715 matches
-
Rolul învățătorului este acela de a orienta, pentru prima dată în viața elevului, pașii acestuia spre lectură, de a-l implica în receptarea operelor literare, astfel încât acesta „să trăiască subtextul emoțional al scriiturii” (P. Petroman, Locul și rolul lecturii în educația elevilor, în Revista de pedagogie, nr. 8, 1983). Textul scris formează elevilor „un elevat simț al limbii literare, montează psihologic scena lecturii de unul singur, este o realitate deschisă
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3029]
-
cărei prodigioasă diversitate e de natură a provoca neliniști, confuzie, derută. Incapabilă până acum de unitate politică, ea n-a cunoscut nici unitatea spirituală pe care i-o atribuie, la nevoie, iubitorii de formule reducționiste. Pluralul Europes, folosit nu fără subtext politic de J. Huntzinger, corespunde unei realități a cărei definire corectă întârzie. Firește nu avem de gând a suplini această lipsă. Câteva reflecții pe marginea problematicii respective ar putea fi însă utile. O lungă serie de conflicte orientale, având drept
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
recompunerii sinelui datorită imaginilor ce definesc universul interiorității umane, în suficiente situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că într-o lume aproximativa, suficientă sieși, irelevanta pentru "orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
armate. Trecuse deja prin două conflagrații mondiale, prin războiul din Vietnam, iar războiul rece echivala cu o permanentă amenințare atomică. Din discuțiile personajelor, prima dată din convorbirea dintre Lasca și Tiossido, spectatorul află că este vorba despre războiul atomic; în subtext, se face referire la un posibil război al viitorului. Specificul limbajului cinematografic a permis introducerea în film a imaginilor-simbol. Imaginile nu apar nici în textul dramatic, nici în montarea García, insă joacă un rol esențial în înțelegerea sensului filmului. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nu pot fi judecate în sine circumstanțial, ci numai prin cumularea celor două maniere", spune D. Cioran Mihăilescu în prefață volumului Revelațiile durerii, iar "orice text trebuie neapărat preluat, în primă instanță, ca atare, apoi asociat contextului și disociat de subtextul sau. Partea nu dă seama de întreg, dar nici întregul nu luminează întotdeauna esență părților. De intelectualii din așa-numita Generație 27, acei prinți-cobai ai vremurilor, cu itinerare spirituale de neimaginat în acea perioadă, trebuie să ne apropiem cu acea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
provocat la polemică, pentru că s-a încercat, ca în atâtea alte cazuri, compromiterea oricărei autorități care nu convine prin opinia "în afara" patului procustian, opinie, pe care are consecvența și curajul de a o susține toată viața. Reacția are spontaneitate și subtextul cu un caracter polemic trădează gustul cultivat, specific oamenilor superiori și rafinați, pentru stilul epistolar prin care, eventual, să se afle "într-o dulce bîrfeală de lucruri mai literare." Cf. G. Călinescu, Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, , Editura Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție și respectiv non-deglutiție. Astfel, când se spune despre membrii unei etnii că sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a-i înghiți. Non-digerarea duce fie la gerber (a borâ dar și a condamna în argou), fie la eliminarea ca urmare a indigestiei prin mecanismul desemnat de verbul cu frecventă utilizare în franceză (lexemul colocvial pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lui Radu Andriescu. Altfel spus, poate să îi citească întreaga operă poetică drept tentativa de a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia sau agapé propuse, în subtext, de secvențele dedicate prietenilor Grecu, Big Durov, Burs ș.a. (fragmente amintind, firește, de dialogul platonician Lysis), soluția finală de recuperare a afectului nu poate fi, deocamdată, alta decât erosul viril. O față mai puțin convențională a acestuia este cea domestică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor...". Închizându-se, astfel, simbolic într-o lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al labirintului unui text, al limbajului structurat în perspectiva unei ordini creatoare de haos, (care) este simbolul distructiv al morții, golul care te așteaptă, urlă mereu și se umple de un nou (non)sens imposibil de găsit în afara lui însuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul negru al copilăriei,/ crucifixul, urechile de cristal,/ cu scrâșnet, perfect vertical,/ în după-amiaza Mesiei,/ care suntem noi". Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi/ în pământul putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
temporal deschis unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor", timpul-cascadă, "orizontul unor trăiri pentru care accentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului" și timpul-fluviu, care "își are accentul pe prezentul permanent". Orice poem al lui Romanescu trimite, în text sau subtext, la una dintre aceste ipostaze ale timpului, ce adâncește lumea în "limba universală a plânsului". Apare, spre exemplu, un timp-havuz, foarte rar, e adevărat, căci Ioanid Romanescu e un poet căruia îi displace profund să-și imagineze cum arată viitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În buna tradiție inaugurată de Ludwig Erhard, se consideră că singurul cadru socio-economic posibil este economia de piață, un concept extrem de discutabil, dar avînd corespondent în anumite realități din unele societăți, în primul rînd din cea germană. De fapt, în subtext, această