2,468 matches
-
presupune și veșnicie 78. Ghaz"l are o altă poziție: în rădăcina QWM el vede ideea de a exista, a subzista; All"h este singura ființă care subzista prin sine, iar toate celelalte ființe au nevoie de El pentru a subzista. Ideea este preluată și de R"z în Law"mi‘ 305, 21-2279. Iar Yusuf Ali observa în notă la v. 2, 255: „Perhaps the attribute of Qaiyûm includes also the idea of «keeping up and maintaining all life», God’s
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
activity s...ț. God hâș no need for rest or sleep. His activity, like his life, is perfect and self-subsisting.” În lumina interpretării lui Ghaz"l, se desprind că semnificații de bază: subzistent prin sine și cel ce face să subziste orice creatură. Observăm că numai traducerea lui George Grigore sugerează întrucâtva și cea de-a doua semnificație, grație sufixului -tor care îi permite acest lucru. 2.1.2.4. al-Ð"hir, al-B"”în: SOI „din afara și din lăuntru”; ASM „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de numele coranic prin faptul că este mai abstract și, fiind un participiu prezent, poate primi articolul hotărât. El este însă monosemic și nu permite varietatea de traduceri care se întâlnește în cazul lui al-Qayyóm („Veșnicul”, „Ființătorul”, adică Cel care subzista prin sine și menține în viață fapturile), ci poate fi tradus doar cu „Cel care este”, iar corespondentul sau ebraic, precum și echivalentul lui din Noul Testament, cu „Eu sunt”. 4.2.3. al-B"”în (2.1.2.4.) și ’Pl misetatter
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a orice trebuie repetat, chiar dacă este ceva deosebit. Contextul interacțional, conținuturile și expresiile sale instituționale realizează în forme condensate și explicite, în moduri vizibile și invizibile, constrângerile și posibilitățile unei societăți date. În contextul, conținuturile și învelișul instituțional al educației subzistă distribuția puterii și principiile controlului social. Ca o consecință, reglementările educaționale pot fi înțelese numai atunci când sunt privite din perspectiva societății totale. 2. Ce fac sociologii educației?tc "2. Ce fac sociologii educației?" Pentru a delimita obiectul sociologiei educației, o
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
că tu te gândești la acestea și, deși ești atât de învățat, nu-ți dai seama că egalitatea geometrică are mare putere printre zei și printre oameni”. Ordinea îi preocupă în egală măsură pe zei și pe oameni. Cetatea poate subzista numai în temeiul ordinii. Ceea ce prevalează în acțiunile omului politic este rațiunea socială cu caracter anti-entropic. Platon aspira la instituirea unui stat perfect. Perfecțiunea neagă devenirea. „El încerca să-l înfăptuiască prin instaurarea unui stat ferit de rele tuturor celorlalte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arta se întâlnesc la nivelul politicului în calitatea lor comună de vehicule (utilaje mentale) ale unor exemplarități. Care sunt, fără îndoială, produse ale unor conjuncturi și interese. Totuși ideea mitului devastator prin excelență rămâne în continuare o idee caducă. Mitul subzistă subiacent partinic, dar și paralel politicului, atâta vreme cât va exista «magia» întregii „ideologii” a semnificației reprezentaționale. Aceasta rămâne structural, o ideologie a puterii, dar nu se află niciodată sub controlul ei total. Interesant este, în cazul lui Platon suprapunerea specifică dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
manieră gnostică, introducând intermediarii. Imaginea mitică este o realitate intermediară care se mișcă relativ liber între oameni și zei. Levi-Strauss vorbește despre o mare unitate constitutivă numită mitem care are, în plan mental, natura unei relații. Imaginea este condamnată să subziste în manieră tranzitorie între binecuvântare și blestem. Ea nu poate fi însă, în nici un caz, ignorată. Rejetul iconoclasmelor a fost o sarcină extrem de dificilă și ea nu putea fi îndeplinită decât prin medierea și depășirea criticii științifice. Faptul că gândirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în sectorul privat. Alain Touraine adoptă o poziție mai nuanțată în privința dilemei unitate/pluralitate. Orice sistem politic, ne atrage el atenția, este supus unei dominații de clasă ce poate lua forma unei hegemonii care îi impune constrângeri. În ciuda acestui fapt, subzistă un „element de pluralitate” care nu se reduce la un raport de dominație și care presupune „existența unor forțe sociale și politice” diverse. Competiția sau conflictul lor se traduc „printr-o luptă de influență cu privire la luarea deciziei și prin presiuni
