1,497 matches
-
și În Turcia, numeroși oameni cu știință de carte, negustori sau Înalți funcționari, vorbesc franceza. Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să depășești cercul restrâns al seraiurilor și legațiilor, dacă vrei să călătorești În afara marilor orașe sau În subteranele lor, trebuie să te pui la punct cu persana. Provocarea mă stimula și mă amuza, mă delectam cu afinitățile pe care le descopeream cu propria mea limbă, ca și cu acelea cu diverse limbi latine. Tată, mamă, frate, fiică, „father
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să explorez Provins. Acum ajungem la povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestea propriu-zisă. În centrul târgului Provins se află un mare edificiu gotic, Grange-aux-Dâmes, grânarul zeciuielilor, iar dumneavoastră știți că unul dintre avantajele templierilor era că ei strângeau zeciuielile, fără să datoreze nimic statului. Dedesubt, ca peste tot, o rețea de subterane, azi În cea mai proastă stare. Ei bine, În timp ce scotoceam prin arhivele din Provins, Îmi cade-n mână un jurnal local din 1894. Se povestește acolo că doi dragoni, cavalerii Camille Laforgue din Tours și Edouard Ingolf din Petersburg (chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mărturisește că, atunci când s-a dus să verifice la fața locului, nu a avut curaj să coboare În puț. Povestea asta m-a ațâțat, și mi-a venit poftă să vizitez locul. Dar de la sfârșitul secolului trecut până astăzi multe subterane se prăbușiseră și, chiar dacă puțul acela existase vreodată, cine știe unde se găsea acum. Îmi fulgeră prin minte că dragonii găsiseră ceva acolo, la al treilea nivel sub pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lemn Închisă cu o frânghioară și un cui. O domnișoară din alte vremuri, dichisită, amabilă, cu puțină cultură. Mă Întreabă imediat ce știu despre tatăl ei, iar eu Îi spun că știu numai că Într-o zi a coborât Într-o subterană la Provins și că tocmai scriu un studiu istoric despre zona aceea. Ea cade ca din nori, n-a auzit niciodată ca tatăl ei să se fi dus la Provins. Fusese la dragoni, sigur, dar lăsase serviciul În ’95, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajuns. Dar face și altceva, Își lasă serviciul militar, se retrage la țară și Începe să cumpere cărți și să studieze pergamentul. Probabil că deja s-a trezit În el căutătorul de comori, altfel nu s-ar fi dus prin subteranele de la Provins, probabil că are destulă cultură ca să decidă că poate descifra singur ceea ce a găsit. Lucrează liniștit, fără grijă, ca un om cu o singură pasiune ce se respectă, timp de mai bine de treizeci de ani. Povestește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt canalele de scurgere din Paris... Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar vreau să le pricep. Nu ai multe posibilități. Catacombele de la Roma, o să ziceți. Acolo nu e mister, sunt pline de turiști și-s sub controlul Bisericii. Mai sunt canalele de scurgere din Paris... Ați fost acolo? Se pot vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care maschează poarta porților, stația de plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se ocupa de curățenia Parisului?” „Les Façades?” „Doar nu era Malraux. Am bănuiala că e vorba de canalele de scurgere. Curios, nu? Acest domn inventa sere cu portocali și livezi de pomi simbolice pentru Împărați, dar ceea ce-l interesa erau subteranele Parisului. Pe timpurile acelea, la Paris nu exista o adevărată rețea de canale de scurgere. Era o combinație de canale la suprafața pământului și niște conducte Îngropate, despre care se știe foarte puțin. Romanii, Încă de pe timpul republicii, știau totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvăluită, noi intraserăm În Gebura, sefirotul teroarei, momentul În care mânia se face simțită În lume. Nu mă lăsasem sedus, nici măcar pentru o clipă, de gândul Sophiei? Spune Moise Cordovero că Femininul e la stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și egipteni este luată ca sclavă de către faraonul Egiptului, îl iubea pe Radames, comandantul oștilor egiptene. Tot pe Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat pentru trădare i se dă sentința să fie îngropat de viu. În subteranele templului lui Fta, Radames o descoperă pe Aida care venise să moară alături de el. — Cea care citește printre lacrimi rugăciunea tristă a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat pentru trădare i se dă sentința să fie îngropat de viu. În subteranele templului lui Fta, Radames o descoperă pe Aida care venise să moară alături de el. — Cea care citește printre lacrimi rugăciunea tristă a morților este tocmai Ammeris, rivala Aidei. — Tot italian este și compozitorul Vivaldi. Antonio Vivaldi a trăit la Veneția
