au aparținut inițial limbajului "tehnic", al hoților de buzunare; apoi, cum se întamplă adesea, verbul a intrat în circulația mai largă, argotic-familiară. În cele mai recente înregistrări on-line ale
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
nu și în DEX; în Micul Dicționar Academic (MDA, IV, 2003), este înregistrat că regional (?) și cu etimologie necunoscută. În studiile mai vechi despre argoul românesc, în dicționarele de argou, dar și în reportaje jurnalistice recente e atestat și explicat substantivul corespunzător verbului: tira. Sensurile acestuia sînt tipic tehnice: tira e un instrument sau un adjuvant în operația complexă a furtului. E, adesea, obiectul cu care hoțul de buzunare își maschează mișcările: o haină, o geantă mai mare etc.: "tira (geaca
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
était dans le métro, on tirait", ibid.). În construcție cu un pronume reflexiv - se tirer - , verbul are de multă vreme, în franceză populară și colocviala, sensul de "a pleca, a scăpa, a fugi" (cf., de exemplu, Petit Robert 1991). și substantivul țîre este înregistrat de TLFI în expresia "vol a la țîre" - furt "cu tragere", adică trăgând din buzunar sau geantă, sau, folosit singur, cu sensul de "furt de buzunare". În Colin - Mével, Dictionnaire de l'argot, Larousse, 1990, se indică
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
TLFI în expresia "vol a la țîre" - furt "cu tragere", adică trăgând din buzunar sau geantă, sau, folosit singur, cu sensul de "furt de buzunare". În Colin - Mével, Dictionnaire de l'argot, Larousse, 1990, se indică o primă atestare a substantivului țîre la 1829. Într-o carte din 1990 despre lumea hoților de buzunare parizieni - François Abjean, Pickpockets!, Paris, Acropole, 1990 - , apar, atît în glosar, cît și în text, termenii țîre "furtul de buzunare" ("voleurs a la țîre", p. 33), tireur
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a lui „a măcina“. Mă gândeam la dinți scrâșniți și la o materie nisipoasă care să ți se scurgă printre dinți. De fapt, și Paștele avea tot o unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
respectă întocmai 97. Căror reguli se conformează utilizarea majusculelor în descrierea bibliografică? R: Ø limba română Pentru publicațiile în limba română, se vor respecta regulile din „Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație”, ultima ediție. Dacă în componența denumirii editurii intră substantivul Editură, urmat de un substantiv comun la genitiv sau un adjectiv, acordat în gen și număr cu cuvântul „editură” Ø limba engleză Primul cuvânt al titlului, chiar dacă este articol se scrie cu majusculă, excepție făcând situația când acesta începe cu
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
se conformează utilizarea majusculelor în descrierea bibliografică? R: Ø limba română Pentru publicațiile în limba română, se vor respecta regulile din „Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație”, ultima ediție. Dacă în componența denumirii editurii intră substantivul Editură, urmat de un substantiv comun la genitiv sau un adjectiv, acordat în gen și număr cu cuvântul „editură” Ø limba engleză Primul cuvânt al titlului, chiar dacă este articol se scrie cu majusculă, excepție făcând situația când acesta începe cu trei puncte. Pronumele „I” (eu
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
se scrie cu majusculă întotdeauna. În vedeta de titlu, primul cuvânt care urmează după articol se scrie cu majusculă. Denumirile zilelor săptămânii și ale lunilor se scriu cu majuscule. Derivatele din nume proprii se scriu cu majusculă, indiferent dacă sunt substantive sau adjective. Toate componentele unei denumiri de instituție, organizație, cu excepția articolelor, a conjuncțiilor, a prepozițiilor se scriu cu majuscule. Toate cuvintele componente ale denumirilor geografice se scriu cu majuscule. Numeralele ordinale exprimate în litere, după nume de suverani și pontifi
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
scriu cu majuscule (IFLA, ISO, USA). Punctele cardinale se scriu cu majusculă. Epocile istorice, evenimentele istorice, tratatele, congresele, organizațiile politice și obștești se scriu cu majusculă. Cuvintele care denumesc părțile unei cărți se scriu cu majusculă. Ø limba germană Toate substantivele se scriu cu majusculă. Adjectivele, derivate din denumiri geografice se scriu cu majusculă. Adjectivele, numeralele, prenumele cuprinse într-un nume se scriu cu majusculă. Se scriu cu majuscule pronumele personale, formulele de adresare. Ø limba franceză În denumirile de instituții
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]