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Anschluss-ul hitlerist din 1938, a cunoscut un asemenea proces de coalescență a elitelor în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial. Rezultatul a fost „o mare coaliție”, care îi aduna „roșii” și pe „negri”. În ciuda contradicției care subzistă între elementele lor fundamentale, conducătorii la nivel național ai celor două mari partide au reușit să pună la punct regulile unui sistem clientelar foarte minuțios și au impus un fel de „cartel al elitelor” (Putnam, 1976, p. 119). Așadar, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pentru indivizi diferiți și pentru grupuri diferite”. Apoi, chiar dacă un bine comun „acceptabil pentru toți” ar putea fi definit într-un plan foarte general, nu înseamnă că „divergențele de opinii” în privința unor probleme de aplicare specifice n-ar putea să subziste. În sfârșit, în absența unui bine comun care să poată fi stabilit prin deliberare rațională, „voința generală” își pierde orice realitate în fața conflictelor dintre valori (ibidem, pp. 379-380). O teorie alternativă a democrației Doctrina clasică subordonează alegerea reprezentanților obiectivului primordial
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de Saint-Simon (1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu de către Émile Durkheim în Le Socialisme și căruia Pierre-Jean Simon (1991, pp. 191-206) i-a consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la începutul secolului al XIX-lea constituie un conglomerat de categorii parazitare lipsite de orice spirit de întreprinzător. Este vorba despre pături sociale în situație de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a ilustra această opoziție între producători și neproducători, Saint-Simon ne propune parabola albinelor și a trântorilor, apărută în 1819. Trântorii sunt categoriile celor care nu fac nimic, proprietarii-rentieri. Albinele îi reprezintă pe adevărații producători, fără de care națiunea n-ar putea subzista. Să presupunem, scrie Saint-Simon, că Franța îi pierde subit pe primii trei mii de „savanți, artiști și meseriași” ai țării. O astfel de pierdere ar fi catastrofală pentru Franța, pentru că aceștia sunt, „la modul superlativ, francezii esențialmente producători”. În schimb
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu se întrevede nicăieri o evoluție care să ducă la o ieșire din capitalism. Dimpotrivă, managerii sunt obligați să-și utilizeze puterea pentru a face sistemul capitalist să funcționeze eficace în etapa capitalismului monopolist. O clasă de acționari bogați poate subzista, dar ea nu participă în nici un fel la exercițiul puterii în sânul marilor întreprinderi. Teoria „capitalismului financiar” continuă să se inspire din principiile marxismului clasic, dar pune accentul mai mult pe sistemul de relații în centrul căruia se află întreprinderea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
aceasta, Pareto observă că „efectul nu urmează imediat cauzei”. În general, se produce un decalaj între situația grea în consecințe revoluționare și explozia revoluționară însăși. O „clasă guvernantă” care s-a menținut mult timp la putere prin forță, mai poate subzista și renunțând la folosirea forței; ea poate „cumpăra pacea de la adversarii ei” nu numai plătind-o, ci și distribuind onoruri (Pareto, 1916, § 2057-2059). Pareto este însă sceptic în privința eficacității pe termen lung a acestei strategii: cei mari „păstrează puterea cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