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să se omoare, pe cinstitelea, din pricina asta. Deznodământul funest fusese îndepărtat, doar grație pazei vigilente a Poetului și a Fratelui, care petrecuseră cu schimbul, pe la el, vreo două luni bune, ca purecii ( Poetul alegând benevol, chiar să și doarmă în subterană, în primele nopți, cele mai dificile, când Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de grumaji și, adunîndu-și puterile, l-a privit adânc în ochi. Iar Domnul, spre dimineață, l-a schilodit si i-a schimbat numele... În acea ultimă seară a ruletei, practic toată protipendada orașului se adunase în uriașa hală frigorifică din subteranele abatorului. Decorul sălii putea părea cu totul ciudat celui care se obișnuise cu luxul ostentativ, de parveniți, al sălilor dinainte. Nu știu dacă o intuiție a cuiva sau o reminiscență din à rebours condusese la acel hibrid nostalgic, la amestecul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uita dezorientată în ochii Puiei, care îi făcu simplu semn cu capul spre văgăună. Atunci ea se lăsă pe fund, își puse picioarele pe prima treaptă și, murdărindu-se, rupîndu-și lanțurile de hârtie lucioasă de la gât, intră cu totul în subterană. I se mai vedea doar creștetul șovăind în umbra tot mai deasă. Tunelul era ușor oblic, ca o scară de pivniță, iar la vreo zece metri mai jos părea că devine orizontal, căci creștetul cu șuvițe albăstrii al Balenei nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat să-și ridice piciorul, dar racul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi se părea așa. Acum însă îmi dau seama că era o faptă logică, normală, pe linia firii mele, născută în subteranele inconștientului care urmărea un scop cu adevărat diabolic. (Despre restul și urmările lui voi pomeni la timp.) Peste câteva zile, am trimis Alexei actul de proprietate, așa cum fusese vorba. Săptămâni întregi, Mihaela nu vru să audă de dania aceea. Ținea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înghesuia cu Mihail, câine de circ - marota lui -, m a otrăvit, pe când aveam vreo 13 ani, cu o țigară (ca să mă dezvețe, cică!), după care mi-a dat în extaz să citesc viața lui Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe, pekinezi arțăgoși, caniși de canapea, tekeli posesivi ș.cl. De bună seamă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
devin melancolic, spunîndu-mi că, o dată cu prăbușirea Constantinopolului, s-a surpat ceva și în destinul nostru. Cum ar fi evoluat Europa și, îndeosebi, Europa de Est dacă turcii n-ar fi cucerit acest oraș? Ieșind de la Sfânta Sofia, trecem strada și coborâm în subteranele "palatului de apă". De fapt, o enormă sală, cu mai multe rânduri de coloane, care fusese construită pentru a fi un "depozit de apă", o "cisternă", pentru cazul că asediatorii cetății ar fi tăiat aprovizionarea cu prețiosul lichid. Acum apa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dacă soarta m-ar fi silit să-mi aleg o meserie manuală, strungar sau tinichigiu, aș fi ales-o, puteți fi sigur, pe cea de a doua, ca să pot repara acoperișuri și să mă îmbăt astfel de înălțimi. Buncărele, calele, subteranele, grotele, prăpăstiile îmi făceau o silă nespusă. Nutream chiar o ură cu totul specială împotriva speologilor, care aveau neobrăzarea să figureze în prima pagină a ziarelor și ale căror performanțe mă umpleau de scârbă. Să te căznești să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii. După atâta constrângere era o orgie de tuse, de expectorări, de toate mizeriile concrete ale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oferea o altă dragoste, ce putea înlocui cu atât avantagiu pe cealaltă? în pantomime interioare, fără de oglinzi inoportune și cu o gustoasă cercetare de sine, Rim se desfăta la ideea bucuriilor pe care le putea da Siei. Scoborând astfel în subteranele conștiinții, găsise gândul mîn-tuitor de a se sluji de minciună. €u mâini lungi, întinse ca o suplică spre Sia, Rim îi povestise că a întîlnit pe Lică, ce 1-a însărcinat să-i spună că nu o mai poate chema
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]