carte se înscrie în rîndul celor care anunță "moartea ideologiilor"10 și înlocuirea lor cu o sinteză pragmatică, o mixtură de ingrediente doctrinare, realistă și adaptată la diferitele conjuncturi specifice, un "nou centru" ce va domina se spune veacul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei situaționale, contextuale, structurale etc. (însăși ironia instrument indispensabil exercițiului comic trebuie înțeleasă drept o incongruență între ceea ce se observă și ceea ce se implică în subtextul observației, o incongruență adică între aparență și realitate). Totuși, în vreme ce contradicția tragică nu se află în orizontul nici unei deschideri, fiind nerezolvabilă, contradicțiile altor genuri refuză închiderea, dezvoltînd diverse soluții. Întrucît nu avem circumstanțe tragice, melodramatice ori comice în sine, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sunt tot atâtea teme pe care poeta le "împrumută" de la Generația sa, reușind, astfel, împreună, să aducă "dimensiuni si modulații noi lirismului"76. Acestei dominante de factură tematică, a Generației '60, se alătură cea "a descoperirii trăirii și rostirii cu subtext etic, (dar deloc moralizator, ca înainte!)"77, în care o regăsim pe Ana Blandiana: Nu în ultimul rând, sunt vizibile, în poemele Anei Blandiana, o atitudine etică asumată, comună Generației, o solidaritate cu idealul poeziei. Acest semn este descifrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic"105. Totuși, originalitatea scrisului "configurează lumi posibile și imposibile, generate de trecerile succesive în planul visului, prin care eul liric ajunge la echilibrarea mișcărilor interioare, legitimând astfel permanenta construcție și reconstrucție a creației"106. Reinvestirea cu sensuri noi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de la început, însă ea se acutizează odată cu cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul elementar exuberant și trăirea-rostirea cu subtext etic a eului liric. Ana Blandiana nu face excepție de la genul proxim al poeticii generației, ci, mai mult decât atât, se impune ca diferență specifica. Iulian Boldea nu ignoră, de asemenea, vocea civica a Anei Blandiana prezenta încă de la primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Generației '60, poezia Anei Blandiana este construită de imagini artistice dense, novatoare în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de forță al speculației, prospețimea. Așa, în Singurătatea scriitorului (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2004), ca și în alte contribuții importante pe care ea le-a semnat. Lecturile "în palimpsest" (expresie predilectă), cu priza lor ageră la text (și la subtext), stau mai întotdeauna sub incitația unor pariuri dificile. Elvira Sorohan e atrasă de scrierile cu mai multe nivele, foind de conotații, cu un limbaj care, supus interpretărilor subtile, promite să dezvăluie (sub)înțelesurile din adânc, tâlcurile "camuflate", care deci încă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al operei fiind marele povestitor, cu mimica și cu gesturile lui verbale irepetabile" (p. 48). G. Călinescu... "Se configurează, treptat, un Călinescu personaj și regizor spiritual al propriei opere" (p. 28); În subtext, Călinescu e peste tot, cu dramele lui de conștiință, ca și în alte conferințe despre scriitori, concepute cu tâlc; un fel de travesti cvasi literar" (p. 92). După cum se poate observa, perspectiva asupra autorului ca personaj al operei generează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fim raționali" (p. 41); Aceeași tactică defensivă, necesară atunci (s. a.), ca explicație pentru cei ce știau să citească oblic, și, facultativ, pentru cei, puțini, de acum (s. a.), binevoitori să adopte aceeași rețetă de lectură" (p. 79); Scriitura trebuie citită în subtextul ei, cu puțină imaginație" (p. 82); "O lectură activă e obligată să traducă mesajul cifrat, rezultat din parabola ce reduce fenomenul la esență" (p. 99); Este o autoexplicație nuanțată, pentru cine vrea s-o citească adânc și corect" (p. 128
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
literatura reprezintă, în primul rând, expresia omenescului, iar critica are datoria de a explora și de a explicita lucid și responsabil această dimensiune umană. Ratând întâlnirea cu autorul sau stabilind o relație nepotrivită cu el, criticul, pare a spune în subtext Elvira Sorohan, își ratează cumva menirea. Pe de altă parte, înțelegerea autorului, cu dramele, ezitările și histrionismul său, înțelegere de care s-ar părea că autorul însuși are nevoie, reprezintă o parte esențială a jocului critic, împlinitor atât pentru cititorul-critic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina și mica mea ostenală" -, păstrează în subtext ceva din superioritatea subsidiară a autorității religioase, care, în introducerea la Învățătură preoților pe scurt de șapte taine, Buzău, 1702 se relevă din chiar incipitul direct, autoritar invocarea lui Iisus ca Arhiereu al Arhiereilor pentru a susține, implicit, ierarhia arhierească
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca de un spațiu, frontierele instituționale fiind contestate și acordîndu-se de altfel prea puțin cu dialogul deschis al culturilor în aceste vremuri de globalizare. Cît despre istorie, ea nu reprezintă un criteriu sigur, titulatura însăși de "studii francofone" trimițînd în subtext spre un raport dominant / dominat, centru / periferie. De fapt, ar trebui reintegrată pe deplin întreaga literatură de limbă franceză în spațiul literaturii franceze. De ce să nu vorbim pur și simplu de literatură, în sensul în care înțelege Salman Rushdie literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]