constituia o aristocrație în raport cu restul populației, venetici și sclavi. A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai subzistă foarte puține familii coborâtoare din gentilomii lui Wilhelm Cuceritorul, celelalte au dispărut. În Germania, aristocrația actuală este în mare parte constituită din descendenți ai vasalilor vechilor seniori. Populația statelor europene a crescut enorm în ultimele secole. Or, cert este că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
absolută harababură... E greu de imaginat mulțimea comunităților extravagante, a profeților care se cred inspirați, a prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului, gânditori autentici ca Seneca, Epictet, Plutarh continuă să-și vadă liniștit de treabă. Dar nu pentru multă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gnostică se estompează, fără să dispară totuși. în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, eușiții, o sectă printre atâtea altele, se încăpățânează să persiste. Ceea ce înseamnă că tradiția hedonistă supraviețuiește. Adepții sectei recuză postul, refuză să lucreze, subzistă din cerșetorie, trăiesc în comun, vagabondează, pun în folosință comună femeile și bunurile pe care le posedă. Resping supunerea față de orașele din Egipt unde pericolul e mare, ei se întrunesc în sate de munte, departe de lume. în orașe, episcopii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
luptă contra reprimării vieții așa cum a organizat-o Biserica în numele unei religii care urăște trupul. El vrea ca plăcerea și dorința să fie libere, trupul - eliberat. 3. Rădăcini de negăsit. Hotărât lucru, originile Spiritului Liber sunt greu de precizat. Nu subzistă niciun text despre care să se poată spune că ar constitui un manifest specific. Cândva, Walter de Hollande a scris o lucrare intitulată Despre cele nouă stânci spirituale, pe care beghinii și begarzii o considerau drept un breviar al Gândirii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și transformă trupul în receptacul al divinului în om. Ioan susține că a te naște din Dumnezeu te împiedică să mai fii maculat de păcat pentru că în fiecare dintre noi persistă mereu urma divinității? Spiritul Liber conchide că grația divină subzistă și că faptele nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă în Despre predestinare: Dumnezeu nu prevede nici păcatele nici pedepsele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liber se joacă cu Scripturile, le interpretează, extrag ceea ce, în corpul Bibliei, justifică viziunea lor asupra lumii - aceasta s-a văzut. Eloi de Pruystinck insistă asupra faptului că, în cărțile reținute de Biserică pentru a fabrica niște canoane aproape coerente, subzistă totuși niște contradicții. Exegeză, evident Bisericii nu-i plac asemenea speculații... Geneza precizează că supunerea față de preceptele credinței valorează de o mie de ori mai mult decât dorința de a gusta din fructul pomului cunoașterii. Ceea ce libertinii refuză, ei fiind
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suporturilor manuscriselor, persecuția la care erau supuși gânditorii păgâni, interzicerea școlilor filosofice, dominația radicală a creștinismului pe teren mental, spiritual și ideologic, toate acestea împiedică apariția oricărui alt mod de gândire. Și atunci cum să-ți imaginezi că ar putea subzista niște învățături alternative ale înțelepciunilor antice? Un Cynesargion sau o Grădină, în plină creștinătate medievală? O nebunie... Nici vorbă ca abderitanii, cinicii, cirenaicii ori măcar epicurienii să poată supraviețui, fie și în mod discret. Marele Sistem al lumii al lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca întotdeauna când e vorba de gânditori alternativi victime ale acestor distrugeri sistematice și programate, ceea ce subzistă din Epicur se datorează criticilor aduse de adversarii lui care-l citează în cursul demonstrațiilor pro domo. Cicero și Plutarh cel mai adesea. Dispunem însă de excelenta lucrare a lui Diogene Laerțiu Viața, doctrinele și maximile filosofilor iluștri, completată cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să-și spele purcelușii, așa cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. în schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxene, Denis Transfugul, Hegesias, Anniceris, Teodor Ateul, toți provin, desigur, de pe podișurile înverzite, udate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]